ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 7.05.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea deciziei nr. 14074 din 18.04.2018 emisă de pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 1308,08 RON, actualizată cu indicele de inflație.

Prin sentința nr. 4055 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului.

În motivare, s-a arătat că prin sentința penală nr. 144 din 20.06.2017, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare, asigurătorul A. S.A. a fost obligat la plata sumei de 1308,08 RON cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate B., ca urmare a accidentului de circulație produs la data de 27.07.2014.

Întrucât asigurătorul a intrat în faliment, reclamantul consideră că este îndreptățit să recupereze cheltuielile de spitalizare de la pârât, unitatea având calitatea de creditor de asigurare.

In drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 486 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimatul - reclamant a invocat excepția inadmisibilității recursului (excepția nulității, în raport de precizarea consemnată în practicaua prezentei hotărâri), întrucât acesta nu se încadrează în niciun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegațiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei și nu conțin nicio referire la soluția primei instanțe prin care s-a constatat încălcarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015.

Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va admite excepția și va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Constată nul recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței nr. 4055 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.