ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6485/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017*, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei de către Tribunalul Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: revocarea deciziilor nr. 6,7/01.02.2017 și 28, 29/16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON (valoare care să fie menționată distinct, ca element de componență al salariului), începând cu data de 09.04.2015. la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, nu 01.08.2016; plata diferenței dintre venitul efectiv plătit si cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referință sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă; efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenților.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 15 din data de 8 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata către reclamanți a diferențelor rezultate în urma recalculării indemnizației de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. Totodată, s-a respins în rest cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 15 din data de 8 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a enunțării reținerilor din considerentele sentinței recurate, recurentul-pârât a arătat, în esență, că în mod corect a admis instanța de fond excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind emiterea ordinelor de salarizare. Însă a arătat că înțelege să invoce excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și în privința obligării pârâtului la plata către reclamanți a diferențelor rezultate în urma recalculării indemnizației de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. În susținerea acestei excepții a arătat că este relevantă O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției publicată în Monitorul Oficial nr. 106/12.02.2019, prin care a fost eșalonată plata drepturilor de natură salarială datorată pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, pentru perioada 2019 - 2023, conform calendarului prevăzut în acest act normativ, de asemenea, făcând trimitere la apărările formulate în cadrul dosarului de fond. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatii-reclamanti au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând revocarea deciziilor nr. 6,7/01.02.2017 și 28, 29/16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON (valoare care să fie menționată distinct, ca element de componență al salariului), începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, nu 01.08.2016; plata diferenței dintre venitul efectiv plătit si cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referință sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă; efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenților. Prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost obligat la plata către reclamanți a diferențelor rezultate în urma recalculării indemnizației de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective, formulând critici fundamentate pe O.U.G. nr. 39/2019, prin care s-a dispus eșalonarea plății acestor drepturi de natură salarială, pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Astfel, reține instanța de control judiciar că prin decizia nr. 36/30.05.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, începând cu 1.05.2018. Prin decizia nr. 37/31.05.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, începând cu 1.05.2018. Prin decizia nr. 54/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la: o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 8.04.2015-30.11.2015; o valoare de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 1.12.2015-30.09.2016; o valoare de referință sectorială de 463,5 RON pentru perioada 1.10.2016-31.12.2017. Prin decizia nr. 55/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 2.01-30.04.2018. Prin decizia nr. 56/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 2.01-30.04.2018. În consecință, astfel cum în mod judicios a concluzionat prima instanță, capetele de cerere având ca obiect anularea deciziilor nr. 6 și 7 din 01.02.2017, 28 și 29 din 16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON (valoare care să fie menționată distinct, ca element de componență al salariului), începând cu data de 09.04.2015. la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, au rămas fără obiect. Corectă este și reținerea judecătorului fondului în sensul că obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul efectiv plătit și cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referință sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, ce a făcut obiectul capătului accesoriu de cerere, are ca finalitate acordarea efectivă a drepturilor acordate prin deciziile sus-menționate, astfel că este nefondată excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de recuretul-pârât. Înalta Curte, constatând că, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, reclamanții au fost lipsiți de plata sumelor reprezentând diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele stabilite de către pârât, văzând că ordinele în discuție au recunoscut caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09.04.2015, din perspectiva cuantumului valorii de referință sectorială, observă că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valorile de referință sectoriale cuvenit, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, în înțelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii pârâtei fiind îndeplinite. În aceste condiții, reclamantii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, recurentul-pârât nefăcând dovada îndeplinirii obligației de plată astfel cum a fost stabilită prin sentința recurată. Din aceeași perspectivă, se reține că nu există justificare legală pentru eșalonarea sumelor datorate. Astfel, în mod corect a fost obligat pârâtul la plata diferențelor de drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății effective, neputând fi reținută lipsa fr obiect a acestui capăt de cerere. În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009. Prin urmare, în mod judicios, prima instanță a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recureni, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.