ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2641/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică B., a solicitat anularea Procesului-Verbal nr. 460 din 07.07.2020 în ceea ce privește admiterea contestațiilor a 25 de studenți la examinările la disciplinele "Elemente de reglare automată" și "Control automat și echipamente de automatizare" precum și a actelor subsecvente acestuia. Prin cererea depusă la data de 02.09.2020 reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 78 alin. (2) și (2) noul C. proc. civ., apreciind că aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (3), art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 124 alin. (1), (2), (3), (20) și art. 126 alin. (6) din Constituția României cu referire la art. 6 pct. 1 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea din data de 25.06.2021, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., de sesizare a Curții Constituționale și, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, modificată, a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 1 Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2), (3) noul C. proc. civ. raportat la art. 1 alin. (5), (15) alin. (1), (16) alin. (1) și (2), 20, 21 alin. (1), (24) alin. (1), (52) alin. (1), (12)4 alin. (1), (2), (3) și 6 din Constituția României, excepție invocată de A. în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iași. Prin sentința nr. 566 din data de 25.06.2021, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins fără a se pronunța pe fond, în temeiul art. 16 1 teza a II-a Legea nr. 554/2004, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică "B." Iași.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 566 din data de 25.06.2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., invocând nelegalitatea acesteia, criticile fiind încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. La termenul de judecată din data de 16.11.2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a constatat că recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 16 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și a pus în discuția părților această cerere.

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 938 din data de 16 noiembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea recurentului A. de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a disp. art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și a respins recursul declarat de A., în contradictoriu cu Universitatea Tehnică "B." Iași, împotriva sentinței nr. 566/2021 a Tribunalului Iași.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva deciziei nr. 938 din data de 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în ceea ce privește extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a studenților își menține poziția exprimată în dosarul de fond și nu solicită introducerea în cauză a studenților contestatari. Astfel: aceste persoane nu sunt responsabile de emiterea actului, procesul-verbal atacat fiind un act administrativ unilateral și nu contractual (contract administrativ), singura responsabilitate în emiterea actului revenind universității. Nu există nicio obligativitate de coparticipare procesuală având în vedere că reclamantul nu are nici o pretenție raportat la aceste persoane. Calitatea procesuală pasivă (care ar reveni studenților contestatari) presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, ceea ce nu este cazul în acest dosar. Reclamantul a învestit instanța de judecată să facă toate demersurile legale necesare în vederea soluționării pe fond a litigiului și nu prin admiterea unei excepții de inadmisibilitate în baza art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 sau a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., adică să respecte principiul disponibilității și dreptul la un proces echitabil și în raport cu reclamantul. Reclamantul nu se opune participării studenților contestatari în proces, dar nu poate fi el cel care cheamă în judecată/solicită introducerea în cauză a acestora din motivele precizate mai sus. Pe fondul cauzei se arată că: - Procesul-verbal atacat este nemotivat. - Nu s-a făcut nici o analiză a contestațiilor; - S-a încălcat dreptul examinatorului/titularul disciplinei de a organiza examenul în condiții de pandemie cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aspect recunoscut și de către conducerea universității; - S-a încălcat principiul libertății academice (abilitarea titularului de disciplină pentru emiterea de reglementări în cazul examinării online în contextul pandemiei putându-se încadra în acest principiu); - Reclamantul nu contestă dreptul studenților de a face contestație, ci modul de soluționare a contestației de către C.. - Soluționarea contestațiilor ar fi trebuit să fie făcută punctual, pentru fiecare student în parte, nu la grămadă, pentru a se lua decizia corectă în cazul fiecărei contestații în funcție de solicitările și motivarea fiecărui student în parte. Referitor la excepția de neconstituționalitate susține că este admisibilă, respectând dispozițiile art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992. Legătura cu cauza este evidentă, având în vedere soluția dată de către instanța de fond și posibilitatea menținerii acestei hotărâri de către instanța de recurs. Solicită judecarea acestei cereri înaintea pronunțării instanței pe excepțiile de procedură și de fond și evident înaintea pronunțării pe fondul cauzei. Însăși dispoziția legală ca instanța să se pronunțe prin încheiere susține această solicitare, întrucât nu se pot pronunța încheieri în cuprinsul sentinței sau după sentință ci doar înaintea acesteia.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge excepția nulității și va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Înalta Curte constată că, în mod concret memoriul de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, iar prin cererea de recurs de față se aduc critici de nelegalitate a hotărârii recurate prin care se susține că cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, critici ce pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care excepția nulității recursului va fi respinsă, ca nefondată. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 în raport de care consideră că cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește condițiile de admisibilitate. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Or, în cauza dedusă judecății, prin încheierea din data de 25.06.2021, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., de sesizare a Curții Constituționale și, în baza dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, modificată, a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 1 Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2), (3) noul C. proc. civ. raportat la art. 1 alin. (5), (15) alin. (1), (16) alin. (1) și (2), 20, 21 alin. (1), (24) alin. (1), (52) alin. (1), (12)4 alin. (1), (2), (3) și 6 din Constituția României, excepție invocată de A. în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iași. În acest context, instanța de recurs (Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal) a observat că recurentul-reclamant a formulat critici similare primei cereri și în mod corect a constatat că o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale nu este justificată. Având în vedere aspectele sus menționate, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate și vor fi respinse, iar hotărârea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă în mod corect. Cu privire la criticile referitoare la fondul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi analizate deoarece hotărârea Curții de Apel Iași este definitivă sub acest aspect și nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Temeiul de drept al soluției Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate nu pot determina casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,