ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Bistrița, prin primar, in contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 196/03.09.2019 privind contestația formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bistrița și înregistrată la MDRAP sub nr. x/19.08.2019 - aferentă Cererii de plată nr. x;

- admiterea Contestației privind Nota neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire ta Contractul de finanțare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16" - aferentă Cererii de plată nr. x;

- anularea Notei neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire la Contractul de finanțare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16", și drept urmare eliminarea corecției financiare în procent de 100%. - aferentă Cererii de plată nr. x;

- obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecțiilor în procent de 100% aplicate Contractului de finanțare pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16", cod SMIS 117957 - aferentă Cererii de plată nr. 1.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 8902 din data de 19.12.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică - MDRAP, emitent al actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată - Municipiul Bistrița, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacționând în regim de putere publică, ci adresându-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Cum autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acțiunea nu poate fi introdusă la instanța de la sediul pârâtului, fiind competentă instanța de la sediul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud

Prin sentința civilă nr. 44 din data de 12.03.2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, respectiv competentă este instanța de la sediul pârâtului, având în vedere că, în cauză, reclamantul este o persoană juridică de drept public.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamantul Municipiul Bistrița, prin primar, a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP):

- anularea Deciziei nr. 196/03.09.2019 privind contestația formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bistrița și înregistrată la MDRAP sub nr. x/19.08.2019 - aferentă Cererii de plată nr. x;

- admiterea Contestației privind Nota neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire ta Contractul de finanțare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16" - aferentă Cererii de plată nr. x;

- anularea Notei neconformitate nr. 81309/10.07.2019 cu privire la Contractul de finanțare cod SMIS: 117957 încheiat în cadrul Programului Operațional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16", și drept urmare eliminarea corecției financiare în procent de 100%. - aferentă Cererii de plată nr. x;

- obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecțiilor în procent de 100% aplicate Contractului de finanțare pentru proiectul "îmbunătățirea eficienței energetice a blocurilor de locuințe Bistrița 16", cod SMIS 117957 - aferentă Cererii de plată nr. 1.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 30.09.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 30.09.2019.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

În speță, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistrița și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.