ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2665/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 31.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta UAT Orașul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat anularea Deciziei nr. 57/31.01.2020 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Orașul Sângeorz-Băi înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/06.01.2020, comunicată prin Adresa nr. x din 03.02.2020 înregistrată cu nr. x din 06.02.2020; anularea Notei de neconformitate nr. 157.043/28.11.2019 cu privire la achiziția directă efectuată pentru servicii de consultanță cerere de finanțare de la prestatorul A. S.R.L.; anularea Adresei nr. x din 02.12.2019 înregistrată la Primăria orașului Sângeorz-Băi cu nr. 14.100 din 02.12.2019 prin care se aplică reducerea de 100% din valoarea cheltuielilor solicitate la plată conform Notei de neconformitate AMPOR nr. 157.043/28.11.2019; acceptarea cererii de plată nr. x aferentă proiectului nr. SMIS 123122, cerere ce a fost returnată pe motivul declarării sumelor neeligibile.

2.1 Prin sentința civilă nr. 388 din 17 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul UAT Orașul Sângeorz-Băi în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bistrița Năsăud a apreciat că instanța de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la Tribunalul București, reținând că reclamantul U.A.T. Sângeorz Băi este, potrivit art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019, persoană juridică de drept public, neîncadrându-se în teza alin. (1) a art. 10 alin. (3) din legea menționată.

2.1 Prin sentința civilă nr. 859 din 11 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Bistrița-Năsăud.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata și a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezenta cauză, și având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Orașul Sângeorz-Băi are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, Serviciul Constatare Nereguli Antifraudă este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, UAT Orașul Sângeorz-Băi având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Astfel, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul reclamantului, reținând că în speță nu are relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantei, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziția de inferioritate a reclamantei, instanța a considerat că Tribunalul Bistrița-Năsăud este competent să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, Serviciul Constatare Nereguli Antifraudă a solicitat pronunțarea anularea Deciziei nr. 57/31.01.2020 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Orașul Sângeorz-Băi, anularea Notei de neconformitate nr. x/28.11.2019, anularea Adresei nr. x din 02.12.2019 înregistrată la Primăria orașului Sângeorz-Băi cu nr. x din 02.12.2019 prin care s-a aplicat reducerea de 100% din valoarea cheltuielilor solicitate la plată conform notei de neconformitate, acceptarea cererii de plată nr. x aferentă proiectului nr. SMIS 123122.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea titlului de creanță reprezentat de Nota de neconformitate nr. 157.043/28.11.2019 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanțare pentru proiectul cu titlul Amenajare zonă de promenadă pe Valea Borcutului și asfaltare străzi în orașul Sângeorz - Băi, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Așadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi este persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.