ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2821/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Iași, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, solicitând anularea parțială a Ordinului nr. 1474/2001, emis de pârât, respectiv a Anexei 1 lit. C) pct. 2 din acest ordin.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 96 din 13 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta apreciază că modul de calcul al veniturilor pentru cei ce obțin venituri din activități independente este discriminatoriu, aspect de natură a atrage nulitatea parțială a Ordinului 1474/2011 prin care este instituit acest mod de calcul.

În opinia recurentei, este o evidentă discriminare între situația salariaților (pentru care se iau în considerare veniturile până la momentul nașterii copilului și care își încetează activitatea) și cei care obțin venituri din activități independente și din profesii liberale, care nu își pot suspenda activitatea decât după finalizarea concediului medical și, prin urmare, suferă o diminuare a venitului de referință.

Veniturile din concedii medicale sunt luate în calcul la stabilirea indemnizației, conform art. 6 alin. (5) lit. g) din Norme Metodologice din 2011 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizația lunara pentru creșterea copiilor.

Ordinul 1474/2011 este într-o evidentă contradicție cu O.G. nr. 111/2010, act normativ cu rang superior, care prevede că nu pot fi avute în vedere la stabilirea indemnizației de creștere copil decât veniturile anterioare nașterii copilului, principiu care nu este respectat prin Ordinul 1474/2011.

Soluția instanței de fond este pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța pronunțând o hotărâre prin care aplică greșit dispozițiile legale. În fapt, exemplul prezentat în cuprinsul Ordinului, și care stă la baza calculelor efectuate de către AJPIS, are în vedere și venituri anterioare și ulterioare datei nașterii copilului.

Faptul că aceste venituri sunt avute în vedere pentru stabilirea unei medii aritmetice pe baza căreia să se calculeze un venit lunar mediu, înseamnă că sunt avute în vedere tocmai venituri realizate anterior celor 12 luni prealabile nașterii, cât și intervale de timp ulterioare acestui moment.

Punctual, cu privire la constatarea instanței de fond că luna când se naște copilul este cea în care se naște dreptul la indemnizație, trebuie făcută o diferențiere între momentul la care se naște dreptul la indemnizație și perioada până la care se iau în calcul veniturile pentru stabilirea mediei lunare.

Astfel, în ipoteza în care copilul se naște în luna mai, pentru respectarea prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, este necesar a nu fi avute în vedere venituri realizate în luna iunie. Or, instanța apreciază că exemplul dat în cuprinsul Ordinului contestat nu prevede o atare posibilitate, deși textul arată că se va ține cont de data la care s-a dispus suspendarea activității (ulterioară nașterii copilului).

De asemenea, pentru calculul venitului mediu pe cele 12 luni, în cazul în care cele 12 luni se regăsesc în 2 ani calendaristici distincți, sunt avute în vedere luni anterioare acestor 12 luni.

Instanța omite să aibă în vedere fondul problemei, analizând în mod superficial acest mod de calcul care, aparent, are în vedere doar aceste 12 luni prealabile nașterii, dar care determină utilizarea unor venite anterioare în obținerea mediei lunare.

Intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă solicită anularea în parte a Ordinului nr. 1474/2011, respectiv Anexa 1 lit. C) pct. 2 și pct. 3, emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care stabilește modul de calcul al indemnizației pentru creșterea copilului în cazul celor ce obțin venituri din activitățile individuale.

În esență recurenta susține că există discriminare între situația salariaților pentru care se iau în considerare veniturile până la momentul nașterii copilului și care își încetează activitatea și cei care obțin venituri din activități independente și din profesii liberale, care nu își pot suspenda activitatea decât după finalizarea concediului medical și, prin urmare, suferă o diminuare a venitului de referință.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 111/2010, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, indemnizația lunară aferentă concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului și nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară garantat în plată.

Conform alin. (1) al aceluiași articol de lege, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum și de o indemnizație lunară, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, au realizat timp de cel puțin 12 luni venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În baza dispozițiilor art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 52/20011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, luna calendaristică în care s-a născut copilul, indiferent de ziua din această lună în care s-a produs nașterea, face parte integrantă din perioada de 12 luni avută în vedere la calcularea indemnizației lunare aferente concediului precizat anterior.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și completările ulterioare în situația persoanelor îndreptățite care realizează venituri din activități independente, venituri, din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură, și piscicultura, și care lucrează în baza unui contract individual de muncă, concediul reprezintă întreruperea/suspendarea activității pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu dezabilități.

Astfel, relevantă în determinarea nivelului venitului lunar în vederea stabilirii cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în cazul realizării activităților independente/profesii liberale este luna suspendării activității.

În situația în care cuantumul indemnizației este calculat în baza declarației persoanei îndreptățite privind cuantumul estimat al venitului în vederea plății anticipate a impozitului pe anul care cuprinde și o parte din lunile care se iau în calcul la stabilirea eligibilității, în vederea acordării dreptului, venitul net lunar se calculează prin împărțirea venitului estimat la numărul de luni până la care, conform documentelor, a fost înregistrată suspendarea-activității.

În cazul în care în perioada de eligibilitate, persoana îndreptățită a realizat și alte venituri supuse impozitului pe venit dintre cele prevăzute de ordonanța de urgență, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2010, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea cuantumului indemnizației sunt luate în calcul și acestea.

Totodată, pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 111/2010 cu modificările și completările ulterioare, se iau în calcul sumele încasate de persoana îndreptățită, calculate potrivit legii de către plătitorul acestora.

Pentru luna nașterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună respectiv, venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna sau cumulul, dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizația de maternitate.

Potrivit legii, respectiv art. 22 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010, cu modificările și completările ulterioare" aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, în situația realizării de către persoana îndreptățită a veniturilor din activități independente, având în vedere modul de stabilire a venitului net în cazul care cuantumul indemnizației se calculează pe baza venitului estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care se completează declarație pe propria răspundere, cuantumul indemnizației se recalculează în baza dovezilor eliberate de organele competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care s-a completat declarația pe propria răspundere.

În concluzie, Înalta Curte constată ca fiind corectă aprecierea instanței de fond în sensul că pct. 2 lit. C) din Anexa 1 la Ordinul MMPS nr. 1474/2011 a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale corespondente din actele normative de rang superior, O.U.G. nr. 111/2010 și H.G. nr. 52/2011, nefiind identificată existența vreunei discriminări între situația salariaților și a celor care obțin venituri din activități independente și din profesii liberale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 96 din 13 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2021