ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2551/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4238/21.08.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecata plângerii formulate de petenta Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București, împotriva Deciziei Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 350/C2/2091 din data de 18.07.2018, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L..

La data de 21.09.2018, intimata S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 4238 pronunțate la data de 21.08.2018, arătând că instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.762,28 RON (cu TVA) conform factură serie xhir 1905 din data de 09.08.2018, depusă la dosar, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 5544 din 22 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului.

S-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4238/21.08.2018, formulată de către intimatul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu petentul Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București.

S-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4762,28 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva decizie menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București - UM 0575 solicitând admiterea recursului, de admitere a recursului și respingerea cererii de completare a dispozitivului ca neîntemeiată.

A arătat recurenta, în susținerea cererii. că la data de 03.08.2018 a formulat cerere de renunțare la judecată, prin care a solicitat instanței de fond ca, în temeiul art. 406 alin. (1) - (4) să ia act de renunțarea la judecata Plângerii împotriva Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, precum și să dispună închiderea dosarului, motivat de rămânerea fără obiect a acestuia.

Pe cale de consecință, reclamanta a dat dovada de bună credință din punct de vedere al conduitei adoptate în realizarea scopului ce se subscrie unei intenții drepte, ceea ce înseamnă respectarea riguroasă a datoriilor morale și juridice.

Având în vedere argumentele prezentate și ținând seama de probele administrate, s-a solicitat să se dispună ca plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat să fie proporționale cu munca îndeplinită, conform dispozițiilor art. 451 și următoarele din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității cererii de recurs, care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicita respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Obiectul cauzei îl reprezintă cererea de completare a dispozitivului deciziei prin care s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata contestației, cu privire la cheltuielile avansate cu soluționarea cauzei și solicitate în fața instanței.

Analizând cu precădere excepția nulității recursului, raportat la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat critici care se pot încadra în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepția ca neîntemeiată, urmând ca pertinența motivelor de recurs să fie analizată in concret cu ocazia soluționării fondului.

Astfel, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de completare a dispozitivului în raport de poziția procesuală corectă a recurentei - reclamante, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ. permit pârâtului să solicite cheltuielile de judecată avansate cu soluționarea procesului, atunci când cererea de renunțare s-a formulat după comunicarea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, în condițiile in care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4762 RON, conform facturii și chitanței depuse în ședință publică, se constată că soluția primei instanțe este pronunțată in conformitate cu dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ.

În ceea ce privește solicitarea din motivele de recurs ca instanța să analizeze proporționalitatea cheltuielilor de judecată cu munca îndeplinită, instanța are în vedere dispozitivul și considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care se tranșează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reține astfel instanța că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte reținând că la dosar se află copia facturii fiscale privind contravaloarea serviciilor de asistentă juridică aferente judecării recursului, va dispune obligarea recurentei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București - UM 0575 împotriva deciziei civile nr. 5544 din 22 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă intimata - pârâtă Direcția Generală de Jandarmi a Municipiului București - UM 0577 la plata sumei de 2.930 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea recurentei - reclamante.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.