ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2022

Ședința publică din data de 16 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2014-2020 din cadrul MDRAIFE și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, a solicitat să se dispună anularea deciziei de respingere nr. 5134/22.02.2017 și a scrisorii de respingere a cererii de finanțare CAE nr. x/20.12.2016; obligarea pârâtelor la aprobarea cererii de finanțare nr. x/25.11.2016; obligarea intimatelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 20/CA/2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2017 secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu și s-a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 241 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea; au fost anulate decizia de respingere nr. 5134/22.02.2017 și Scrisoarea de respingere a cererii de Finanțare CAE nr. x/20.12.2016 și au fost obligate pârâtele la soluționarea cererii de finanțare nr. x/25.11.2016; a fost respinsă în rest acțiunea; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 2805.40 RON cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, în favoarea reclamantului.

3.1. Recursul formulat de Pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru)

Pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru (ADR Centru) a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, respingerea în totalitate a acțiunii introduse.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Analizând motivația primei instanțe, se constată faptul că, deși hotărârea are un număr de 10 pagini, motivarea acesteia este cuprinsă pe 2 pagini, nefiind o motivare propriu-zisă, ci doar preluarea unei părții a rezultatului expertizei tehnice coroborat cu citate din Ghidul Solicitantului Axa 5, PI. 5.1 și din Ordinul 2737/13.10.2016 emis de către MDRAP prin care se modifică Versiunea 2 a Ghidului Solicitantului, fără însă a se motiva respingerea argumentelor aduse de către recurenta și de către MLPDA (fostul MDRAP) - AM POR în cauză. Este cunoscut faptul că prin modul de redactare al unei hotărâri, instanța investită cu judecarea cauzei trebuie să clarifice toate aspectele deduse judecății, ceea ce lipsește în prezenta cauză. De asemenea, se observă lipsa unei concluzii proprii a in­stanței de fond, limitându-se la preluarea concluziilor favorabile din cuprinsul expertizei și a prevederilor Ghidului.

In fapt, cererea de finanțare nr. x/25.11.2016, având ca obiect - Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală și punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A) depusă de către reclamantă la Ol POR ADR Centru a avut două motive de respingere în prima fază de evaluare a conformității administrative și eligibilității.

Primul motiv de respingere a cererii de finanțare a fost neîndeplinirea de către recla­mantă a prevederilor Secțiunii 6, pct. 9 și Secțiunii 4.2.1 din Ghidul Specific, respectiv Hotărârea de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect nr. 313/22.112016, anexată cererii de finanțare, nu aprobă indicatorii tehnico - economici faza PT și anexa cu descrierea investiției.

Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de finanțare a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, punctul D- Eligibilitatea proiectului și activităților, crite­riul V - Activitățile proiectului din Ghidul Solicitantulukondiții specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanțare.

In ceea ce privește primul motiv de respingere, dincolo de nemotivare, se invocă faptul că în Ghidul Solicitantului -Condiții Specifice de accesare a fondurilor în cadrul Priorități de Investiții (P.l) 5.1, punctul 6.1, se prevede în mod expres faptul că solicitantul de fonduri nerambursabile trebuie să depună la data depunerii cererii de finanțare Ho­tărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul con­form actelor de constituire și să reprezinte organizația și să semneze în numele acesteia. Această hotărâre trebuie să includă în anexă Descrierea investiției din DALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de in­vestiții și lucrări de intervenții.

In situația în care la cererea de finanțare este anexată o documentație tehnico - economică actualizată, hotărârea anterior menționată va fi anexată pentru documentația actualizată (iar dacă se menționează doar modificarea unei hotărâri anterioare, atunci se va anexa și documentul inițial care a fost modificat). În ipoteza în care la cererea de finanțare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menționată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările și completările intervenite în faza PT.

Reclamanta a anexat la cererea de finanțare Hotărârea nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect și o descriere a investiției, în care a prezentat situ­ația existentă a obiectivului de patrimoniu, fără însă să descrie și să aprobe indicatorii tehnico-economici faza PT și fără să depună anexa cu descrierea investiției.

După cum reiese din documentația depusă și în pofida susținerilor reclamantei, aceasta nu a reușit să arate în mod explicit în cadrul acțiunii introductive sau în cadrul contestației paragraful din hotărâre care să confirme aprobarea indicatorilor tehnico- economici faza PT și anexa cu descrierea investiției. De asemenea, din punct de vedere procedural nu a fost folosit modelul standard de hotărâre stabilit în conformitate cu H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico - economice aferente investițiilor publice, precum și a struc­turii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, depunându-se modelul de hotărâre solicitat în etapa de precontractare conform Ghidului PI 5.1.1, pct. 6.2. Nedepunerea acestui document în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului - condiții specifice de accesare a fondurilor în cadrul P.I.5.1 a fost sancționată prin respingerea cererii de finanțare datorită neîndeplinirii unui criteriu din Grila de verificare CAE.

Respingerea cererii de finanțare depuse de către reclamantă s-a făcut exclusiv în baza prevederilor legale în materie, respectiv, Ghidul general, pct. 7.4 (Anexele la cererea de finanțare), conform căruia: "Un document obliga­toriu solicitat la depunerea cererii de finanțare nu poate fi depus ulterior. Nedepunerea unui document obligatoriu la depunerea cererii de finanțare conduce la respingerea proiectului."

Consideră recurenta că, în mod cu totul nelegal, instanța de fond a trecut peste întreaga motivare în speță și fără a dezlega pe fond cauza și fără nicio motivare a admis această solicitare a reclamantei cu privire la acest punct.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu din Grila de verificare care a condus la respingerea pro­iectului, acesta a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, D - Eligibilitatea proiectului și activităților, criteriul V-Activitățile proiectului din Ghidul Solicitantului-Condiții Specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constitufe obiectul cererii de finanțare.

Proiectul a fost respins pentru că în urma evaluării de către experți OI POR s-a concluzionat că soluția adoptată pentru consolidarea clădirii monument istoric reprezintă o extindere a clădirii, în sensul celor precizatE de Ghidul Solicitantului și modifică gabaritul construcțieI, câtă vreme, conform informațiilor care rezultau din cererea de finanțare și din documentațiile tehnice DAli și PT (piese desenate) că subsolul clădirii va fi extins pe tot perimetrul clădirii, realizându-se spații funcționale utile reamenajării preconizate, care conduceau la mărirea suprafeței construite a subsolului de la 208,48 mp la 395,61 mp.

Deși a arătat faptul că atât în etapa de evaluare, cât și în cadrul expertizei tehnice reiese expres faptul că imobilul ce face obiectul proiectului va suferi modificări de extindere, instanța de fond a trecut peste toate acestea și a ținut cont doar de argumentația reclamantei în pronunțarea hotărârii date. Documentația anexată cererii de finanțare depusă de către reclamantă și care a stat la baza evaluării de către experții ADR Cen­tru evidenția la acea dată, în baza Versiunii 2 a Ghidului Solicitantului o situație clară: soluția pentru consolidarea clădirii reprezintă o extindere a clădirii.

Documente supuse evaluării precum DALI (pagina 760) cuprind mențiuni din care rezultă fără putință de tăgadă rezultă cele arătate: "în urma îndepărtării pământului și după realizarea subzidirilor/câmășuielilor/saibei/rigide, rezultă patru volume delimitate de fundațiile subzidite ale pereților parterului, în care se pot acomoda spații funcționale, subsolul putând deveni general sub clădire".

Chiar și Avizul Ministerului Culturii nr. 206/M/2016 aflat în dosar menționează: "se refac instalațiile sani­tare, electrice și termice cu o centrală amplasată la subsolul extins". Toate justificările aduse și toate în­cercările de mascare a extinderii clădirii obiect al proiectului nu au făcut decât să confirme, faptul că, în urma lucrărilor de consolidare a imobilului, acesta va suferi o extindere care, așa cum s-a menționat era necesară pentru acomodarea spațiilor tehnice "în cele patru alveole rezultate în urma lucrărilor de subzidire și realizarea unei curți de lumină la nivelul subsolului, care să adăpostească chiller-ul conform nor­melor ISU în vigoare".

În cauză a fost administrată și proba cu expertiza tehnică judiciară care a avut inițial un singur obiectiv încuviințat de către instanță, respectiv să se stabilească dacă lucrările vizate prin proiect reprezintă o extindere în sensul Ghidului Solicitantului, respectiv dacă s-ar ajunge la o modificare a gabaritului construcției; inițial, concluziile expertului tehnic au fost extrem de clare, în sensul că la nivel subte­ran își modifica suprafața construita desfășurată de la 208,48 mp la 895,61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp. Gabaritul subteran al castelului Brukenthal este depășit cu un contur, o extinde­re, având dimensiunea, pe lățimea construcției de 12,69 m, iar lungimea acesteia pe o latură de 12,99 m respectiv de 11,39 m rezultând o suprafață construit desfășurată nouă la nivelul subsolului de 187,13 mp, respectiv un volum nou de 311,83 mc.

Obiecțiunile la Raportul de expertiză tehnică depuse de către reclamanta au condus instanța la concluzia total eronată de a dispune expertului să suplimenteze expertiza cu răspunsul la o altă întrebare: "dacă potrivit documentului de la dosarul cauzei și atașate obiecțiunilor de la dosar, exista aviz al Ministerului Culturii și în condițiile în care exista, dacă lucrările din proiect ce se vor efectua pot fi considerate ca fiind o extindere în măsura în care aceste lucrări asigură punerea în valoare a obiectivului turistic".

Analizând adresele anexate obiecțiunilor la raportul de expertiză (Adresa nr. x/29.09.2016 emisă de MDRAP și Adresa nr. x/19.08.2016 emisă tot de către MDRAP) precum și Avizul emis de Ministerul Culturii, expertul a răspuns la întrebare, în sensul următor: "concluzionând si avizul Ministerului Culturii -Direcția Patrimoniu mentionează...extinderea subsolului . . . . . . . . . .respectiv si în opinia mea lucrările reprezintă o extindere si care fiind implementate, asigură punerea în valoare a obiectivului turistic."

In ceea ce privește răspunsul expertului tehnic prin suplimentul de expertiză tehnică dispusă de instanță, răspuns întemeiat pe Adresa nr. x/29.06.2019 emisă de MDRAP - Direcția Programe Europene și Adresa nr. x/19.08.2019 emisă de aceeași instituție și care aveau ca și conținut clarificarea termenu­lui de extindere pentru proiectele depuse în cadrul PI 5.1 din POR 2014-2020, a învederat instanței de fond faptul că nu pot fi luate în considerare de către expert și de către instanță, aceste documente care au avut la data emiterii lor scopul de a interpreta versiunea 2 a Ghidului Solicitantului, aferent PI 5.1, ce a fost extrem de lacunară în ceea ce privește aspectele care fac obiectul speței de față.

Adresa nr. x/29.06.2019 și Adresa nr. x/19.08.2019 ambele emise de către MDRAP - Direcția Programe Europene raportat la data emiterii lor, au avut în vedere interpretarea din cadrul versiunii 2 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1. care a fost mult mai puțin explicită cu privire ia noțiunile supuse dezbaterii de față.

Cronologic, la data de 17.06.2016 a fost emis Ordinul nr. 884 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care aprobata Versiunea 2 a Ghidului Solicitantului pentru PI 5.1, și care la pct. 4.2.1 prevedea - "nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare)". Aceasta era singura reglementare a activității de extindere a monumentelor istorice.

După două luni, respectiv la data de 19.08.2016 a fost emisă Adresa nr. x/19.08.2016, care clarifică reglementarea lacunară a activității de extindere menționată în Versiunea 2 a Ghidului Solicitan­tului, în sensul următor: "Proiectul care propune intervenții asupra pivniței, subsolului sau podului (în spații existen­te ale clădirii monument istoric) trebuie asumat de un expert atestat de către Ministerul Culturii și elaborat în baza unor studii istorice și/sau de specialitate, fotografii, planuri, etc. care să ateste că lucrările asigură punerea în valoare sau revenirea la situația inițială a monumentului istoric."

La data de 29.09.2016, a fost emisă Adresa nr. x/29.09.2016 de către MDRAP care a adus precizări față de reglementarea defici­tară a versiunii 2: "In cazul proiectelor ce vizează pe lângă intervenții asupra obiec­tivului de patrimoniu și edificarea unei infrastructuri noi conexe acestuia (de exemplu: toalete, centrală termică, etc) este nevoie ca documentația tehnico-economică să conțină elementele Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenție..."

La data de 13.10.2016 s-a emis Ordinul 2737/13.10.2016, de către MDRAP care aproba Versiunea 3 a Ghidului Solicitantului, la art. II alin. (5) stipulându-se: "Prevederile prezentului ordin se aplică proiectelor care vor fi depuse în cadrul apelului nr. POR/2016/5/5.1, ul­terior publicării acestuia". Secțiunea 4.2.1 a adus o nouă abordare, precizându-se: "Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare). Nu este considerată extindere a unui monument iston'c situația în care lucrările de interven­ție asupra acestuia nu modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform studiilor istorice și de spe­cialitate, fotografii, planuri, etc. care pot dovedi situația inițială a monumentului istoric .De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările de intervenție asupra subsolului, podului și/sau a pivniței existente în situația inițială a monumentului istoric."

Cererea de finanțare care face ob­iectul prezentului litigiu a fost depusă la data de 25.11.2016 de către A., evaluarea acesteia realizându-se în baza Versiunii 3 a Ghidului Solicitantului, toate documentele emise anterior acesteia, respectiv versiunile anterioare sau clarificări la versiunile anterioare fiind abrogate prin aprobarea Versiunii 3, care a făcut trimitere doar la faptul că se pot executa lucrări de extindere dacă nu se modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform studiile istorice și de specialitate, fotografii, planuri care pot dovedi situația inițială a monumentului istoric, iar în ceea ce privește subsolul, podul și/sau a pivniței existente în situația inițială monumentului istoric. In concluzie, orice alte interpretări a lucrărilor de extindere sunt netemeinice și nelegale.

Reclamanta nu a făcut în cadrul litigiului dovada faptului că situația inițială a imobilului monument istoric nu avea prevăzute încăperile care au fost calificate drept extindere, așa cum se cere în mod ex­pres in Ghid (prin fotografii, planșe, studii istorice), iar concluziile care s-au desprins din Raportul de expertiză au fost în sensul că gabaritul construcției se modifică, respectiv se mărește prin intermediul lucrărilor, consideră că soluția de admitere în parte a acțiunii introduse nu este temeinică și legală. In mod cu totul eronat instanța de fond a solicitat expertului să răspundă unor obiective suplimen­tare și a ținut cont de rezultatul acestora în luarea deciziei de admitere în parte a acțiunii eludând astfel prevederile Ghidul Solicitantului care are putere de lege în ceea ce privește modul de evaluare a cererilor de finanțare și care în mod expres a menționat care lucrări nu sunt considerate extindere, și cele care sunt eligibile.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) - succesorul în drepturi și obligații al fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) - succesorul în drepturi și obligații al fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, respingerea în întregime a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

3.2.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate și din încheierile de ședință pronunțate de instanța de fond, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească dacă lucrările în discuție reprezintă o extindere a monumentului istoric, respectiv o modificare a gabaritului construcției.

Referitor la modalitatea de încuviințare și administrare a acestei expertize, se arată că obiectivele expertizei contabile nu au fost puse în discuția părților; expertul nu a respectat obligația de convocare a părților la întocmirea expertizei, deși aceasta obligație este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității raportului de expertiză; raportul de expertiză și suplimentul la acest raport nu au fost comunicate instituției recurente, deși la termenele de judecată din 25.02.2019 și respectiv 27.05.2019, s-a dispus amânarea cauzei pentru comunicarea acestor acte.

Astfel fiind, în cauză a operat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recunoscut de jurisprudența Convenției.

Expertul nu a acordat același tratament părților, în sensul că a avut în vedere doar documentele puse la dispoziție de intimata-reclamantă și punctul de vedere al acesteia, fără a fi avută în vedere și opinia instituției recurente. Această împrejurare i-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act de procedură, fiind încălcat principiul egalității armelor, consacrat de jurisprudența Convenției.

De asemenea, prin necomunicarea raportului de expertiză către toate părțile implicate, a fost încălcat inclusiv principiul contradictorialității, care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

În consecință, prin necomunicarea raportului de expertiză contabilă în vederea formulării eventualelor obiecțiuni, s-a încălcat principiul contradictorialității, principiul egalității armelor și dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate în conformitate cu art. 175 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, a solicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

3.2.2. În ceea ce privește motivele de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

a)Neîndeplinirea criteriului de conformitate administrativă:

Prin considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada existenței Hotărârii Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect, iar descrierea cuprinsa în hotărâre prezintă situația clădirii si a intervențiilor, care sunt identice pe cele două faze de proiectare DALI revizuit si PT, iar solicitantul a respectat prevederile Ghidului Solicitantului P.I. 5.1.

Această motivare lacunară este singurul considerent al instanței de fond ce a condus la concluzia că acest criteriu de conformitate administrativă ar fi fost îndeplinit, nefiind făcută nicio referire la argumentele invocate de instituția recurentă în cauză, prin care se arăta că Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 nu privește aprobarea indicatorilor tehnico-economici si a anexei cu descrierea investiției, ci aprobarea proiectului si a cheltuielilor legate de proiect.

Astfel, potrivit 5ecțiunii 6.1 din Ghidul specific aferent Priorității de investiții (PI) 5.1 -"Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural", cererea de finanțare trebuie însoțită în mod obligatoriu de mai multe documente, printre care Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul să reprezinte organizația și să semneze în numele acesteia, conform actelor de constituire; aceasta hotărâre va include în anexă Descrierea investiției din PALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.

Acest document nu a fost anexat cererii de finanțare (CF) la momentul în care aceasta a fost depusă de către intimata-reclamanta, însă la paginile 99 -108 din opisul CF a fost inclusă Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului si a cheltuielilor legate de proiect, hotărâre elaborată pe baza Modelului L din Ghidul general și nu conform H.G. nr. 28/2008. Astfel, Hotărârea de mai sus nu se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici și a anexei cu descrierea investiției, așa cum s-a solicitat prin Ghidul specific aferent PI 5.1.

Mai mult, Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici și Hotărârea de aprobare a proiectului sunt două documente distincte, primul trebuind depus la data depunerii cererii de finanțare, iar celălalt la etapa de contractare (în conformitate cu ultima formă a bugetului rezultat în urma etapei de evaluare și selecție).

Conform art. 7.4 - "Anexele la cererea de finanțare", se poate afirma în mod neechivoc că lipsa unor documente pentru care există obligația de a fi depuse la data depunerii cererii de finanțare, nu mai poate fi complinită ulterior (respectiv după respingerea cererii de finanțare).

b)Neîndeplinirea criteriului de eligibilitate:

In speță, conform secțiunii 8.5 - "Etapa precontractuală" din Ghidul solicitantului aferent POR 2014-2020 - Condiții Generale pentru accesarea fondurilor și Ghidului specific aferent PI 5.1, secțiunea 4.2.1 - "Proiectul precum și activitățile sale se încadrează în obiectivul specific corespunzător priorității de investiții 5.1 al axei prioritare 5 a POR", se precizează următoarele:

"Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare). Nu este considerată extindere a unui monument istoric situația în care lucrările de intervenție asupra acestuia nu modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform studiilor istorice și de specialitate, fotografii, planuri etc. care pot dovedi situația inițială a monumentului istoric. De asemenea, nu sunt considerate extindere a unui monument istoric lucrările de intervenție asupra subsolului, podului și/sau a pivniței existente în situația inițială a monumentului istoric".

Prin lucrările prevăzute la nivelul subsolului, așa cum menționează și reclamanta, "...la finalizarea lucrărilor de subzidire vor rezulta sub nivelul cotei +/-0.00 patru alveole, având nivelul de călcare similar cu cel al subsolului existent".

Conform informațiilor din cererea de finanțare (documentații tehnice DALI și PT, piese desenate), subsolul clădirii va fi extins pe tot perimetrul clădirii, realizându-se spații funcționale utile reamenajării preconizate, care au condus la mărirea suprafaței construite a subsolului de la 208,48 mp la 395,61 mp.

De asemenea, în cadrul Avizului Ministerului Culturii nr. 206/M/2016, se menționează ca "se refac instalațiile sanitare, electrice și termice cu o centrală amplasată la subsolul extins", iar la pag. 760 din DALI se precizează că "subzidirea cu beton simplu a tuturor elementelor verticale (pereți interiori și exteriori) din zona fără subsol, astfel încât cota tălpii de fundare de ta zona fără subsol să coboare până la nivelul cotei tălpii de fundare a zonei cu subsol; în urma îndepărtării pământului și după realizarea subzidirilor/cămășuielilor/șaibei rigide, rezultă patru volume delimitate de fundațiile subzidite ale pereților parterului, în care se pot acomoda spatii funcționale, subsolul putând deveni venerai sub clădire".

Faptul că soluția adoptata pentru consolidarea clădirii monument istoric a fost avizată de către Ministerul Culturii, nu are nicio relevanță prin raportare la cerințele specifice din Ghidul solicitantului, care nu au fost îndeplinite în speță. In aceste condiții, deoarece respectivele lucrări reprezintă intervenții asupra subsolului monumentului istoric, iar acest tip de activitate nu este eligibilă, proiectul a fost declarat neconform administrativ și neeligibil, nemaifiind inclus în următoarea etapă a procesului de evaluare și selecție.

Este important de precizat că, în cazul de față, lucrările de intervenție nu se încadrează în excepțiile prevăzute la secțiunea 4.2.1 din Ghidul specific aferent PI 5.1, deoarece acestea nu s-au raportat numai la "subsolul, podul și/sau pivnița existente în situația inițială a monumentului istoric", ducând în final la modificarea gabaritului construcției. De altfel, acest lucru a fost confirmat inclusiv de expertiza efectuată în cauză, prin care se reține că imobilul "nu își modifică suprafața construită supraterană, în schimb la nivel subteran își modifică suprafața construită desfășurată de ta 208,48 mp la 395,61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp".

In final, în funcție de durata procesului, subzistă ipoteza în care instituția s-ar putea afla în imposibilitatea de a mai pune în aplicare o eventuală hotărâre definitivă prin care s-ar institui obligația de soluționare a cererii de finanțare, întrucât ar putea fi depășită perioada de contractare a proiectelor depuse în cadrul POR 2014-2020.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinări, deși recursurile i-au fost comunicate în termenul legal, dar a depus la dosar concluzii scrise după rămânerea cauzei în pronunțare, neputând fi avută în vedere la soluționarea cauzei excepția nulității recursului invocată după închiderea dezbaterilor.

5.1. Argumente de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță

Reclamanta a formulat o cerere de finanțare x/25.11.2016 având ca obiect "Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală și punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A)".

Prin scrisoarea nr. x/20.12.2016 emisă de Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru, cererea a fost respinsă iar proiectul a fost declarat neconform administrativ și neeligibil.

Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva acestei adrese, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia MDRAPFE nr. 5134/22.02.2017.

In etapa de verificare a conformității administrative și eligibilității, cererea de finanțare depusă de către reclamantă a fost declarată neconformă administrativ și neeligibilă, nefiind inclusă în următoarea etapă a procesului de evaluare și selecție, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite anumite criterii de conformitate administrativă și eligibilitate.

Primul motiv de respingere a fost neîndeplinirea de către reclamantă a prevederilor Secțiunii 6, pct. 9 și Secțiunea 4.2.1 din Ghidul Specific, câtă vreme Hotărârea de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect nr. 313/22.11.2016, anexată cererii de finanțare, nu aprobă indicatorii tehnico -economici faza PT și anexa cu descrierea investiției.

Cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de finanțare a fost neîndeplinirea de către reclamantă a criteriului de eligibilitate a proiectului, punctul D- Eligibilitatea proiectului și activităților, crite­riul V - Activitățile proiectului din Ghidul Solicitantulukondiții specifice, concretizat prin extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanțare.

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat anularea deciziei de respingere a contestației nr. 5134/22.02.2017 și a scrisorii de respingere a cererii de Finanțare CAE nr. x/20.12.2016 și obligarea pârâtelor la aprobarea cererii de finanțare nr. x/25.11.2016.

5.2. Analiza motivelor de casare invocate de către recurentele-pârâte și a apărărilor intimatei-reclamante

5.2.1. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Acest motiv de casare a fost invocat exclusiv de către recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, referindu-se la nereguli procedurale privind modalitatea de administrare a probei cu expertiza tehnică judiciară.

În esență, recurentul a invocat faptul că obiectivele expertizei contabile nu au fost puse în discuția părților, expertul nu a respectat obligația de convocare a părților la întocmirea expertizei, deși aceasta obligație este prevăzută de lege sub sancțiunea nulității raportului de expertiză, raportul de expertiză și suplimentul la acest raport nu au fost comunicate instituției recurente, toate acestea nereguli ducând la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a principiului egalității armelor și a principiului contradictorialității, consacrate de jurisprudența CEDO și de C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse de către recurent, prima instanță administrând proba cu expertiză tehnică judiciară cu respectarea tuturor regulilor procedurale.

Astfel, obiectivele expertizei au fost indicate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, fiind cunoscute chiar de la deschiderea procesului de către partea recurentă; de asemenea, prin încheierea de ședință de la data de 11 iunie 2018, prima instanță a pus în discuție încuviințarea administrării acestei probe, fiind încuviințată cu același obiectiv indicat prin cererea de chemare în judecată și cu lipsa de opoziție a pârâtei ADR Centru, care a fost prezentă, recurentul-pârât având termen în cunoștință.

Pe de altă parte, pârâta ADR Centru a fost prezentă prin consilier juridic, fiindu-i comunicat raportul de expertiză și formulând și punct de vedere cu privire la răspunsul la obiecțiuni, astfel încât recurentul-pârât ca succesor al pârâtei Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2014-2020 din cadrul MDRAPFE a beneficiat de apărările efectuate de către partea cu același interes procesual. Astfel, chiar dacă nu se identifică la dosar dovada de comunicare a raportului de expertiză către recurentul-pârât, Înalta Curte nu identifică o vătămare procesuală cauzată acestuia, cât timp partea cu interes procesual similar a avut o poziție activă și a formulat apărări. În concluzie, acest motiv de casare este nefondat.

5.2.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenții au invocat pe de o parte, insuficiența motivării sub aspect cantitativ, iar pe de altă parte, faptul că instanța a preluat automat argumente din conținutul raportului de expertiză, fără a răspunde argumentelor pârâților.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 Cod de procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată; Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) și art. 425 Cod de procedură civilă. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esență o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea. Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.2.3. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte va analiza criticile recurenților cu privire la fiecare dintre cele două motive de respingere a proiectului de către pârâte.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la greșita reținere a neîndeplinirii criteriului de conformitate administrativă

Cu privire la motivul de respingere constând în nedepunerea de către reclamantă a Hotărârii de aprobare a indicatorilor tehnico-economici faza PT și a anexei cu descrierea investiției, prima instanță a reținut exclusiv că reclamanta a făcut dovada existenței Hotărârii Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect, că descrierea cuprinsă în hotărâre prezintă situația clădirii și a intervențiilor, care sunt identice pe cele două faze de proiectare DALI revizuit și PT, iar solicitantul a respectat prevederile Ghidului Solicitantului P.l. 5.1, punctul 6.1 care prevede că "în cazul în care la cererea de finanțare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menționată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările și completările intervenite la faza PT."

Deși nu poate fi reținut argumentul legat de motivarea lacunară, Înalta Curte are în vedere susținerile recurenților sub aspectul greșitei aplicări a legii de către prima instanță.

Astfel, împrejurarea că Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 nu privește aprobarea indicatorilor tehnico-economici si a anexei cu descrierea investiției, ci aprobarea proiectului si a cheltuielilor legate de proiect nu este contestată de către reclamantă, ci se susține doar ideea că și în această formă, cerințele legale erau respectate.

Or, potrivit Secțiunii 6.1 din Ghidul specific aferent Priorității de investiții (PI) 5.1 -"Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural", cererea de finanțare trebuie însoțită în mod obligatoriu de mai multe documente, printre care Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici semnată de către persoana care are dreptul să reprezinte organizația și să semneze în numele acesteia, conform actelor de constituire; aceasta hotărâre va include în anexă Descrierea investiției din PALI, întocmită conform H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.

In situația în care la cererea de finanțare este anexată o documentație tehnico - economică actualizată, hotărârea anterior menționată va fi anexată pentru documentația actualizată (iar dacă se menționează doar modificarea unei hotărâri anterioare, atunci se va anexa și documentul inițial care a fost modificat). În ipoteza în care la cererea de finanțare se anexează inclusiv proiectul tehnic (PT), hotărârea anterior menționată va fi prezentată în versiunea actualizată pentru faza PT sau cu modificările și completările intervenite în faza PT.

Acest document nu a fost anexat cererii de finanțare (CF) la momentul în care aceasta a fost depusă de către intimata-reclamanta, însă la paginile 99 -108 din opisul CF a fost inclusă Hotărârea Consiliului Director nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului si a cheltuielilor legate de proiect, hotărâre elaborată pe baza Modelului L din Ghidul general și nu conform H.G. nr. 28/2008.

Astfel, Hotărârea de mai sus nu se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici și a anexei cu descrierea investiției, așa cum s-a solicitat prin Ghidul specific aferent PI 5.1.

Reclamanta a anexat la cererea de finanțare Hotărârea nr. 313/22.11.2016 de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect și o descriere a investiției, în care a prezentat situ­ația existentă a obiectivului de patrimoniu, fără însă să descrie și să aprobe indicatorii tehnico-economici faza PT și fără să depună anexa cu descrierea investiției.

Mai mult, Hotărârea de aprobare a indicatorilor tehnico-economici și Hotărârea de aprobare a proiectului sunt două documente distincte, primul trebuind depus la data depunerii cererii de finanțare, iar celălalt la etapa de contractare (în conformitate cu ultima formă a bugetului rezultat în urma etapei de evaluare și selecție).

Conform art. 7.4 - "Anexele la cererea de finanțare", se poate afirma în mod neechivoc că lipsa unor documente pentru care există obligația de a fi depuse la data depunerii cererii de finanțare, nu mai poate fi complinită ulterior (respectiv după respingerea cererii de finanțare).

Astfel cum subliniază în mod corect recurenții, intimata nu a indicat în mod explicit paragraful din hotărâre care să confirme aprobarea indicatorilor tehnico- economici faza PT și anexa cu descrierea investiției și nici nu a dat explicații pentru motivul pentru care nu a fost folosit modelul standard de hotărâre stabilit în conformitate cu H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico - economice aferente investițiilor publice, precum și a struc­turii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, depunându-se modelul de hotărâre solicitat în etapa de precontractare conform Ghidului PI 5.1.1, pct. 6.2.

Ca urmare, Înalta Curte constată atât lipsa formei cerute de lege, cât și a conținutului substanțial cerut de lege, motiv pentru care cu greșita aplicare a legii a reținut prima instanță că respingerea cererii de finanțare pe acest aspect este nelegală.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la greșita reținere a neîndeplinirii criteriului de eligibilitate:

Cu privire la motivul de respingere a cererii de finanțare legat de extinderea mo­numentului istoric prin lucrările ce constituie obiectul cererii de finanțare, Înalta Curte constată că litigiul vizează interpretarea noțiunii de extindere prin raportare la dispozițiile legale și condițiile de eligibilitate astfel cum sunt reglementate în Ghidul Solicitantului (condiții specifice de accesare a fondurilor în cadrul P.I. 5.1., pct. 4.2.):

"nu este eligibilă extinderea unui monument istoric. Proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare."

Înalta Curte constată mai întâi că, din punct de vedere al situației de fapt, este necontestată împrejurarea că proiectul cuprinde executarea unei extinderi a subsolului existent la limita clădirii.

Astfel, în fapt, imobilul Castelul Brukenthal este situat în Avrig, înscris în CF x Avrig, corp A cu nr. x, corp B- cu nr. x, corp C cu nr. x, cu suprafața terenului de 19663, din care 6115 mp curți construcții și 13548 mp fâneața. Castelul este înscris în Lista Monumentelor Istorice 2015 a județului Sibiu la nr. crt. x codul x, 3 obiective istorice din care Castelul Brukenthal - (corp A), datat 1750-1800, având codul x.

Reclamanta a obținut certificatul de urbanism nr. 233/28-06-2016, emis de Primăria orașului Avrig pentru "Restaurarea, consolidarea, conversia muzeală și punerea în valoare a Castelului Brukenthal (corp A)" iar lucrările de expertizare și proiectare au fost avizate și de către Ministerul Culturii Direcția Patrimoniu Cultural.

Referitor la situația propusă privind lucrările de intervenție, la nivelul structurii de rezistență a subsolului prin proiectul întocmit se prevede realizarea unei curți de lumină care să permită rezolvarea vitrării spațiului tehnic de la nivelul subsolului și amplasarea centralei de tratare a aerului,subzidirea fundațiilor de piatra pe o adâncime de 2.20 m și de lățimea fundațiilor existente, subzidirii ce se vor executa pe etape,camasuirea ulterioară a subzidirilor, continuată și pe fundațiile existente prin beton în grosime de 15 cm, decuparea parțială a fundațiilor existente pe zonele interioare unde se propun goluri de ușă sau de trecere concomitent cu realizarea unor buiandrugi din beton armat, realizarea unor grinzi din fundație din beton armat pentru ancorarea camasuielii, realizarea unei plăci pe sol, suport pardoseală din beton armat cu straturile aferente, realizarea unor centuri din beton armat la partea superioară a camasuielii, peste subsol se va realiza un planșeu de beton armat în grosime de 15 cm.

Proiectul cuprinde executarea unei extinderi a subsolului existent la limita clădirii, amenajarea unor spații de depozitare interconectate cu spațiile existente ale subsolului.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, expertul B. constată că prin proiectul propus, la nivel subteran castelul își modifică suprafața construită desfășurată de la 208,48 mp la 395, 61 mp, rezultând un plus de 187,13 mp. Așadar, concluzionează expertul că gabaritul subteran al Castelului Brukenthal este depășit cu un contur, o extindere, având dimensiunea, pe lățimea construcției de 12,69 m, iar lungimea acesteia pe o latură de 12,99 m respective de 11,39 m, rezultând o suprafață construită desfășurată nouă la nivelul subsolului de 187,13 mp respective un volum nou de 311,83 mc.

Ca urmare a obiecțiunilor la Raportul de expertiză tehnică depuse de către reclamanta, analizând adresele anexate obiecțiunilor la raportul de expertiză (Adresa nr. x/29.09.2016 emisă de MDRAP și Adresa nr. x/19.08.2016 emisă tot de către MDRAP) precum și Avizul emis de Ministerul Culturii, expertul a răspuns în sensul următor: "concluzionând, avizul Ministerului Culturii -Direcția Patrimoniu menționează extinderea subsolului; si în opinia mea lucrările reprezintă o extindere si care fiind implementate, asigură punerea în valoare a obiectivului turistic."

Ca urmare, din punct de vedere al situației de fapt, este de necontestat faptul că prin proiect se propunea o extindere a suprafeței subterane a castelului.

Din punct de vedere al legii aplicabile, cererea de finanțare care face ob­iectul prezentului litigiu a fost depusă la data de 25.11.2016 de către A., evaluarea acesteia realizându-se în baza Versiunii 3 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1, aprobat prin Ordinul 2737/13.10.2016, care la art. II alin. (5) stipula: "Prevederile prezentului ordin se aplică proiectelor care vor fi depuse în cadrul apelului nr. POR/2016/5/5.1, ul­terior publicării acestuia".

Secțiunea 4.2.1 a precizat următoarele: "Nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare). Nu este considerată extindere a unui monument iston'c situația în care lucrările de interven­ție asupra acestuia nu modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform studiilor istorice și de spe­cialitate, fotografii, planuri, etc. care pot dovedi situația inițială a monumentului istoric .De asemenea, nu este considerată extindere a unui monument istoric lucrările de intervenție asupra subsolului, podului și/sau a pivniței existente în situația inițială a monumentului istoric."

Recurenții au arătat faptul că Adresa nr. x/29.06.2016 și Adresa nr. x/19.08.2016 emise de către MDRAP - Direcția Programe Europene raportat la data emiterii lor, au avut în vedere interpretarea din cadrul versiunii 2 a Ghidului Solicitantului aferent PI 5.1. care a fost mult mai puțin explicită, în sensul că la pct. 4.2.1 prevedea că "nu este activitate eligibilă extinderea unui monument istoric (proiectele care conțin acest gen de activitate vor fi respinse de la finanțare)".

Prin Adresa nr. x/19.08.2016 s-a statuat faptul că "Proiectul care propune intervenții asupra pivniței, subsolului sau podului (în spații existen­te ale clădirii monument istoric) trebuie asumat de un expert atestat de către Ministerul Culturii și elaborat în baza unor studii istorice și/sau de specialitate, fotografii, planuri, etc. care să ateste că lucrările asigură punerea în valoare sau revenirea la situația inițială a monumentului istoric."

Prin Adresa nr. x/29.09.2016 de către MDRAP s-au arătat următoarele: "In cazul proiectelor ce vizează pe lângă intervenții asupra obiec­tivului de patrimoniu și edificarea unei infrastructuri noi conexe acestuia (de exemplu: toalete, centrală termică, etc) este nevoie ca documentația tehnico-economică să conțină elementele Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenție."

Înalta Curte constată că ambele forme ale Ghidului Solicitantului, atât Versiunea 2, cît și Versiunea 3, sunt clare sub aspectul care interesează din perspectiva prezentului litigiu: se pot executa lucrări de extindere dacă nu se modifică gabaritul construcției și sunt realizate conform studiile istorice și de specialitate, fotografii, planuri care pot dovedi situația inițială a monumentului istoric, iar în ceea ce privește subsolul, podul și/sau a pivniței existente în situația inițială monumentului istoric.

Faptul că soluția adoptata pentru consolidarea clădirii monument istoric a fost avizată de către Ministerul Culturii nu are nicio relevanță prin raportare la cerințele specifice din Ghidul solicitantului, care nu au fost îndeplinite în speță. In aceste condiții, deoarece respectivele