ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș, secția civilă, la data de 10 ianuarie 2022, sub nr. dosar x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională pentru Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov, a solicitat anularea parțială și rectificarea Deciziei de expropriere nr. 248/29.04.2016 a C.N.A.D.N.R., respectiv poziția nr. 1672 și admiterea exproprierii suprafeței totale de 4300 mp - teren înscris în CF x Ogra - nr. cad. x (provenind din conversia CF nr. x) și rectificarea titularilor suprafeței expropriate.

Reclamantul a solicitat, de asemenea, recalcularea sumei aferente despăgubirii pentru exproprierea terenului, la suma de 11.911 RON și aplicarea indicelui de inflație la zi asupra acestei sume, cu consecința constatării că suma datorată ca urmare a exproprierii terenului este de 14.293 RON; s-a mai solicitat aplicarea penalităților de întârziere aferente sumei indicate.

2.1 Prin sentința civilă nr. 277/2022 din 3 martie 2022, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secție Civile II a Curții de Apel Târgu Mureș.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Tribunalul Mureș a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu Legile nr. 33/1994 și 255/2010 care reglementează în materia exproprierii, întrucât acestea nu fac referire la procedura în cazul exproprierii propriu zise, ci trimit la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate.

2.2 Prin sentința nr. 34 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Mureș, secția civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 și art. 22 din Legea nr. 255/2010, aspectul că legiuitorul a urmărit ca prin aceste legi să creeze un cadru unitar de judecare a cererilor vizând exproprierea, respectiv aspectele care țin de întinderea dreptului de proprietate, ca în speța de față.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Mureș, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., a solicitat:

- anularea parțială și rectificarea Deciziei de expropriere nr. 248/29.04.2016 a C.N.A.D.N.R.;

- recalcularea sumei aferente despăgubirii pentru exproprierea terenului, la suma de 11.911 RON și aplicarea indicelui de inflație la zi asupra acestei sume, cu consecința constatării că suma datorată ca urmare a exproprierii terenului este de 14.293 RON;

- aplicarea penalităților de întârziere aferente sumei indicate.

Se constată astfel că obiectul principal al litigiului vizează o decizie de expropriere emisă în conformitate cu Legea nr. 255/2010 din 14 decembrie 2010, ceea ce înseamnă că raporturile juridice născute prin actul a cărui anulare se solicită sunt guvernate de legea specială, în temeiul căreia a fost emisă decizia de expropriere și anume Legea nr. 255/2010, distinctă de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Legea nr. 255/2010 instituie o procedură specială de soluționare a acțiunilor în justiție privitoare la drepturile persoanelor expropriate pentru lucrări de utilitate publică și, totodată stabilește legitimarea procesuală pasivă a autorităților sau instituțiilor publice care au atribuții și competențe speciale în domeniul respectiv, emiterea deciziei de expropriere fiind reglementată la articolul 9 din acest act normativ.

Articolul 34 din Legea nr. 255/2010 prevede că " Dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.".

Articolul 21 din Legea nr. 33/1994 prevede că " soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere"

Astfel, având în vedere obiectul litigiului, ce privește o decizie de expropriere emisă în temeiul unei legi speciale - Legea nr. 255/2010 - precum și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conform cărora:

"(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", Înalta Curte, în regulator de competența va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în primă instanță a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor - Compania Națională pentru Autostrăzi și Drumuri Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.