ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2548/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2018, reclamantul Municipiul Bistrița prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, a solicitat instanței obligarea pârâtului la analizarea documentației tehnico-economice aferente Proiectului "Consolidarea si modernizarea corpului A (corp liceu), Colegiul Național Liviu Rebreanu, Bd. x nr. 8" depus si înregistrat la MDRAPFE cu nr. x/03.10.2017, în vederea declarării ca eligibil pe lista obiectivelor care vor beneficia de finanțare prin Programul național de dezvoltare locală 2017-2020, precum și obligarea pârâtului la încheierea contractului de finanțare prin Programul național de dezvoltare locală 2017-2020.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 230 din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Bistrița prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - refuzul pârâtului intimat MDRAPFE de a analiza, declara ca eligibil și de a încheia contractul de finanțare prin Programul național de dezvoltare locală 2017-2020 a Proiectului "Consolidarea si modernizarea corpului A (corp liceu), Colegiul National Liviu Rebreanu, B-dul x nr. 8", este un refuz nejustificat, fără temei legal. - instanța de fond, a reținut în mod greșit că art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 se referă la un drept de administrare, care, definit prin prisma art. 867 din C. civ. are in vedere doar administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public al statului și nu și cele aflate in proprietate privată; - textul legal incident este neechivoc și nu face distincție între dreptul de administrare constituit potrivit art. 792 C. civ. (administrarea bunurilor altuia) și dreptul de administrare constituit potrivit art. 867 C. civ. (drept de administrare al proprietății publice), astfel că potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, prin dobândirea dreptului de administrare conform Contractului de administrare autentificat sub nr. x din 30.04.2014, încheiat între municipiul Bistrița și Parohia Evanghelică CA. Bistrița, in temeiul dispozițiilor art. 792 si urm. C. civ., condiția impusă de prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 este îndeplinită; - invocarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, referitoare la stabilirea întinderii dreptului de administrare și excluderea din acea sferă a domeniului proprietății private este eronată, aceste prevederi legale nefiind incidente in speță; - legalitatea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistrița a unor bunuri imobile și mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistrița nu a fost contestată, ea consolidându-și efectele prin încheierea contractelor de administrare in formă autentică (de asemenea necontestate) și înscrierea in cartea funciară a dreptului de administrare al municipiului Bistrița astfel dobândit. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, in rejudecare, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la analizarea documentației tehnico-economice în vederea declarării proiectului ca eligibil pe lista obiectivelor care vor beneficia de finanțare prin Programul național de dezvoltare locală 2017-2020. In drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 coroborate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, rezultă că recurenta- reclamantă nu putea fi titular al dreptului de administrare aparținând unor persoane juridice de drept privat, ci numai al unor bunuri ce aparțin domeniului public și privat al UAT Bistrița. S-a susținut că instanța a analizat în mod corect distincția dintre instituția administrării bunului altuia prevăzută de art. 792 și următoarele din C. civ. și dreptul de administrare al proprietății publice reglementat de art. 136 alin. (4) din Constituție.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin Ordinul nr. 3434 din 23 iunie 2017 emis de către Ministrul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene s-a aprobat lista obiectivelor de investiții și sumele alocate acestora pentru finanțarea Programului Național de dezvoltare locală pentru județul Bistrița Năsăud în perioada 2017-2020, listă în care a fost inclus și proiectul propus de către reclamantă, ce să referă la consolidarea și modernizarea corpului A, corp liceu Colegiul Național Liviu Rebreanu din Municipiul Bistrița, bulevardul x, în valoare de 31.562.714,51 RON. Proiectul de investiții propus de către reclamantă a fost menționat la poziția 80 din anexa la Ordinul arătat anterior. Proiectul a fost concretizat de către reclamantă prin adresa din 3.10.2017, fiind analizat din de vedere juridic tehnic și economic de către pârâtă Potrivit adresei nr. x din 22 noiembrie 2017 emisă de pârât și înregistrată la Primăria Municipiului Bistrița sub nr. x din 29 noiembrie 2017 pârâtul a constatat că nu sunt respectate prevederile articolului 6 din O.U.G. nr. 28/2013, cu modificările și completările ulterioare, anunțând reclamanta că proiectul propus pentru finanțare nu este eligibil prin Programul Național de dezvoltare locală, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate publică sau privată a municipiului asupra terenurilor și/sau construcțiilor pe care se realizează obiectivul de investiții, fie să obțină dreptul de administrare prevăzut la art. 867 și următoarele din C. civ. Asupra imobilului în care funcționează liceul Liviu Rebreanu din Municipiul Bistrița are un drept de proprietate Parohia evanghelică Bistrița, in timp ce în cartea funciară, este înscris un drept de administrare în favoarea Municipiului Bistrița pe o perioadă de 92 de ani, dobândit în baza contractului de administrare autentificat sub nr. x din 30 aprilie 2014 încheiat urmare a adoptării Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistrița a unor bunuri imobile și mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistrița. In drept, refuzul pârâtului este întemeiat pe dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 28/2013 potrivit cărora "Obiectivele de investiții din cadrul programului se realizează pe terenuri și/sau construcții, după caz, aflate în proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale sau în administrarea acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare." Analizând sentința prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o corectă aplicare a normelor de drept material. Dispozițiile O.U.G. nr. 28/2013 trebuie analizate in mod sistematic, astfel cum rezultă și din sintagma "cu respectarea prevederilor legale în vigoare". Dreptul de administrare al unităților administrativ - teritoriale, este prevăzut, în primul rând, de art. 136 alin. (4) din Constituție și în art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001. Totodată, art. 867 alin. (1) C. civ. dispune că dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, iar art. 868 alin. (1) desemnează titularii acestui drept, anume el poate aparține regiilor autonome sau, după caz, autorităților administrației publice centrale sau locale și altor instituții publice de interes național, județean ori local. Din punct de vedere al naturii juridice a raporturilor care se stabilesc între stat și beneficiarii dreptului de administrare, se constată că acestea sunt raporturi de subordonare, iar darea în administrare a bunurilor proprietate publică beneficiarilor se face, de regulă, prin acte administrative cu caracter individual, și nu pe baza unor raporturi juridice de drept privat. Constituit pe temeiul proprietății publice, ca natură juridică, dreptul de administrare este un drept real principal, exercitat de titularul său în nume propriu, iar nu ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate publică. Din acest punct de vedere se desprinde concluzia că intenția legiuitorului la momentul adoptării O.U.G. nr. 28/2013 și, ulterior, la momentul modificării dispozițiilor art. 6 prin O.U.G. nr. 69/2014, a fost să finanțeze doar obiective de investiții care se află in proprietatea publică sau privată a unităților administrativ - teritoriale, sau în administrarea acestora in condițiile art. 867 și următoarele din C. civ. În speță, dreptul de administrare asupra imobilului care face obiectul proiectului de finanțare izvorăște dintr-un drept de proprietate privat, acesta îmbrăcând forma unei împuterniciri prin convenție. Întrucât acesta a fost dobândit în baza unui contract încheiat în condițiile art. 792 și următoarele din C. civ., aflat în proprietatea unei entități juridice de drept privat, Înalta Curte reține că imobilul nu se include in obiectivele de investiții din cadrul programului național de dezvoltare locală. Împrejurarea că legalitatea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bistrița nr. 19/2014 privind preluarea în administrare de către Municipiul Bistrița a unor bunuri imobile și mobile aflate în proprietatea Bisericii Evanghelice CA. Bistrița nu a fost contestată, și că dreptul de administrare al municipiului Bistrița a fost înscris in cartea funciară, nu prezintă relevanță din perspectiva O.U.G. nr. 28/2013, in condițiile mai sus arătate. Pentru aceste considerente, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a cadrului legal, iar refuzul autorității exprimat prin adresele contestate nu este unul nejustificat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.