ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2017

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților: - la eliberarea (plata) sumei de 531.237,21 RON, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008, pentru imobilul expropriat, situat în Gilău, parte din tarla 18, în suprafață de 11.452 mp, categoria de folosință arabil intravilan, cu dobânda legală calculată de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului; - la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale cauzate de refuzul de eliberare a sumelor cuvenite; - la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 87 din 10.02.2015, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a obligat pârâții să elibereze reclamantei suma de 531.237,21 RON, reprezentând despăgubirile acordate prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 emisă de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data de 07.05.2014 și până la restituirea efectivă, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4.340 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 07.05.2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a îndreptat din oficiu eroarea materială de calcul din minuta și dispozitivul sentinței civile anterior nominalizate, în sensul că a obligat pârâții să elibereze reclamantei suma de 531.237,21, reprezentând despăgubirile acordate prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 emisă de pârâtul Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data de 13.05.2014 și până la restituirea efectivă.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., în calitate de reprezentantă legală a expropriatorului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării fondului, respingerea acțiunii: - formulată împotriva Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - fundamentată pe teza "refuzului nejustificat de soluționare a cererii", ca fiind neîntemeiată; - privind plata în solidar a despăgubirii solicitate, ca fiind inadmisibilă; - cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în nume propriu, deoarece a acționat în procedura de expropriere, reglementată de Legea nr. 198/2004 (în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamantei) și de Legea nr. 255/2010 (în vigoare în prezent), exclusiv în calitate de reprezentantă legală a expropriatorului, mai precis, a Statul Român, care, la rândul său, este reprezentat prin Ministerul Transporturilor. Pe acest aspect, recurenta susține că prevederile art. 4 din H.G. nr. 742/2005, care au fost reținute de instanța fondului ca argument pentru respingerea excepției, trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004 și cu cele ale O.U.G. nr. 84/2003 privind înființarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. În motivarea recursului, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 74/2008 nu poate fi revocată de către emitent, deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, unul dintre acestea fiind că terenul aflat în discuție a fost expropriat (operațiune derulată înaintea momentului comunicării memoriului de către intimată).

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate în detaliu la filele 22-25 dosar. 4.2. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare .

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.06.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 28.04.2017.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu cererea având ca obiect obligarea recurentului-pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și a intimatei-pârâte Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la plata sumei de 531.237,21 RON, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru imobilul expropriat, situat în Gilău, identificat prin număr cadastral 2824, parte din tarla 18, în suprafață de 11.452 mp, categoria de folosință arabil intravilan, cu dobânda legală calculată de la data scadenței obligației de plată și până la achitarea integrală a debitului, precum și cu acordarea daunelor morale. Prima instanță a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să elibereze acesteia suma de 531.237,21 RON, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008, cu dobânda legală în materie civilă, începând cu data de 13.05.2014 și până la restituirea efectivă. Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 6.1. Referitor la calitatea procesuală pasivă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Prima critică de nelegalitate prezentată în cadrul memoriului de recurs formulat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., în calitate de reprezentantă legală a expropriatorului Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, privește greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 02.02.2015, Curtea de Apel Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu motivarea că are competența să elibereze suma pretinsă de reclamantă, în raport de prevederile art. 4 din H.G. nr. 742/2005. Înalta Curte constată că pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu a recurat această soluție, în condițiile în care a declarat prezenta cale de atac în calitate de reprezentantă legală a Statul Român, prin Ministerul Transporturilor. Conform doctrinei de specialitate, excepția lipsei calității procesuale pasive poate fi invocată doar de către partea pârâtă aflată în discuție, celelalte părți neavând interes în susținerea acesteia. În subsidiar, analizând excepția, Înalta Curte apreciază că nu este fondată, având în vedere dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 742/2005 în care se precizează faptul că despăgubirile se virează de către Ministerul Finanțelor Publice într-un cont bancar deschis pe numele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-SA pentru această lucrare de utilitate publică, în vederea efectuării despăgubirilor în cadrul procedurilor de expropriere. 6.2. Referitor la caracterul nejustificat al refuzului de soluționare a cererii de eliberare a despăgubirilor Într-adevăr, după cum în mod corect a arătat prima instanță, în speța de față se pune problema dacă există din partea autorităților publice chemate în judecată un refuz nejustificat de deblocare a despăgubirii aprobate prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 emisă de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru imobilul expropriat, situat în Gilău, identificat prin număr cadastral 2824, parte din tarla 18, în suprafață de 11.452 mp, categoria de folosință arabil intravilan. Curtea de Apel Cluj a apreciat că motivul invocat de pârâți pentru a refuza acordarea despăgubirilor, respectiv stabilirea eronată a suprafeței expropriate, este nejustificat, în condițiile în care Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 nu a fost revocată de către emitentul său, iar instanța civilă s-a pronunțat în mod irevocabil asupra cuantumului despăgubirilor stabilite prin aceasta. Recurenta a susținut faptul că intimata-reclamantă a abuzat de drepturile sale procesuale, întrucât a pretins despăgubirea pentru întreaga suprafață de teren care a fost expropriată, în contextul în care aceasta a susținut anterior (atât în cadrul dosar nr. x/2008 cât și în memoriul adresat expropriatorului) faptul că nu deține în proprietate toată suprafața de teren din care s-a expropriat lotul de 11.452 mp. Înalta Curte nu poate primi această critică de nelegalitate pentru argumentele ce vor fi relevate în continuare. Este adevărat faptul că intimata S.C. "A." S.R.L. a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 în cadrul dosar nr. x/2008, însă, prin Decizia nr. 400 din 06.02.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins acțiunea în mod irevocabil. După cum a evidențiat și judecătorul fondului, paragrafele relevante în prezenta cauză din considerentele Deciziei nr. 400/2014 a Înaltei Curți sunt următoarele: " Critica formulată de pârâtă în sensul că decizia recurată este nelegală, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora obiectul judecății se rezumă la verificarea justeței cuantumului despăgubirii aferente imobilului expropriat prin hotărârea contestată, a dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., precum și a principiului disponibilității, se constată că este întemeiată. Astfel, folosind sintagma "în ceea ce privește stabilirea despăgubirii", în situația acțiunilor formulate în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, legiuitorul a dorit ca, în acest demers, controlul jurisdicțional să se facă doar în privința stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate prin hotărârea contestată nu și cu privire la "determinarea" suprafeței expropriate, așa cum greșit a reținut instanța de apel. De aceea, se constată că instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, a apreciat că este investită să "determine" și ceea ce s-a expropriat, respectiv, întinderea terenului expropriat prin hotărârea contestată. Critica formulată de pârâtă potrivit căreia instanța de apel trebuia să se limiteze la obiectul cererii de chemare în judecată și să stabilească despăgubiri pentru suprafața de 10.335 mp., proprietatea reclamantei, ce ar fi fost expropriată prin Hotărârea nr. 74/2008 emisă de aceasta, astfel cum s-a stabilit în apel, se constată că este nefondată, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, controlul jurisdicțional vizează numai stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, pentru terenul expropriat prin hotărârea contestată nu și stabilirea întinderii suprafeței de teren expropriate, care, potrivit hotărârii de expropriere este de 11.452 mp". Instanța de control judiciar apreciază că modalitatea în care intimata-reclamantă a înțeles să-și valorifice dreptul conferit de art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale în cadrul dosarului anterior nominalizat nu poate constitui un motiv justificat pentru refuzul de acordare a despăgubirilor. De altfel, după finalizarea procedurii judiciare în dosar nr. x/2008, nu mai este posibilă repunerea în discuție a chestiunilor tranșate irevocabil în această cauză. Pe cale de consecință, critica de nelegalitate este lipsită de orice relevanță juridică și nu poate fi primită. Recurenta a arătat faptul că, în speța de față, nu este incident abuzul de drept, întrucât actul administrativ prin care s-au stabilit cuantumul despăgubirii, suprafața expropriată și persoana îndreptățită la despăgubire a continuat să existe în forma inițială, în pofida împrejurării că intimata a afirmat că nu i se cuvine toată despăgubirea acordată, nefiind proprietara întregii suprafețe expropriate. Înalta Curte consideră că prin această critică de nelegalitate se tinde, în realitate, la reluarea procedurii de expropriere, finalizată prin emiterea Hotărârii nr. 74 din 09 mai 2008 de către Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004. Or, dreptul la despăgubire, întinderea suprafeței de teren expropriate și calitatea de proprietar a intimatei asupra terenului expropriat au fost probate în etapa administrativă a exproprierii, după cum impun prevederile art. 5 și art. 6 din Hotărârea nr. 941/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. După cum s-a precizat anterior, prin Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 a fost stabilită calitatea intimatei-reclamante de persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 11.452 mp, în baza documentelor doveditoare puse la dispoziția comisiei de verificare a dreptului de proprietate din componența căreia au făcut parte 2 reprezentanți ai expropriatorului, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004. Mai mult decât atât, întinderea suprafeței expropriate de 11.452 mp a fost consemnată și în Anexa nr. 2 la H.G. nr. 742/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților Câmpia Turzii, Gilău, Florești, Săvădisla, Petreștii de Jos, Luna și Săndulesti din județul Cluj și Secțiunea 3 C. pen. teritoriul localităților Abram, Suplacu de Barcău, Balc, Chislaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia din județul Bihor" din cadrul obiectivului de investiție "Autostrada Brașov-Cluj-Borș", astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 245/2008. După cum s-a consemnat în preambulul Hotărârii nr. 74 din 09 mai 2008, cele două hotărâri de guvern anterior nominalizate - care, în calitate de acte administrative, se bucură de prezumțiile de legalitate și veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă) - au stat la baza adoptării hotărârii de expropriere ce constituie titlul în baza căruia sunt solicitate despăgubirile de către intimata-reclamantă. Pentru dezlegarea chestiuni de drept analizate în prezenta cauză prezintă relevanță împrejurarea că Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 nu a fost revocată, situație în raport de care, după cum în mod judicios a precizat și judecătorul fondului, continuă să producă efecte juridice. Cu alte cuvinte, acest act administrativ unilateral cu caracter individual este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa, inclusiv pentru autoritatea publică emitentă. Obligativitatea este o consecință a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, prezumție ce stă la baza regimului juridic aplicabil acestuia. Altfel spus, atâta vreme cât actul administrativ se aplică se prezumă că a fost emis cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege. De aici rezultă principiul executării din oficiu a actului administrativ. Instanța de control judiciar apreciază că este lipsită de consistență susținerea recurentei în sensul imposibilității revocării Hotărârii nr. 74 din 09 mai 2008 pe considerentul că a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Pe acest aspect, instanța are în vedere prevederile art. 5 din Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008, potrivit cărora "hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice". De altfel, acest articol transpune dispozițiile art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, fiind vorba despre o normă cu caracter special, care se aplică cu prioritate. Art. 8 din Legea nr. 198/2004, sub imperiul căreia s-a emis Hotărârea nr. 74/2008, prevedea că în termen de cel mult 90 zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora. Litigiul ce a format obiectul dosarului cu nr. x/2008 a amânat plata despăgubirii până la soluționarea lui în mod irevocabil (conform art. 3 din Hotărârea nr. 74/2008). Așadar, Înalta Curte apreciază că este pertinentă concluzia primei instanțe potrivit căreia de la momentul soluționării litigiului, într-un termen de 30 de zile de la simpla solicitare de plată, intimata-reclamantă are un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, "creanță sa patrimonială" fiind certă și exigibilă, stabilită printr-un act administrativ ce nu a fost revocat și căruia i se aplică principiul executării din oficiu. Prin urmare, exproprierea imobilului, în absența oricărei despăgubiri, constituie o ingerință în dreptul intimatei-reclamante la respectarea bunurilor sale. Relevante sunt și prevederile art. 44 alin. (3) din Constituția României care statuează că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publică, stabilita potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. " Înalta Curte consideră că este justificată soluția judecătorului fondului în sensul obligării pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (în prezent, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), în solidar cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (în prezent, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) la plata sumei datorate reclamantei cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care primul are calitatea de expropriator, conform Legii nr. 189/2004 și Legii nr. 255/2010, iar cel de-al doilea are calitatea de titular al contului în care este consemnată despăgubirea, situație în care, față de prevederile art. 4 din H.G. nr. 742/2005, are obligația de a elibera suma aflată în discuție. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că este corectă soluția de obligare a pârâților la dobânda legală în materie civilă, începând cu data de 13.05.2014 și până la restituirea efectivă a sumei datorate, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. Cu ocazia dezbaterilor orale, recurenta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a susținut faptul că nu datorează dobânda legală pe perioada derulării procedurii de filtru în calea de atac. Înalta Curte nu poate primi această susținere, întrucât nu este vorba despre un motiv de ordine publică ce poate fi invocat în orice stare a pricinii. În subsidiar, procedând totuși la analizarea acestei apărări, instanța de control judiciar reține faptul că partea este obligată să plătească dobânda legală pentru refuzul său nejustificat de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor formulată de intimata-reclamantă, în condițiile în care, după cum s-a precizat anterior, în materia de față este consacrat principiul executării din oficiu a actului administrativ În consecință, în cauză nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanță apreciind în mod corect faptul că refuzul de a pune în executare Hotărârea nr. 74 din 09 mai 2008 și, implicit, Decizia nr. 400 din 06.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2008, prin care s-a confirmat legalitatea sa, este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În raport de prevederile art. 453 C. proc. civ. și de soluția pronunțată în cauză pe cererea principală, recurenta-pârâtă datorează intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 4.954 RON, reprezentând onorariul de avocat și cheltuieli de transport.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.