ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2693/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. și LLL. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj nr. 41/22 iunie 2021, revocarea în parte a Deciziei nr. 208/20 aprilie 2021, emise de către Președintele Curții de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Cluj și a instanțelor din circumscripția acesteia; obligarea Curții de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să se dispună încadrarea lor, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Cluj și a instanțelor din circumscripția acesteia, prin stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător; plata diferenței între remunerația care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 și în continuare și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective; includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON, conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1791 din data de 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., MMM., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Maramureș, fără ca, din înscrisurile de la dosar să reiasă că au domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, în condițiile în care este vorba de o competență teritorială absolută exclusivă.

De asemenea, a reținut dispozițiile art. 127 C. proc. civ., apreciind că se impune stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Cluj, respectiv Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 71/2022 din data de 28 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Maramureș, iar prin Decizia nr. 208 din data de 20 aprilie 2021, Președintele Curții de Apel Cluj a stabilit că, începând cu data de 20.04.2018, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul Curții de Apel Cluj, al tribunalelor și judecătoriilor arondate acesteia, beneficiază de salarii de bază brute lunare, stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON.

De asemenea, a reținut dispozițiile art. 37 din Legea nr. 153/2017 și art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V, ce instituie competența teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal în procesele având ca obiect plângerile formulate împotriva hotărârilor Colegiilor de conducere ale Curților de apel emise în contestațiile ce vizează modul de stabilire a drepturilor salariale al personalului din "Justiție".

Astfel, a apreciat că dispozițiile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017 instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, pe care nici părțile, nici instanța nu o pot înlătura.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei în litigiile având ca obiect drepturile salariale ale personalului din Justiție.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl reprezintă, în esență, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj nr. 41/22 iunie 2021 și revocarea în parte a Deciziei nr. 208/20 aprilie 2021, emise de către Președintele Curții de Apel Cluj, cu privire la perioada recunoscută pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Cluj și a instanțelor din circumscripția acesteia; obligarea Curții de Apel Cluj la emiterea unei noi decizii de salarizare, cu stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente salariului de încadrare brut lunar raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu 01.08.2016; plata diferenței dintre remunerația care include VRS de 605.225 RON începând cu data de 01.08.2016 și și remunerația efectiv plătită, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar, până la data plății efective; includerea în salariul de bază a VRS 605,225 RON, conform deciziei civile nr. 396/22.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2020.

Conform art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

În consecință, potrivit textului legal, litigiul de față privind stabilirea drepturilor salariale impune o procedură specială, derogatorie de la dispozițiile de drept comun din materia contenciosului administrativ, în sensul că acțiunea de față este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în condițiile în care are ca obiect verificarea legalității hotărârii emise în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

De altfel, reclamanții au invocat prin acțiune, ca temei juridic, dispozițiile art. 37 din Legea nr. 153/2017 și art. 7 din Anexa V a legii și au reiterat acest temei juridic prin precizarea depusă la dosarul Curții de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu principiul disponibilității părților în procesul civil, Înalta Curte constată că revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența teritorială de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. și LLL., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.