ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1817/2020

Ședința publică din data de 6 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 august 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Bistrița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 172/31.07.2019 privind soluționarea contestației formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bistrița, înregistrată la MDRAP sub nr. x/19.07.2019;

(ii) admiterea contestației formulate împotriva Notei de neconformitate nr. x/30.05.2019, întocmită pentru contractul de servicii de proiectare nr. 120/L/05.10.2015, încheiat cu A. S.R.L., contract care face parte din contractul de finanțare nr. x/01.02.2019 încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, pentru proiectul "Reabilitare și modernizare Școala Gimnazială nr. 4, Municipiul Bistrița";

(iii) anularea Notei de neconformitate nr. x/30.05.2019, respectiv eliminarea corecției financiare în procent de 100%, în valoare de 56.288,74 RON, aplicată cu privire la Cererea de rambursare nr. x, în valoare totală de 63.231,78 RON;

(iv) obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecției financiare în procent de 100%, respectiv în valoare de 56.288,74 RON.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7706 din 12 noiembrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut că, în determinarea instanței competente să judece cauza, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, iar nu dispozițiile tezei a II-a a aceluiași articol, neavând relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantei, întrucât aceasta nu acționează, în prezentul litigiu, în regim de putere publică.

Totodată, Tribunalul București a apreciat că, întrucât art. 10 alin. (3) nu reglementează ipoteza în care reclamantul autoritate publică cheamă în judecată o altă autoritate publică, stabilirea instanței competente să judece cauza se face în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, în favoarea persoanei care se află într-o poziție de inferioritate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 40 din 10 martie 2020, Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Tribunalul Bistrița - Nădăud a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revenind instanței de la domiciliul pârâtului, luând în considerare calitatea de instituție publică a reclamantei.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Municipiul Bistrița a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 172/31.07.2019 privind soluționarea contestației, precum și a Notei de neconformitate nr. x/30.05.2019, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la achitarea sumelor reținute cu titlu de corecție financiară.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Bistrița are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este speculativă, fiind bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Municipiul Bistrița și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistrița și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2020.