ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2907/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 02.04.2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 7 din data de 23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin care acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul a solicitat, în esență, "declasificare legii prin care s-a stabilit a se efectua o serie de experimente pe anumite persoane, printre care și el", pârâtul Guvernul României refuzând să dea curs acestei cereri.

Prin notele depuse la data de 13.11.2018 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a "informațiilor clasificate ...statul român ține activ un act normativ clasificat, dat de comuniști în anii 1980 și care impune justiției să facă abuz în actul de justiție, respectiv favorizează crima la cazul meu de 31 de ani".

Totodată, acesta solicită, să se analizeze actul normativ dat de comuniști, să se impună respectarea Constituției și convențiilor internaționale privind drepturile omului".

Hotărârea recurată

Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată in dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2021 reclamantul A. a formulat recurs.

In motivarea căii de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susținut că încheierea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material, cu abuz de putere la ordinul securității, printr-o solidaritate prost înțeleasă între magistrați.

Încheierea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 264 din C. proc. civ., instanța neținând cont de probele propuse în apărare, refuzând să caute actul normativ sau protocol clasificat vinovat de abuzul de putere făcut asupra sa de toți magistrații români de-a lungul a 34 de ani.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs și in baza art. 483-488 din C. proc. civ. să se desființeze încheierea atacată ca fiind netemeinica, nelegala urmând să se rejudece cererea de sesizare a Curții Constituționale.

S-a solicitat să se constate că actul normativ vinovat încalcă grav drepturi fundamentale respectiv art. 2,3, 6,10 si 13 CEDO, art. 20, 21, 22, 23, 24, 26, 27,29, 30, 31, 42, 47 și 53 din Constituție.

Apărările intimatului.

Intimatul - pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rezultă că este supusă recursului încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin hotărârea atacată, instanța a reținut, în esență că în cuprinsul cererii formulate de reclamant A. nu de regăsește niciun argument coerent, nu se menționează explicit actul normativ sau dispoziția din cuprinsul acestuia pe care reclamantul dorește să o supună controlului de constituționalitate.

Reține Înalta Curte că în practica Curții Constituționale (Decizia nr. 1313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) s-a statuat că excepția de neconstituționalitate are o anumită structură, fiind, în mod esențial, constituită din trei elemente, respectiv textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a pretinsei contrarietăți existente între cele două.

Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste elemente ce țin de obligația motivării sesizării adresate Curții Constituționale determină respingerea sesizării ca inadmisibilă.

Din perspectiva motivării, mai reține Înalta Curte că enumerarea, în mod formal, a unor prevederi constituționale și reglementări internaționale, fără a arăta însă în ce constă, concret și efectiv, contrarietatea acestora cu textele de lege criticate, este, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, de asemenea un motiv de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Cum în cauză, nici prin cererea de sesizare a Curții Constituționale și nici prin cererea de recurs, autorul excepției nu a indicat textul legal reclamat pentru neconstituționalitate și nu a indicat in concret motive sau argumente pertinente în susținerea excepției, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor legale.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a încheierii prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.