ÎCCJ, Decizia nr. 242/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.T. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor E.D., I.T. și A.B. din cadrul Curții de Apel Ploiești, imputându-le săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. S-a susținut, de petiționar, că judecătorii împotriva cărora s-a plâns au săvârșit infracțiunile menționate prin modul cum au soluționat recursul declarat de el împotriva deciziei civile nr. 941 din 22 iunie 1998 a Tribunalului Buzău. În acest sens, petiționarul a relevat că, prin sentința civilă nr. 530 din 27 martie 1998 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, i s-a respins, ca prescrisă, acțiunea prin care a solicitat obligarea pârâtului L.M.

să-i plătească suma de 690.800 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a unui televizor marca SPORT, că apelul făcut împotriva sentinței i s-a respins prin decizia civilă nr. 941 din 22 iunie 1998 a Tribunalului Buzău, iar recursul pe care l-a declarat în cauză a fost respins prin decizia civilă nr. 2958 din 16 noiembrie 1998 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată de judecătorii împotriva cărora a formulat plângerea penală. Petiționarul a învederat că judecătorii respectivi au săvârșit infracțiunile imputate prin aceea că au pronunțat soluția fără să țină seama că în dosar se afla un înscris ce face dovada întreruperii cursului prescripției. Prin rezoluția din 23 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii E.D., I.T.

și A.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Această rezoluție a fost confirmată la data de 3 februarie 2003, de șeful secției de urmărire penală și criminalistică, fiind comunicată petiționarului la data de 5 februarie 2003. La data de 24 februarie 2003, petiționarul B.T. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, susținând din nou că judecătorii la care s-a referit se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, de uz de fals și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin sentința nr. 28 din 4 aprilie 2003, a respins plângerea, ca tardiv introdusă. S-a motivat că, în raport cu data de 5 februarie 2003, când rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petiționarului, acesta a depășit la data de 24 februarie 2003, când a expediat plângerea prin poștă, termenul de 10 zile în care putea să exercite această cale de atac.

Petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței, fără să invoce motive susceptibile a fi considerate cazuri de casare în sensul prevederilor art. 385 9 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Așa cum s-a relevat, prin considerentele sentinței, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată la 5 februarie 2003 petiționarului, iar acesta a expediat la data de 24 februarie 2003, prin poștă, plângerea pe care a formulat-o împotriva rezoluției. Or, din moment ce termenul de exercitare a căii de atac a plângerii la instanță, împotriva actelor procurorului, nu poate fi decât acela de 10 zile, astfel cum corect s-a motivat prin sentință, soluția de respingere a plângerii formulate de petiționar, ca tardivă, corespunde prevederilor art. 278 C. proc.

pen., în accepțiunea ce li s-a dat prin Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997 (M. Of., nr. 105/6.03.1998), corelate cu dispozițiile art. 363 alin. (1) din același cod. În consecință, constatându-se că recursul este nefondat, urmează a se dispune respingerea acestuia cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.T. împotriva sentinței nr. 28 din 4 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Obligă pe petiționar să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2003.