ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5303/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la sub numărul de mai sus, reclamantul MUNICIPIUL BISTRITA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE și ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, a solicitat anularea Deciziei nr. 239/11.10.2019 privind contestația formulată de UAT Bistrița și înregistrată la MDRAP sub nr. x/17.09.2019; admiterea contestației privind Nota neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanțare cu Cod SMIS:119586 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 14"; anularea Notei de neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/21.02.2019 SMIS: 119586 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 14"; obligarea pârâtului la achitarea sumelor reținute, aferente corecțiilor aplicate în procent de 5%, valoare de 1.301,04 RON, întrucât acestea nu au fost rambursate ca urmare a Cererii de finanțare nr. x în valoare totală de 25.534,87 RON, aferentă contractului menționat.

2.1. Prin sentința nr. 1646 din 05 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în cauza privind pe reclamantul Municipiul Bistrița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ Decizia nr. 239 din 11.10.2019 și a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că, în cauza de față nu sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale dispozițiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamant nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a se depune acțiunea la instanța de la sediul destinatarului actului.

Astfel, calitate de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public are în această cauză numai pîrîtul MDRAP, în timp ce reclamantul municipiul Bistrița este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, prin beneficiar se întelege orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali, fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare.

Așadar litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată - reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacționînd în regim de putere publică, ci adresîndu-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acțiunea nu poate fi introdusă la instanța de la sediul pârâtului, fiind competentă instanța de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 218 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și, în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Bistrita prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (la data introducerii acțiunii Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Admninistrației), ce face obiectul dosarului nr. x/2019, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut în esență că în cauză nu sunt aplicabile prevederile tezei I-a alin. (3), textul legal reținut de Tribunalul București ca fiind incident în cauză referindu-se în mod exclusiv la ipotezele în care reclamantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, neputând fi extinsă aplicabilitatea acestei norme și în cazul în care reclamantul este persoană juridică de drept public, cum este cazul reclamantului din prezentul dosar - U.A.T. Municipiul Bistrița (potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.")

Dimpotrivă, teza a II-a a aceluiași art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atribuie competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Or, art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Așadar, în mod cert, în condițiile în care reclamantul U.A.T. Municipiul Bistrița se regăsește în definiția noțiunii de instituție publică locală, în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 mai sus citate, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea pârâtului, fără a distinge legiuitorul după calitatea pârâtului (nefiind nicidecum exclusă ipoteza în care pârâtul este o autoritate publică, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul).

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În cauză, obiectul acțiunii este reprezentat de anularea Deciziei nr. 239/11.10.2019 privind contestația formulată de UAT Bistrița și înregistrată la MDRAP sub nr. x/17.09.2019; admiterea contestației privind Nota neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanțare cu Cod SMIS:119586 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 14"; anularea Notei de neconformitate nr. x/02.08.2019 cu privire la Contractul de finanțare nr. x/21.02.2019 SMIS: 119586 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014- 2020 pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 14".

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la Tribunalul București (11.11.2019), "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Înalta Curte apreciază că în speță pentru stabilirea competenței teritoriale trebuie avută în vedere teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 din care rezultă că competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei cade în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în ipoteza în care reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

În ceea ce privește calitatea reclamantului Municipiul Bistrița de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, Înalta Curte reține ca fiind relevante prevederile art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 conform cărora "instituții publice locale*) - denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora;".

Având în vedere textele la care instanța face referire mai sus, reclamantul U.A.T. Municipiul Bistrița are calitatea de instiutuție publică, considerente pentru care în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, instanța de la domiciliul pârâtului este competentă să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Municipiul Bistrița în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2020.