ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2498/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au solicitat anularea Hotararii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a deciziei nr. 19/04.02.2020 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu consecința stabilirii indemnizației de încadrare brute lunare a salariului de încadrare brut lunar prin raportare la o valoare de referință sectorială (VRS) în cuantum de 484,18 RON, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și a sporurilor de risc și solicitare neuropsihică și de confidențialitate calculate conform grilelor unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor începand cu data de 14.02.2016 și nu cu data de 01.12.2016. De asemenea, reclamanții au solicitat ca începând cu 01.01.2018 și până la 31.12.2018 în aplicarea Legii nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului auxiliar reclamant precum și cuantumul brut al sporurilor aferente să se majoreze cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. Reclamanții au solicitat plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a VRS solicitat pe capătul nr. 1 de cerere.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1033 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- a anulat hotărârea nr. 3/13.03.2020 și decizia nr. 19/04.02.2020 numai în ce privește reclamanții în contradictoriu cu care acțiunea a fost admisă în parte;

- a obligat pârâtul să stabilească drepturile salariale ce se cuvin reclamanților A., B., C., D., E., F., G. și H. prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 și să facă demersurile legale care se impun în vederea plății diferențelor salariale ce se cuvin, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

- a respins în rest acțiunea ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia sa, singurul motiv pentru care instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată este acela că reclamanții au urmat calea acțiunii în justiție în valorificarea demersurilor lor, în ceea ce privește plata drepturilor salariale stabilite în baza sentinței civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019, pentru perioada necuprinsă în actul administrativ contestat (14.02.2016-30.11.2016), chestiune care nu este de natură a conferi legitimitate acestor pretenții în cauza pendinte.

Recurentul-pârât a arătat că a solicitat ordonatorului principal de credite suplimentarea bugetului pe anul 2020 în vederea plății drepturilor ce se cuvin reclamanților în temeiul respectivei sentințe civile însă, consideră că sunt incidente prevederile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, conform cărora: "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoria;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, recurentul-pârât a considerat că executarea sentinței civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019, pentru perioada necuprinsă în decizia nr. 19/04.02.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău contestată (14.02.2016 - 30.11.2016) trebuie să respecte exigențele legale mai sus citate, ordonatorul secundar de credite (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău) și ordonatorul terțiar de credite (Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț) respectând întocmai aceste dispoziții legale.

În consecință, admiterea pretențiilor reclamanților, cu consecința anulării hotărârii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a deciziei nr. 19/04.02.2020 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a obligării recurentului-pârât să stabilească drepturile salariale prin raportare la VRS 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 și să facă demersurile legale ce se impun în vederea plății acestor diferențe salariale apare ca netemeinică, în contextul prezentei acțiuni în contencios administrativ promovate.

Mai mult decât atât, recurentul-pârât a criticat faptul că instanța de fond nu a reținut nici un aspect de nelegalitate sau de netemeinicie în ceea ce privește emiterea actelor administrative contestate, de natură a atrage sancțiunea nulității.

A mai învederat că, în detrimentul prevederilor art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 114/2018, reclamanții au demarat procedura de executare silită prin poprire a sentinței civile nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019, ocazie cu care se derulează pe rolul Judecătoriei Bacău o serie de dosare având ca obiect contestație la executare, iar în dosarul nr. x/2020, intimatul-reclamant G. învederează instanței de judecată "modul defectuos de calcul al salariilor" prin raportare la sentința civilă nr. 1033/2020 contestată.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că petitul acțiunii cu care a fost investită prima instanță nu îl formează stabilirea și plata drepturilor salariale ale reclamanților A., B., C., D., E., F., G. și H.. Acest obiect l-a avut litigiul anterior, din cadrul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunțat sentința nr. 465/27.05.2019, rămasă definitivă prin respingerea apelului, prin care au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să plătească reclamanților salariile de încadrare și celelalte drepturi aferente prin raportare la VRS care sa cuprindă și majorarea de 4,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 14.02.2016.

Prima instanță a fost chemată să se pronunțe asupra legalității Hotărârii nr. 3/13.03.2020 a Colegiului de conducere al PCA Bacău și a deciziei nr. 19/04.02.2020 emisă de PG al PCA Bacău, în temeiul recunoașterii dreptului reclamanților stabilit prin sentința nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, această acțiune își are temeiul juridic în prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la dispozițiile speciale în materie de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.

Înalta Curte reține că sentința nr. 465/27.05.2019 a Tribunalului Suceava a intrat în puterea de lucru judecat și, în acest context, actele administrative atacate în cauză sunt nelegale deoarece ar fi trebuit să stabilească drepturile salariale ale reclamanților prin raportare la VRS 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016.

Nu pot fi primite argumentele recurentului-pârât privind modalitatea de executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea de drepturi salariale în favoarea personalului din instituții și autorități publice, în conformitate cu O.U.G. nr. 114/2018, întrucât nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu, care nu îl constituie punerea în executare a sentinței nr. 465/27.05.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluția pronunțată de prima instanță în sensul obligării pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să stabilească drepturile salariale ce se cuvin reclamanților care au fost părți în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava (A., B., C., D., E., F., G. și H.) prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON începând cu data de 14.02.2016 și să facă demersurile legale care se impun în vederea plății diferențelor salariale ce se cuvin, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței nr. 1033/2020 din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.