ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2020

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 656 din 9 mai 2019, Tribunalul Mureș a respins excepția inadmisibilității cererii de acordare a daunelor morale.

A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în sensul că:

- a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 71.821 RON, reprezentând diferența dintre despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 2 din 08.11.2017, emisă de C.N.A.I.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Județul Mureș - Consiliul Local Bogata (135.123,24 de RON) și valoarea, la momentul transferului dreptului de proprietate, a imobilului teren și construcție (206.944 de RON) situat administrativ în jud. Mureș, înscris în C.F. nr. x Bogata, nr. cad. x, top x, expropriat în baza Deciziei nr. 248/29.04.2016, emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., proprietatea reclamanților;

- a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 450 RON, cu titlu de onorariu avocațial achitat în procedura administrativă prealabilă a exproprierii;

- a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata daunelor morale;

- a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 11.935 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanții A. și B. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov.

Împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 martie 2020.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 9 aprilie 2020 și comunicat părților la 21-29 aprilie 2020.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 11 iunie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

La 10 iunie 2020 intimații-reclamanți au transmis prin e-mail concluzii scrise, arătând că sunt de acord cu aspectele reținute în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

Litigiul inițiat de reclamanți are ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului supus procedurii exproprierii, așa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, raportat la criteriul materiei - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010 și a Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materie de expropriere, reiese că decizia nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

În ceea ce privește menționarea de către instanța de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.