ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2021, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.I. - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 pentru modificarea anexelor 2 și 3 la H.G. nr. 1090/2021, anularea Hotărârii nr. 91/22.10.2021 cât și a anexelor ca fiind nelegale.

Prin sentința civilă nr. 18 din data de 19 ianuarie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării, excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei de interes; a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.I. - Comitetul Național pentru Situații de Urgență; a respins acțiunea formulată și modificată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.I. - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, din dosarul conexat nr. x/2021; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne în interesul pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței civile nr. 18 din data de 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Pentru termenul de față recurenta-reclamantă a fost legal citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru cu 100 RON și de a înainta dovada la instanță, fără ca aceasta să se conformeze.

Înalta Curte înainte de a analiza criticile formulate de recurenta-reclamantă, pe fondul recursului, va analiza cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul declarat împotriva sentinței nr. 18 din 19 ianuarie 2022, constatând neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât respectiva cerere de recurs nu a fost timbrată.

Verificând actele și lucrările dosarului sub acest aspect, reține Înalta Curte că recurenta-reclamantă a invocat cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru care legiuitorul, prin art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a stabilit cuantumul acestei taxe la suma de 100 RON, astfel:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Înalta Curte reține deopotrivă și dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ce prevăd că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Cum recurenta-reclamantă nu a atașat la cererea de recurs "dovada achitării taxei de timbru, conform legii", prin adresa emisă la data de 11.03.2022 și primită de parte la data de 18.03.2022 (conform procesului-verbal de înmânare atașat la dosarul de recurs) i s-a pus în vedere obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON și a înainta dovada la instanță.

Or, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Deopotrivă, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., conform cărora "Dispozițiilor de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta acțiune."

Se reține astfel că actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă de către recurent,o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ori cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, observând că, în speță, recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta- reclamantă a fost legal citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, fără ca aceasta să se conformeze dispozițiilor date de instanță, observând deopotrivă că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul formulat de recurenta-reclamantă A., ca netimbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va anula recursul formulat de recurenta- reclamantă A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 18 din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.