ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 283/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.04.2018 reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a solicitat în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI anularea parțială a Deciziei nr. 1 din 22.01.2018 a Curții de Conturi a României, Departamentul XI, și anume a punctelor 5 și 6, precum și a măsurilor nr. l.5, II.2 și II.3 din Decizie.

Reclamanta a depus la data de 08.10.2018 cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat, suplimentar motivelor invocate în susținerea cererii de anulare parțială a Deciziei 1/22.01.2018 a Curții de Conturi a României, Departamentul XI, să se constatate intervenția unui caz de exonerare de la plată în ceea ce privește sumele care fac obiectul deciziei atacate, în condițiile Legii nr. 78/2018 privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială.

La data de 29.10.2018 pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare la cererea modificatoare.

La termenul de judecată din 10.10.2018 s-a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei de către 158 de persoane fizice, salariați ai ANCOM.

Prin sentința nr. 1095 din 20 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, și, intervenienții accesorii în favoarea reclamantei, a anulat în parte Decizia nr. 1/22.01.2018 a Curții de Conturi a României și anume măsurile II.2.c și măsura nr. II.3, a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 1095 din 20 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și pârâta Curtea de Conturi a României întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII (ANCOM) arată că prezentul recurs privește menținerea de către instanță a măsurilor nr. II.2.a și nr. II.2.b din cuprinsul Deciziei nr. 1/2018 a Curții de Conturi, dispuse de această instituție ca urmare a celor reținute în cuprinsul punctului 5 din Decizie.

Singurul aspect pe care înțelege să îl conteste este reprezentat de argumentația instanței referitoare la analiza pe care aceasta a făcut-o cu privire ia "factorul de referință la care s-a raportat reclamanta pentru efectuarea acestor plăți, respectiv dacă trebuia avut în vedere salariul net sau salariul brut al salariatului", dat fiind că "nicăieri în cuprinsul contractului colectiv de muncă nu este definită această noțiune [salariu de bază, n. ns.], care poate viza deopotrivă salariul brut sau cel net", instanța propunându-si să elucideze intenția părților la redactarea prevederilor art. 89 alin. (4). respectiv art. 90 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ANCOM pentru anii 2015-2016.

Instanța de judecată nu s-a aplecat cu atenție asupra tuturor susținerilor formulate de ANCOM prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că, pentru anii 2015-2016, acordarea sumelor în discuție la nivelul unui "salariu de bază individual avut", înțeles ca salariu brut, si nu net, al salariatului beneficiar a rezultat din procesul de negociere a celor două părți semnatare, la nivelul anului 2014, pornind de la formula consacrată prin CCM-ul la nivel național pentru perioada 2007-2010, si reluată ulterior în toate contractele colective de muncă.

In anul 2017, cele două părți au convenit că această sumă se va acorda până la nivelul "salariului net aferent salariului de bază individual", însă acest aspect nu poate conduce la ideea că, în varianta anterioară anului 2017, contractul colectiv de muncă ar fi prevăzut dispoziții contrare legii.

Prin urmare, la nivelul anului 2017, în urma negocierilor dintre cele două părți semnatare ale CCM (care au avut ca obiect modificarea mai multor clauze din CCM în vigoare la acel moment), acestea au convenit să modifice reperul în funcție de care se acordau sumele cu titlu de compensație, introducând pentru prima dată sintagmele de "în sumă netă"și "salariu net aferent salariului de bază individual".

Astfel:

• pentru perioada 2015-2016, a fost în vigoare Contractul colectiv de muncă nr. 501/16.12.2014, care stabilea explicit, la art. 89 alin. (4) și art. 90 alin. (4), faptul că

"(4) Pe durata concediului de maternitate, unitatea va compensa diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația legală la care salariata are dreptul." respectiv

4) Unitatea va compensa diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 1 an, respectiv 2 ani, la care salariatul are dreptul în condițiile legii, pe o perioadă de un an din durata concediului pentru creșterea copilului."

• pentru perioada 2017-2018, a intrat în vigoare Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ANCOM nr. 468/29.11.2016, care stabilea explicit, la art. 89 alin. (4) teza întâi și art. 90 alin. (4) teza întâi, faptul că:

"(4) Pe durata concediului de maternitate, unitatea va compensa/în sumă netă, diferența dintre salariul net aferent salariului de bază individual din luna anterioară intrării în concediul de maternitate și indemnizația legală la care salariata are dreptul", respectiv

"(5) Unitatea va compensa diferența, in sumă netă, dintre salariul net aferent salariului de bază individual din luna anterioară intrării în concediul de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului la care salariatul are dreptul în condițiile legii, pe o perioadă de un an din durata concediului pentru creșterea copilului."

Or, cu ocazia controlului Curții de Conturi, cât și ulterior, în cadrul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, ANCOM a încercat să demonstreze tocmai faptul că, odată îndeplinită condiția legalității acordării sumelor, "salariul de bază individual"(privit, la nivelul anilor 2015-2016, ca salariu brut al salariatului) a reprezentat doar un reper de calcul, la acel moment, al ajutorului, reper stabilit convențional de către părți. Aceasta este, în mod evident, și interpretarea instanței de fond, care a utilizat sintagma "factor de referință la care s-a raportat reclamanta", aceasta însă neaplicând acest raționament la situația de fapt și de drept corectă.

În ceea ce privește afirmația instanței potrivit căreia "Nu reiese din nicio dispoziție a contractului colectiv faptul că ceea ce s-a urmărit de fapt a fost acordarea unui venit superior celui de care ar fi beneficiat salariatul dacă s-ar fi aflat în activitate [...] Caracterul special al unei astfel de măsuri impunea o reglementare neechivocă a unui astfel de drept", consideră că o astfel de susținere nu are temei.

ANCOM nu avea vreun motiv să definească "neechivoc" în cuprinsul CCM noțiunea de "salariu de bază", aceasta având sensul consacrat de legislația muncii, precum și de alte acte normative incidente în materia raporturilor de muncă.

ANCOM a acordat, în anii 2015-2016, în absența unei prevederi diferite în CCM, compensația până la nivelul "salariului de bază individual avut"(înțeles ca salariu brut), însă, având în vedere că respectiva sumă nu era supusă impozitului pe venit si nici contribuțiilor de asigurări pentru somaj si pentru asigurări sociale de sănătate, cuantumul net obținut era mai mare decât cel al salariului primit ca urmare a desfășurării activității, care este supus impozitării si plătii contribuțiilor.

Astfel, în înțelesul legislației muncii și al CCM, nu putea fi vorba decât de salariul brut, în forma pe care prevederile art. 89 alin. (4) și art. 90 alin. (4) din cuprinsul CCM o aveau, pentru perioada 2015-2016, salariu care urma să fie supus impozitului pe venit și contribuțiilor de asigurări pentru șomaj și pentru asigurări sociale de sănătate, în condițiile legii.

Abia începând cu anul 2017, când părțile semnatare ale CCM au negociat ca ANCOM să acorde, de la acel moment dat înainte, în sumă netă, diferența dintre salariul net aferent salariului de bază individual din luna anterioară intrării în concediul de maternitate și indemnizația legală la care salariata are dreptul", se poate vorbi de o altă modalitate de calcul, însă această împrejurare nu poate conduce la ideea că, în varianta anterioară anului 2017, contractul colectiv de muncă ar fi prevăzut dispoziții contrare legii, atâta vreme cât cuantumul diferit nu schimbă natura juridică a sumelor acordate și nici nu schimbă cu nimic reperele în cadrul cărora se apreciază legalitatea acordării acestora, aspecte cu privire la care instanța de judecată a realizat un examen extrem de amplu și de temeinic.

3.2. CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, prin recursul declarat, arată următoarele:

Echipa de audit a constatat că A.N.C.O.M. a efectuat plăți care s-au dorit a avea un caracter compensatoriu, în condițiile în care suma totală încasată de către persoanele în cauză a depășit chiar și salariul net pe care l-ar fi încasat, în mod constant/obișnuit, dacă nu s-ar fi aflat în concediu de creștere a copilului.

Prin menținerea și stipularea în ambele C. civ..M.-uri a clauzelor citate mai sus, care au un conținut similar, au fost încălcate prevederile legale ale art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd: "Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege."

Din această perspectivă subliniază incidența, în speță, a prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul de odihnă și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul, în considerarea situației economico-financiare dificile care impunea utilizarea eficientă a resurselor bugetului de stat, a plafonat cuantumul indemnizației lunare cuvenite persoanelor care beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, astfel: " Cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului. Cuantumul minim al indemnizației lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăși valoarea de 8.500 RON."

Instanța de fond, în mod nelegal, a anulat măsura nr. II.c. din decizie, motivat prin aceea că "(...) suma de bani plătită de angajator cu titlu de diferență între nivelul indemnizației și salariul acesteia nu reprezintă o atare indemnizație, ci, pentru motivele arătate mai sus, un ajutor material. Prin urmare, acest plafon nu se aplică, (...)".

Pentru anul 2015, categoriile de ajutoare sociale (avute în vedere inclusiv în cadrul contractului colectiv de muncă) și tratamentul fiscal aplicabil acestora este stabilit de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, la art. 76, alin. (4) lit. a):

"Următoarele venituri nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit: a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru dispozitive medicale, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani și/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaților, cât și cele oferite pentru copiii minori ai acestora, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, contravaloarea serviciilor turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite de angajatori salariaților, cât și cele oferite în beneficiul copiilor minori ai acestora, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile, inclusiv tichetele cadou, oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea acestora pentru fiecare persoană în parte, cu fiecare ocazie din cele de mai sus, nu depășește 150 RON. Nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget".

Pentru anul 2016, categoriile de ajutoare menționate anterior sunt detaliate la Secțiunea a 2-a Venituri neimpozabile, punctul 3 din H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Tratamentul fiscal aplicat de ANCOM acestor venituri în cursul anului 2015 s-a realizat ținând seama numai de prevederile art. 189, punctul 5, "Excepții specifice contribuțiilor de asigurări pentru șomaj" din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora se exceptează de la plata contribuțiilor de asigurări pentru șomaj "veniturile aferente perioadei în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor care au încheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decât cele aferente perioadei de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite ori de accidente în afara muncii și perioadei de incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale, în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii".

Astfel, această compensație de natură salarială a fost încadrată de către conducerea A.N.C.O.M. în categoria ajutoarelor sociale, împreună cu alte drepturi de natura compensațiilor bănești în cazul reducerii personalului, ajutoarelor acordate la ieșirea la pensie, ajutoarelor de naștere/deces, ajutoarelor materiale acordate în caz de boală gravă sau incurabilă, darurilor pentru copii acordate cu diferite ocazii.

Cu toate acestea, tratamentul fiscal aplicat a fost cel corespunzător veniturilor de natură salarială, salariaților în cauză fiindu-le reținute contribuțiile sociale și impozitul pe venit, mai puțin contribuția la ajutorul social.

In condițiile in care instanța de judecată a admis că aceste compensații bănești reprezintă ajutoare materiale rezultă că tratamentul fiscal aplicat de A.N.C.O.M. a fost eronat.

Referitor la anularea măsurii nr. II.3 din Decizia nr. 1/22.01.2018 emisă de către Curtea de Conturi a României - Departamentul XI, astfel cum a fost menținută prin încheierea nr. 4/30.03.2018 a Comisiei de soluționare a contestațiilor:

La art. 63 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă nr. x, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Inspecția Muncii-Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. x/16.12.2014 (C. civ..M.) a fost prevăzut că personalul entității "beneficiază de adaosuri la salariul de bază constând în: a) premii de performanță, conform dispozițiilor art. 64 (...)".

Potrivit prevederilor art. 64 din C. civ..M. premiile de performanță se acordă salariaților "ce/puțin o dată pe an în funcție de rezultatele obținute în activitatea desfășurată, pe baza procedurii stabilite prin decizie a conducătorului unității."

Conform Metodologiei de acordare a recompenselor de natură salariată salariații A.N.C.O.M. puteau primi recompense de natură salarială "sub forma premiilor de performantă, în raport cu rezultatele obținute la evaluarea performanței profesionale anuale. De asemenea "cuantumul premiilor de performantă" acordate acestora urma a fi stabilit "în raport de notele obținute la evaluarea anuală" de fiecare persoană în parte.

Pe lângă cele precizate mai sus în Metodologia de acordare a recompenselor de natură salarială", prevăzută la punctul 5.9 din Procedura operațională privind evaluarea performanțelor personalului ANCOM, Cod: PO-RUEVPP, s-a introdus fără a fi prevăzută în C. civ..M. prevederea conform căreia "în cazul angajaților care au avut realizări deosebite în activitate" se pot acorda sume suplimentare peste "cuantumul premiilor de performanță, cu condiția ca angajatul respectiv să fi obținut la evaluarea anuală calificativul "foarte bine" (anexa nr. 6.2 la raportul de control).

Dacă în entitatea verificată, independent de performanță, se premiază și realizările deosebite în activitate, acestea trebuiau să fie expres prevăzute în C. civ..M., cu definirea noțiunii și a criteriilor de acordare în cadrul unei proceduri operaționale, inclusiv cu pecizarea sursei de unde vor fi suportate.

Realizările deosebite reprezintă rezultatele obținute de către un salariat în domeniul în care acesta își desfășoară activitatea și care aduc plus de valoare în cadrul entității. Acest raționament a stat la baza delimitării celor două categorii de premii.

In timp ce premiile acordate pentru performanță, reglementate de C. civ..M. au fost acordate tuturor salariaților în funcție de notele obținute la evaluarea anuală, premiile pentru rezultate deosebite reprezintă acea categorie la care se încadrează numai acei salariați care au obținut astfel de rezultate.

Un asemenea raționament poate fi reținut numai în măsura în care datele, condițiile specifice fiecărei activități desfășurată de angajat, precum și realizările deosebite sunt cunoscute si menționate ca atare în formularul de evaluare.

Conform exemplelor enunțate în raportul de control, aceste rezultate deosebite sunt specificate generic sau lipsesc cu desăvârșire.

De asemenea, instanța de judecată a constatat că o "altă componentă a procesului de evaluare ține de rezultatele deosebite remarcate de evaluatorul direct/indirect pentru a promova și încuraja implicarea angajaților în desfășurarea activității."

Chiar dacă prin raportul de control nu s-a specificat numărul total al persoanelor ale căror formulare de evaluare anuală au fost verificate și analizate de echipa de control, acestea sunt individualizate nominal în conținutul raportului de control pentru fiecare salariat care a făcut parte din eșantion. În cazul fiecărui salariat, beneficiar al premiului pentru rezultate deosebite, echipa de control a specificat în mod clar mențiunile cuprinse la rubrica "rezultate deosebite".

Mai mult chiar, în cazul unora dintre salariați această rubrică nici nu a fost completată, deci nu sunt specificate cel puțin generic care au fost performanțele ce au îndreptățit salariatul la a încasa un astfel de premiu. De asemenea, unele dintre "rezultatele deosebite" se confundă cu atribuțiile uzuale ale salariatului, ca de exemplu cele aferente directorului de la Direcția Juridică.

Lipsa specificării numărului persoanelor care au beneficiat de premiu de performanță pentru realizări deosebite pentru care nu au fost menționate realizări deosebite în formularul de evaluare anuala nu poate fi considerat temei legal de anulare a măsurii dispuse prin decizie cu atât mai mult cu cât controlul s-a desfășurat prin eșantionare.

Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și intervenienții accesorii în favoarea acesteia au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului declarat de Curtea de Conturi a României ca neîntemeiat.

Pârâta Curtea de Conturi a depus, la rândul ei, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă, ca neîntemeiat.

În perioada 06.09 - 20.11.2017, în cadrul ANCOM a avut loc, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, o acțiune de control realizată de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Departamentului XI al Curții de Conturi a României, cu tema "Controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor si a efectuării cheltuielilor" pentru perioada 2015 - 2016.

După desfășurarea ședinței de conciliere și finalizarea Raportului de control, a fost emisă Decizia nr. 1 din 22.01.2018 a Curții de Conturi a României, Departamentul XI, care cuprinde o serie de 7 constatări ale echipei de audit referitoare la anumite deficiențe sau pretinse încălcări ale normelor legale în cadrul ANCOM, acestea fiind însoțite, în mod corespunzător, de măsuri menite a conduce la remedierea deficiențelor constatate la cele 7 puncte.

Împotriva anumitor constatări din această Decizie, în temeiul dispozițiilor pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, ANCOM a formulat contestație, înregistrată la Curtea de Conturi cu nr. x/4.02.2018.

Curtea de Conturi a respins argumentele invocate de ANCOM, emițând în acest sens încheierea nr. 4/30.03.2018, comunicată la data de 02.04.2018.

În temeiul dispozițiilor art. 227 și 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și ale Legii nr. 554/2004, ANCOM a formulat acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, prin care a înțeles să solicite anularea parțială a Deciziei nr. 1/2018 a Curții de Conturi a României, Departamentul XI, și anume a punctelor 5 și 6, precum și a măsurilor nr. I.5, II.2 și II.3 din Decizie.

La punctul 5 din Decizia nr. 1/22.01.2018 Curtea de Conturi a reținut săvârșirea de către reclamantă a următoarei abateri: ANCOM a efectuat în perioada 2014 - 2016 plăți ale unor compensații bănești reprezentând fie diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, respectiv 2 ani, pe o perioadă de un an, din durata concediului pentru creșterea copilului, fie diferența dintre salariul de bază individual și indemnizația legală acordată pe durata concediului de maternitate fără bază legală.

Pentru a reține această abatere, pârâta a constatat că în contractul colectiv de muncă, înregistrat la ANCOM cu nr. x/16.12.2014, valabil pentru perioada 2015-2016, la art. 90 în capitolul dedicat "Timpului de muncă și timpul de odihnă" s-a stabilit obligația unității de a compensa diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, respectiv 2 ani, la care salariatul are dreptul în condițiile legii, pe o perioadă de un an, din durata concediului pentru creșterea copilului. Totodată, în aceeași secțiune la art. 89 alin. (4) s-a stabilit obligația unității de a compensa pe durata concediului de maternitate diferența dintre salariul de bază individul avut și indemnizația legală la care salariata are dreptul.

Pârâta a apreciat că acordarea acestor compensații bănești încalcă dispozițiile art. 14, art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002, art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a) și art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 și art. 132 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Totodată, Curtea de Conturi a constatat că reclamanta a efectuat plăți cu acest titlu în care suma totală încasată de către persoanele în cauză la nivelul anului 2016 a depășit salariul net pe care l-ar fi încasat în mod obișnuit dacă nu s-ar fi aflat în concediu de creștere a copilului.

Pentru a remedia abaterea constatată, pârâta a decis aplicarea următoarelor măsuri:

(II.2.a) "Stabilirea întinderii prejudiciului produs ANCOM prin acordarea compensărilor bănești reprezentând "diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, respectiv 2 ani, la care salariatul are dreptul în condițiile legii, pe o perioadă de un an, din durata concediului pentru creșterea copilului" în sumă mai mare, suplimentară veniturilor nete pe care persoanele în cauză le-ar fi încasat în situația în care ar fi lucrat în regim normal (împreună cu contribuțiile aferente) și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare.";

(II.2.b) "Stabilirea întinderii prejudiciului produs ANCOM prin acordarea pe perioada concediului de maternitate a compensărilor bănești reprezentând diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația legală la care angajata are dreptul în sumă mai mare, peste nivelul salariilor nete pe care acestea le-ar fi încasat dacă ar fi lucrat în regim normal (împreună cu contribuțiile aferente) sau a indemnizațiilor de concediu medical la care persoanele respective au avut dreptul și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare."

(II.2.c) "Pentru sumele totale nete achitate persoanelor în cauză, cu titlu de compensare a diferențelor dintre nivelul indemnizației de creștere a copilului/salariul de bază avut, și nivelul indemnizației de concediu maternitate/salariul de bază avut, conducerea ANCOM va solicita puncte de vedere instituțiilor abilitate pentru a stabili care este regimul juridic/natura plăților efectuate cu titlu de compensare și tratamentul fiscal aplicabil acestora, iar după caz, va proceda la stabilirea întinderii prejudiciului și va dispune măsuri de recuperare a acestuia, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare."

La punctul 6 din Decizia nr. 1/22.01.2018 Curtea de Conturi a reținut săvârșirea de către reclamantă a următoarei abateri: în perioada 2014 - 2016, ANCOM a efectuat plăți în valoare totală estimată de 1.508.480 RON (din care 1.230.769 RON sume brute la care se adaugă contribuțiile angajatorului în sumă estimată de 277.711 RON) reprezentând sume acordate sub forma unor premii "pentru realizări deosebite în activitate", neprevăzute în contractele colective de muncă (CCM) încheiate de reclamantă, cu consecința prejudicierii bugetului ANCOM.

Pentru a reține această abatere, pârâta a constatat că în contractul colectiv de muncă nr. x/16.12.2014, la art. 63 alin. (1) lit. a) s-a prevăzut că:

"(1) Personalul unității beneficiază de adaosuri la salariul de bază constând în: a) premii de performanță, conform dispozițiilor art. 64", iar potrivit art. 64:

"(1) Premiile prevăzute la art. 63 alin. (1) lit. a) se acordă cel puțin o dată pe an salariaților în funcție de rezultatele obținute în activitatea desfășurată, pe baza procedurii stabilite prin decizie a conducătorului unității. (2) Cuantumul total al fondului destinat acordării premiilor de performanță este de 8% din fondul de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli, acest cuantum putând fi majorat, în funcție de posibilitățile financiare ale unității, în condițiile legii".

Prin Decizia Președintelui ANCOM nr. 290/31.03.2015 a fost aprobată procedura operațională privind evaluarea performanțelor personalului ANCOM, unde la pct. 5.9 s-a stabilit că salariații ANCOM puteau primi recompense de natură salarială "sub forma premiilor de performanță, în raport cu rezultatele obținute la evaluarea performanței profesionale anuale, în condițiile prezentei proceduri". De asemenea, cuantumul premiilor de performanță acordate acestora urma a fi stabilit în raport de notele obținute la evaluarea anuală de fiecare persoană în parte. În plus, s-a introdus în această metodologie posibilitatea de a acorda angajaților sume suplimentare peste cuantumul premiilor de performanță, în cazul angajaților care au avut realizări deosebite în activitate și care au obținut la evaluarea anuală calificativul "foarte bine".

Pentru acordarea acestor sume suplimentare în metodologie s-a prevăzut faptul că din fondul anual de premiere destinat acordării premiilor de performanță "se alocă 2% la dispoziția președintelui ANCOM în vederea recompensării angajaților care au avut realizări deosebite în activitate". De asemenea, din fondul de premiere alocat fiecărei grupe "șeful ierarhic al angajaților din componența grupei poate decide să utilizeze până la 10% în vederea recompensării angajaților care au avut realizări deosebite în activitate". În vederea exercitării acestui drept se indisponibilizează 10% la dispoziția șefului ierarhic al angajaților din componența grupei respective. Totodată, potrivit Metodologiei, "angajații care nu au îndeplinit condițiile în vederea acordării premiului de performanță nu pot beneficia nici de sumele prevăzute în fondul aflat la dispoziția președintelui ANCOM, respectiv fondul aflat la dispoziția șefului grupei din care fac parte angajații în cauză."

Examinând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinări și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenții să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

6.1. Pornind de la contextul faptic și juridic anterior arătat, în ceea ce privește criticile cuprinse în recursul reclamantei, abaterile consemnate în actul de control, pentru remedierea cărora au fost dispuse măsurile II.2 lit. a) și b) din Decizia nr. 1/22.01.2018 vizează, în esență, faptul că, în perioada 2014 -2016, A.N.C.O.M. a efectuat plăți ale unor compensații bănești reprezentând fie diferența dintre salariul de bază individual avut și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an, respectiv 2 ani, pe o perioadă de un an, din durata pentru creșterea copilului, fie diferența dintre salariul de bază individual și indemnizația legală acordată pe durata concediului de maternitate, fără bază legală.

Esențial în această privință este factorul de referință la care s-a raportat reclamanta pentru efectuarea acestor plăți, identificat corect de prima instanță, respectiv dacă trebuia avut în vedere salariul net sau salariul brut al salariatului.

Instanța de fond a considerat că nu există repere sau elemente de interpretare în cuprinsul contractului colectiv de muncă sau în legislație care să stabilească la ce nivel trebuie să se raporteze sumele acordate.

Recurenta arată că pentru anii 2015-2016, acordarea sumelor în discuție la nivelul unui "salariu de bază individual avut", înțeles ca salariu brut, si nu net, al salariatului beneficiar a rezultat din procesul de negociere a celor două părți semnatare, la nivelul anului 2014, pornind de la formula consacrată prin CCM-ul la nivel național pentru perioada 2007-2010, si reluată ulterior în toate contractele colective de muncă.

Prin sentința recurată s-a reținut însă corect că atât dispozițiile art. 89 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă nr. 2756/16.12.2014, cât și dispozițiile art. 90 alin. (4) din același act au în vedere compensarea diferenței salariului de bază avut și indemnizația primită.

În cuprinsul contractului colectiv de muncă nu este definită această noțiune, care poate viza deopotrivă salariul brut sau cel net însă folosirea termenului compensare indică faptul că intenția părților a fost aceea de a asigura salariatului același nivel de venituri din perioada în care nu mai primea salariul, ci indemnizația de maternitate sau de concediu pentru creșterea copilului.

Astfel, fiind vorba despre o compensație aceasta trebuie să reprezinte o diferență între suma acordată de stat și venitul net al angajatului, în lipsa altor elemente, interpretarea noțiunii de salariu de bază individual avut, menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 89 alin. (4) și art. 90 alin. (4), trebuie făcută prin raportare la salariul net.

Corect reține judecătorul fondului și faptul că nu reiese din nicio dispoziție a contractului colectiv faptul că ceea ce s-a urmărit de fapt a fost acordarea unui venit superior celui de care ar fi beneficiat salariatul dacă s-ar fi aflat în activitate, iar faptul că și în cazul indemnizației de maternitate se ajunge în situația în care să fie depășit nivelul salariului net nu este un argument suficient pentru a stabili că aceasta a fost intenția părților în cazul de față. Caracterul special al unei astfel de măsuri impunea o reglementare neechivocă a unui astfel de drept.

Așadar, concluzia că în aceste situații au fost încălcate prevederile contractului colectiv de muncă, motiv pentru care sunt legale măsurile nr. II.2 lit. a) și b), stabilite în Decizia nr. 1/22.01.2018, este una legală.

6.2. Cu privire la recursul pârâtei Curtea de Conturi, analiza legalității punctului 5 și a măsurii II.2.lit. c) din Decizie (conducerea ANCOM va solicita puncte de vedere instituțiilor abilitate pentru a stabili care este regimul juridic/natura plăților efectuate cu titlu de compensare și tratamentul fiscal aplicabil acestora) evidențiază faptul că, pe de o parte, Curtea de Conturi a considerat că aceste sume de bani au fost acordate nelegal în integralitate, iar pe de altă parte, la momentul luării măsurii analizate, a considerat că partea care depășește venitul net al salariaților este contrară legii și a cerut recuperarea respectivelor sume.

Înalta Curte sesizează inclusive lipsa unui temei de drept în baza căruia trebuiau solicitate aceste informații.

Obligarea ANCOM de a solicita puncte de vedere cu privire la natura juridică a sumelor acordate angajaților reprezintă în fapt o atribuție a Curții de Conturi conform art. 42 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 94/1992:

"În îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are următoarele atribuții: să ceară unor instituții specializate ale statului, ori de câte ori este necesar, să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări."

De aceea, solicitarea trebuia formulată anterior luării oricărei măsuri și nu ulterior, pentru a confirma măsurile deja luate.

Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că ANCOM a formulat adresele indicate de recurenta - pârâtă, iar urmare a răspunsurilor formulate de instituțiile publice a fost întocmit un raport de follow-up privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 1/2018.

Astfel, referitor la îndeplinirea măsurii dispuse la pct. II.2.c, Curtea de Conturi a reținut prin raportul de follow - up următoarele: "În lumina celor arătate mai sus, având în vedere că niciunul din punctele de vedere solicitate ca urmare a considerațiilor Curții de Conturi nu a negat dreptul ANCOM de a acorda sumele menționate, nu a fost necesar a se trece la implementarea tezei a II-a a măsurii, având în vedere caracterul eventual al acesteia și condiționarea sa logică de existența unor puncte de vedere ale instituțiilor abilitate care să reclame nelegalitatea acordării acestor sume."

Cu privire la natura juridică a acestui drept bănesc, se susține de către recurentă că el nu are natura unui ajutor întrucât nu se regăsește printre categoriile de ajutoare sociale reglementate de art. 76 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare pentru anul 2015 și 2016).

Înalta Curte achiesează la considerentele instanței de fond în sensul că scopul Codul fiscal este acela de a stabili cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii fără a stabili însă cu putere de lege calificarea juridica a drepturilor și operațiunilor ce intră în domeniul acestuia de aplicare.

În ceea ce privește măsura nr. II.3 referitoare la performanța profesională, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ANCOM s-a prevăzut că premiul se acordă în funcție de rezultatele obținute în desfășurarea activității. Prin metodologia de calcul internă, această sintagmă a fost interpretată avându-se în vedere activitățile curente ale angajatului și anumite rezultate deosebite în activitate.

Pornind de la această interpretare, Curtea de Conturi a reținut că noțiunea de "rezultate deosebite, în activitate nu intră în noțiunea de "rezultate ale activității desfășurate,,.

Înalta Curte reține că nu sunt reglementate în CCM procedura și nici elementele în funcție de care se stabilesc concret rezultatele activității desfășurate de salariații ANCOM, părțile agreând ca aceste aspecte să fie tratate într-o procedură internă separată care, în cazul ANCOM, este Metodologia de acordare a recompenselor de natură salariată din - pct. 5.9. din Procedurii operaționale privind evaluarea performanțelor personalului ANCOM cod PO-RUEVPP din 31.03.2015.

Metodologia prevede că întinderea premiului de performanță pentru fiecare Salariat ANCOM se determină în funcție de doi factori respectiv nota obținută de angajat la evaluare și, dacă este cazul, realizările deosebite în activitate.

Noțiunea de "rezultate obținute în activitate" se poate materializa atât sub forma unor rezultate/unei performanțe cu caracter curent a salariatului și care sunt evaluate cu o notă, cât și sub forma unor rezultate/performanțe speciale, creând vocația salariatului la acordarea premiului de performanță mai mare.

Rezultă deci că "realizările deosebite" reprezintă unul dintre criteriile în funcție de care se determină rezultatele activității angajatului pe toată perioadă evaluată și în funcție de care se poate majora cuantumul premiului de performanță al fiecărui salariat ANCOM.

Așadar, evaluarea realizărilor deosebite nu are drept consecință acordarea unui premiu separat, distinct de cel reglementat de art. 64 din CCM, ci are implicații doar asupra cuantumului premiului de performanță. Aceste sume sunt incluse în fondul de premiere, după cum a reținut corect și prima instanță, respectiv: procentul de 2% pus la dispoziția președintelui ANCOM și procentul de 10% grupei pus ta dispoziția șefului ierarhic al angajaților, ambele raportându-se la fondul de premiere.

Corect se arată de către intimații intervenienți faptul că prevederea din art. 64 alin. (1) din CCM referitoare la "rezultatele obținute în activitate" are caracter general și este un concept care poate include și noțiunea de "realizări deosebite în activitate", concluzia instanței de fond potrivit căreia aceste sume nu sunt acordate peste cuantumul premiilor de performanță, ci fac parte din premiul de performanță fiind judicoasă.

Nu poate fi primit argumentul pârâtei în sensul că acest criteriu, al "realizărilor deosebite" trebuia prevăzut expres în CCM, întrucât expunerea în contract colectiv a unei proceduri de evaluare detaliate ar lipsi de efecte Metodologia la care chiar contractul face referire.

În ceea ce privește necompletarea rubricii din formularul de evaluare în privința rezultatelor de evaluare în cazul anumitor salariați, această omisiune nu poate constitui un argument pentru constatarea nelegalității suplimentării premiului de performanță, reclamanta învederând prin observațiile făcute cu ocazia controlului faptul că rezultatele deosebite au fost evidențiate în notele de relații efectuate potrivit procedurii de evaluare a performanțelor personalului.

Sunt valide susținerile părții reclamante în sensul că autoritatea de control nu își poate aroga competența de a aprecia dacă anumite performanțe sunt realizări deosebite sau nu, aceasta fiind dreptul exclusiv al angajatorului ANCOM, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, ale contractului colectiv de muncă și ale Codului muncii.

Așa cum corect reține instanța de fond, rezultatele deosebite ale activității reprezintă un criteriu în sine, deoarece implică o apreciere subiectivă a evaluatorului în raport de datele si condițiile specifice fiecărei activități desfășurate de angajat, fiind prin urmare suficient pentru a permite evaluatorului analiza îndeplinirii lui.

Curtea de Conturi încearcă să fructifice și argumentul potrivit căruia, în anumite cazuri, în formularul de evaluare nu fusese completată rubrica aferentă rezultatelor deosebite. Or, reprezentanții Curții de Conturi nu au impus recuperarea sumelor acordate cu titlu de premiu de performanță exclusiv în cazul acelor salariați care nu aveau completată, în cuprinsul formularului de evaluare, rubrica aferentă rezultatelor deosebite, ci au impus recuperarea acestor sume de la toți salariații recompensați, fie ca exista sau nu o motivare a acordării premiului de performanță, pe motiv că premiile erau nelegal acordate prin raportare la prevederile CCM.

Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta a învederat prin observațiile făcute cu ocazia controlului faptul că rezultatele deosebite au fost evidențiate în notele de relații efectuate în toate cazurile potrivit procedurii de evaluare a performanțelor personalului.

Așadar, la momentul aprobării cuantumului exact al premiului de performanță acordat salariaților care au înregistrat atât performanță cât și rezultate deosebite in activitate, conducerea instituției a avut în vedere mențiunile realizate de șefii grupelor cu privire la rezultatele deosebite obținute de angajații respectivi, chiar dacă s-ar putea admite eventuale situații în care acestea au fost menționate doar în nota întocmită de șefii grupelor, iar nu și în fișa de evaluare a respectivilor angajați.

Nu în ultimul rând, referitor la afirmația Curții de Conturi potrivit căreia "unele dintre rezultatele deosebite se confundă cu atribuțiile uzuale ale salariatului" un angajat nu poate exercita decât acele activități aferente postului ocupat, diferențierea fiind dată de complexitatea ridicată a sarcinii respective, respectiv nivelul de implicare și dedicare superior altor salariați în situații similare.

Așa cum instanța de fond a reținut referitor la acest aspect, "posibilitatea de a avea rezultate deosebite ține de fiecare persoană și de modul în care aceasta se implică în activitate sau chiar și de criterii exterioare acesteia cum ar fi o situație exterioară care îi permite angajatului să se evidențieze în raport de activitatea desfășurată de alte persoane.,,

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 1095 din 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații și de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 1095 din 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.