ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2841/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României solicitând instanței anularea H.G. nr. 394/2020 în integralitatea sa și a anexelor acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 410/18.05.2020, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele implicite, inclusiv prin hotărârile de guvern de modificare a duratei stării de alertă prin prelungirea acesteia, adică de modificare a art. 1 din hotărârea de guvern de instituire a acesteia și a H.G. nr. 293/2021 în integralitatea sa și a anexelor acesteia, publicată în Monitorul Oficial nr. 245/11.03.2021 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin H.G. nr. 348/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 26 martie 2021. Reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 83 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității; s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva sentinței civile nr. 83 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În esență, a apreciat că prima instanță a încălcat normele de drept procesual referitoare la interesul de a acționa.

Astfel, în opinia sa, are interes în promovarea acțiunii judiciare în speța pendinte cu justificarea de a invoca și urmări pe calea demersului judiciar promovat folosul practic în reala și efectiva realizare a drepturilor pe care le-a invocat în cauză inclusiv și mai ales libertatea religioasă de primă importanță pentu acesta.

Actele administrative cu caracter normativ sunt supuse controlului judecătoresc direct la instanța de contencios administrativ, pe calea acțiunii în anulare, care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) teza finală din Legea nr. 554/2004, poate fi promovată oricând, acțiunea fiind imprescriptibilă, condiția de legalitate a actului administrativ cu caracter normativ având un caracter absolut.

A considerat că interesul public și interesul privat sunt afectate de nelegalitatea hotărârii de guvern contestate, deoarece prin acest act normativ au fost restrânse drepturi și libertăți în mod nelegal și abuziv. Nelegalitatea H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 derivă din faptul că la data publicării în Monitorul Oficial Nr. 410 din 18 mai 2020 a H.G. nr. 394/2020 nu exista nici un act prin care să fie declarată epidemia în România. Astfel, abia la data de 21.07.2020, deci ulterior adoptării H.G. nr. 394/2020, Comitetul Național pentru Situații de Urgență, prin Hotărârea nr. 36 din 21.07.2020, a certificat pandemia de Covid - 19 declarată de Organizația Mondială a Sănătății la data de 11.03.2020. Prin urmare, cât timp pandemia nu era certificată oficial pe teritoriul României, nu putea fi emis un act normativ pentru prevenirea și combaterea acesteia. în acest context, se înscrie contenciosul administrativ obiectiv privind controlul legalității actelor administrative care are ca scop respectarea legii, acțiunile fiind introduse de persoane cărora legea le recunoaște această posibilitate, în nume propriu. In cazul acestei forme a contenciosului administrativ reclamantul urmărește sa apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, în sensul de a se verifica dacă a fost adusă atingere unor drepturi care reprezintă conținutul unei situații juridice cu caracter general și unipersonal.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Pe fond a solicitat respingerea recursului, apreciind că nu au fost aduse de către reclamant critici de nelegalitate care să conducă la desființarea sentinței recurate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18.01.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din data de 24 martie 2022, termenul a fost preschimbat din oficiu pentru data de 19 mai 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 11 mai 2022, conform raportului de transmitere a citației, prin intermediul poștei electronice, aflată la dosar.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția netimbrării recursului invocată de intimatul-pârât și va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării recursului invocată de intimatul-pârât.

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 83 din 17 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.