ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2214 din 10 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- a anulat în parte deciziile nr. 7/01.02.2017 și nr. 28/16.02.2017;

- a obligat pârâtul la emiterea de noi decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 30.11.2015, respectiv cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016;

- a obligat pârâtul la luarea măsurilor ce se impun pentru a asigura plata către reclamanți a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă;

- a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

La data de 8 august 2018, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2214 din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 31 martie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea de drept a judecării recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-reclamante D..

În baza referatului întocmit la data de 19 ianuarie 2022, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepției de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la 25 mai 2022, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului (…), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6", formulată de partea interesată în continuarea judecății.

Încheierea de ședință din data de 31 martie 2021, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 septembrie 2021.

În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței civile nr. 2214 din 10 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.