ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2022

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie revocate deciziile nr. 6 și 7/01.02.2017 și 28 și 29/16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, să fie obligat pârâtul la emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, și nu începând cu data de 01.08.2016. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul efectiv plătit și cel cuvenit prin luarea în calcul a valorii de referință de 405 RON, diferență actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenților, conform Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, MO nr. 1029/21.12.2016, coroborată cu Decizia ICCJ nr. 23/2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 441 din 13 septembrie 2019, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a anulat în parte deciziile nr. 6, nr. 7 din 01.02.2017 și nr. 28, nr. 29 din 16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a obligat pârâtul Ministerul Public PCA Bacău să emită în favoarea reclamanților ordine de încadrare salarială cu aplicarea unei valori de referință de 405 RON pe perioada 9.04.2015-30.11.2015, respectiv începând cu data de 1.12.2015, a unei valori de referință de 405 RON majorată cu 10%, a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale aferente drepturilor salariale cuvenite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că este incidentă în cauză excepția lipsei de interes, respectiv a lipsei de obiect cu privire la pretențiile reclamanților referitoare la indicele de inflație, respectiv dobânda legală, având în vedere că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a emis noi acte administrative cu noile drepturi salariale, urmare a Notei emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare nr. 4580/2018, referitoare la aspecte legate de necesitatea recalculării drepturilor salariale cuvenite unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-pârât a emis noi acte administrative cu noile drepturi salariale, urmare a Notei emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare nr. 4580/2018, referitoare la aspecte legate de necesitatea recalculării drepturilor salariale cuvenite unor categorii de personal din cadrul Ministerului Public.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul nu mai are interes în susținerea prezentului recurs, având în vedere că a adus la îndeplinire pretențiile reclamanților.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Bacău împotriva sentinței civile nr. 441 din 13 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.