ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.02.2021 sub nr. x/2021 reclamanta U.A.T Orașul Sângeorz Băi în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII SI ADMINISTRAȚIEI solicită instanței să dispună anularea Deciziei nr. 333/24.07.2020, și a Notei de neconformitate nr. x/15.05.2020.

2.1. Prin sentința nr. 1762 din 16 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORASUL SANGEORZ BAI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ȘI ADMINISTRAȚIEI - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a apreciat în esență că:

Stabilirea competenței în favoarea persoanei fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă este reclamant sau pârât, conduce la concluzia că norma prevăzută în art. 10 alin. (3) trebuie să fie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situație scopul legii, anume protecția suplimentară acordată părții vulnerabile, putând fi atins.

În situația în care reclamant ar fi fost o persoană fizică de drept privat ce contestă o decizie emisă de autoritatea de management în cadrul derulării unui contract de finanțare nerambursabilă, competența s-ar fi stabilit fără dubiu în favoarea instanței de la sediul reclamantei.

Or, nu există niciun argument pentru care nu s-ar aplica aceeași regulă și în cazul în care într-un raport juridic litigios identic, reclamantul este o persoană juridică de drept public, atâta timp cât acesta nu acționează în regim de putere publică, ci într-o poziție de inferioritate în raport cu autoritatea de management.

În teza a doua a subliniat instanța că ar trebui determinat, prin interpretarea ansamblului dispozițiilor Legii 554/2004 cine sunt instituțiile publice care trebuie să se adreseze instanței de la sediul autorității publice.

În opinia Tribunalului București singura interpretare rezonabilă a acestei noțiuni nedefinite de Legea nr. 554/2004 și neutilizate nicăieri ca atare este că instituțiile publice sunt subiectele calificate care exercită acțiunea în contencios obiectiv.

Aceste subiecte calificate dețin resursele necesare și organizarea legală pentru a nu avea vreo rațiune instituirea competenței in favorem, cum este cazul Ministerului Public, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici sau Prefectului.

Pentru oricare altă persoană vătămată în cadrul contenciosului subiectiv se va reveni la regula competenței in favorem chiar dacă aceasta este o persoană juridică de drept public, sub aspect substanțial în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011 nu există vreo distincție, între persoane juridice de drept public sau privat.

2.2. La data de 08 aprilie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 207 din 28 mai 2021 a admis excepția necompetenței necompetenței teritoriale absolute de soluționare a Tribunalului Bistrița-Năsăud, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

A declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației – Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Bistrița Năsăud și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut în esență că:

În cauză nu sunt aplicabile prevederile tezei I a alin. (3), textul legal reținut de Tribunalul București ca fiind incident în cauză referindu-se în mod exclusiv la ipotezele în care reclamantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, neputând fi extinsă aplicabilitatea acestei norme și în cazul în care reclamantul este persoană juridică de drept public, cum este cazul reclamantului din prezentul dosar – U.A.T. Orașul Sângeorz -Băi (potrivit art. art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.")

Dimpotrivă, teza a II-a a aceluiași art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, atribuie competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului în ipotezele în care reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 333/24.07.2020, și a Notei de neconformitate nr. x/15.05.2020, în contextul verificării contractului nr. x/24.10.2018.

În cauză, reclamantul - autoritate publică - beneficiar al unui contract privind finanțarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actelor administrative reprezentate de Nota de neconformitate nr. x/15.05.2020 prin care s-au stabilit reduceri procentuale de 100% din valoarea contractului nr. x/24.10.2018 în valoare totală de 100.000 RON. Așadar, demersul judiciar prevește acte administrative ce au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a căror valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calității de autoritate publică în ceea ce îl privește pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 conform cărora:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului UAT Orașul Sângeorzi Băi și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.