ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19.09.2019, sub nr. x/2019 reclamantul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - A. a formulat cerere în anularea Hotărârii nr. 429 din 10.07.2019, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 182 din 13 martie 2020, a respins cererea formulată de reclamantul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne - A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că instanța de fond a reținut în mod eronat, faptul că "normele care reglementează organizarea activității fotbalistice din România prevăd răspunderea cluburilor organizatoare pentru faptele suporterilor săi".

Ori, în cazul dedus judecății nu este vorba de activitate fotbalistică, ci de activitate handbalistică, pe de o parte, iar, pe de altă parte, normele instituite de Legea nr. 4/2008 vizează combaterea violenței în sport.

În acest context, legiuitorul la art. 10 lit. r) din actul normativ sus-menționat, a statuat faptul că organizatorul de competiții sau de jocuri sportive are obligația "să interzică afișarea simbolurilor, sloganurilor ori textelor ... indiferent pe ce suport ar fi inscripționate", pentru care îi poate fi angajată răspunderea disciplinară și administrativă, având în vedere că aceste activități se realizează, de regulă, anterior competiției și nu în timpul acesteia.

Legiuitorul nu a introdus nicăieri în legislație obligația de a nu permite scandări, considerând că acestea sunt acțiuni spontane, care nu pot fi prevăzute de organizator. Pentru a demonstra acest aspect, arătă faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 20 lit. m) din același act normativ faptul că spectatorilor le este interzis, să săvârșească fapte, acte sau gesturi obscene, să profereze ori să scandeze injurii, cuvinte sau expresii jignitoare ori vulgare, precum și amenințări cu acte de violență împotriva celorlalți spectatori, oficiali, jucători sau a bunurilor acestora". Săvârșirea, de către spectatori, a faptei menționate reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă conform art. 22 lit. b), nu) de către organizator ci de către agenții constatatori prevăzuți de O.G. nr. 2/2001.

Astfel, instanța de fond în mod eronat, constată răspunderea organizatorului pentru faptele suporterilor deși nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1373 C. civ. privitoare la răspunderea pentru prepuși, întrucât între CS Dinamo București și suporterii acestuia nu sunt încheiate contracte sau alte tipuri de raporturi juridice. În această situație sunt aplicabile prevederile art. 1357 C. civ. - răspunderea pentru fapta proprie.

În fapt, instanța de fond a făcut aprecieri strict subiective, care nu au nicio susținere în prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Concluzionând, răspunderea CS DINAMO București nu poate fi angajată pentru faptele altor persoane, acțiuni care au apărut spontan și care nu aveau legătură cu măsurile de ordine publică luate prin intermediul unei societăți specializate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin petiția înregistrată sub nr. x/18.12.2019, B. a sesizat CNCD pe motiv că la meciul CS Dinamo-Bucuresti-AHC Dobrogea Sud s-a scandat repetat țigani, țigani, iar reclamanții (A., Federația Romana de Handbal, Jandarmeria Romană) nu au luat nicio masură în urma incidentului.

Ulterior, Colegiul director al C.N.C.D., a adoptat hotărârea nr. 429/10.07.2019, prin care a stabilit că scandările țigani, țigani, reprezintă discriminare și încalcă dreptul la demnitate conform art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000 iar comportamentul pasiv al reclamantului care poarta responsabilitate, de asemenea reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, motiv pentru care a dispus sancționarea contravențională a acestuia cu suma de 5.000 RON conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte, constată că în esență recurentul critică faptul că nu poate fi invocată răspunderea pentru altul cu atât mai mult cu cât între CS Dinamo București și susținătorii echipei nu exista un raport juridic care să nască drepturi și obligații.

Înalta Curte, are în vedere contrar susținerilor recurentului faptul că normele care reglementează organizarea activității fotbalistice din Romania prevede răspunderea cluburilor organizatoare pentru faptele propriilor suporteri.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) si art. 10 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 4/2008, "răspunderea pentru asigurarea măsurilor de ordine și siguranță în interiorul arenelor sportive revine organizatorului, care poate încheia în acest sens contracte de prestări servicii, în condițiile legii, cu societăți specializate de protecție și pază sau, în lipsa acestora, cu poliția locală.

Pentru organizarea și desfășurarea activității de asigurare a ordinii și siguranței spectatorilor în arena sportivă, organizatorul de competiții sau de jocuri sportive are următoarele obligații: r), să interzică afișarea în arena sportivă a simbolurilor, sloganurilor ori textelor cu conținut obscen sau care incită la denigrarea țării, la xenofobie, la ură națională, rasială, de clasă ori religioasă, la discriminări de orice fel și la violență, indiferent pe ce suport ar fi inscripționate"

Instanța de control judiciar constată că, susținerea recurentului că nu îi revine răspunderea pentru faptele suporterilor nu poate fi invocată pentru neimplicarea clubului în stoparea manifestărilor care aduceau atingere dreptului de demnitate personală și instigare la discriminare și ura rasială.

Astfel fiind, sancționarea este aplicabilă persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reținută o contribuție la săvârșirea faptei cu caracter discriminatoriu. Or, în cauză, o astfel de contribuție a fost reținuta în mod corect în sarcina recurentului de către CNCD.

Înalta Curte în acord cu instanța de fond apreciază că apelativele țiganii, țiganii au avut la bază apartenența la etnia rroma, ceea ce constituie criteriul de discriminare în înțelesul dat de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, prin afirmațiile făcute s-a adus atingere dreptului la demnitate umană, având în vedere conotația apelativelor:

"țiganii, țiganii!", de natură a crea o atmosfera de umilire sau ofensare la adresa tuturor aparținătorilor acestei etnii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne - A. împotriva sentinței nr. 182 din 13 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2021