ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Bistrita a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administratiei Publice anularea Deciziei nr. 38/26.02.2019 privind contestația formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Bistrița și înregistrată la MDRAP sub nr. x/29.01.2019 - aferentă Cererii de rambursare nr. x; admiterea Contestației privind Nota neconformitate nr. 127755/08.11.2018 cu privire la Contractul de finanțare, cod SMIS: 117975 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 6" - aferentă Cererii de rambursare nr. x; anularea Notei de neconformitate nr. x/08.11.2018 cu privire la Contractul de finanțare, cod SMIS: 117975 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 6", și drept urmare eliminarea corecției financiare în procent de 100% - aferentă Cererii de rambursare nr. x; obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecțiilor în procent de 100%, aplicate Contractului de finanțare pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 6", cod SMIS 117975 - aferentă Cererii de rambursare nr. x

2.1. Prin sentința nr. 6549 din 9 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bucuresți, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistrița și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, s-a apreciat că, în raport de normele de competență teritorială exclusivă prevăzute de art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004 instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Bistrița Năsăud, ca instanță de la sediul reclamantului, care în opinia instanței, în raportul de drept administrativ dedus judecății nu are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Municipiul Bistrița fiind un beneficiar, o persoană vătămată care acționează ca subiect de sesiză pentru protejarea propriilor drepturi/interese legitime invocate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă emitentă a actelor administrative contestate.

2.2. Prin sentința nr. 26 din data de 25 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bistrița Năsăud invocată de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 și art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situație în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 38/26.02.2019 de soluționare a contestației și a Notei de neconformitate nr. x/08.11.2018 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractelor de achiziție publică nr. x și nr. 26/L/08.03.2018 atribuite de reclamantul UAT Municipiul Bistrița în cadrul contractului de finanțare pentru proiectul "Îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 6" prin Programul Operațional Regional 2014-2020 elaborat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

În cauză, reclamanta, autoritate publică - unitate administrativ teritorială - beneficiar al unui contract privind finanțarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actului administrativ reprezentat de Nota de neconformitate nr. x/08.11.2018, prin care s-a decis aplicarea unei reduceri procentuale de 100% cu privire la Cererea de rambursare nr. x în valoare totală de 753.361,20 RON, demersul judiciar privind, așadar, un act administrativ având ca obiect o sumă reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calității de autoritate publică în ceea ce îl privește pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reținut anterior, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanțe - 25.03.2019), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situația în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora, instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Bistrița și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistrița și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2020.