ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.12.2019 reclamanta Agenția Națională de Integritate (ANI) a solicitat anularea Ordonanței nr. 10/03.07.2017 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București privind averea pârâtului A., iar în subsidiar transmiterea dosarului la Comisia de Cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, pentru efectuarea evaluării averii persoanei cercetate. Pârâtul A. a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât instanța nu a fost sesizată de Comisia de cercetare a averilor, o astfel de sesizare nu există, iar disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004 nu permit o astfel de soluție. Curtea de Apel a pus în discuție excepția de neconstituționalitate a art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici și a suspendat judecata cauzei ce privește pe reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, A. și B., Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea De Apel București, până la publicarea Deciziei Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că dispozițiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc. pen. au fost abrogate expres dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările și completările ulterioare, modificare legislativă ce este de imediată aplicabilitate. Or, în această situație, în mod greșit prima instanță a suspendat cauza până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și publicarea în Monitorul Oficial a deciziei acesteia asupra excepției de neconstituționalitate formulată de pârâții A. și B., în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 02 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu soluționarea unei cereri prin care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici. Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici și a suspendat judecata cauzei, până la publicarea Deciziei Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate. Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin motivele de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Conform dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. În raport de aceste dispoziții, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea judecății cauzei până la publicarea Deciziei Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate, de soluția pronunțată depinzând dezlegarea cauzei pendinte având în vedere că instanța de drept constituțional urmează să stabilească dacă dispozițiile art. 10 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996 sunt în concordanță cu accesul la justiție și dacă Comisia de cercetare a averilor poate fi considerată un organ administrativ-jurisdicțional, cu elemente de imparțialitate, contradictorialitate, drept la apărare, administrare a probelor și componență dată de magistrați, ale cărei ordonanțe să fie supuse cenzurii judiciare. Într-adevăr, prin dispozițiile art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc. pen. au fost abrogate expres dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 conform cărora "pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă", însă în cauza pendinte măsura suspendării nu a fost dispusă în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, ci în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea judecății cauzei și a pronunțat o hotărâre cu interpretarea sau aplicarea corectă a normelor de drept material. 7. Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,