ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2530/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Inspecție Economico Financiară Nord-Est Iași - Birou Inspecție Economico Financiară Suceava - Botoșani - Compartimentul Inspecție Economico Financiară Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, anularea Deciziei nr. 96/P/29.11.2017, privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziției Obligatorii nr. x din 17.07.2017 și implicit a Raportului de Inspecție Economico - Financiară nr. x DIN 17.07.2017; Dispoziției Obligatorii nr. x din 17.07.2017 și implicit a Raportului de Inspecție Economico - Financiară nr. x DIN 17.07.2017.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare a solicitat suspendarea executării Dispoziției Obligatorii nr. x din 17.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 75 din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea având ca obiect "contestație act administrativ fiscal" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Rădăuți, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul de Inspecție Economico Financiară Nord-Est Iași - Birou Inspecție Economico Financiară Suceava - Botoșani - Compartimentul Inspecție Economico Financiară Suceava și Ministerul Finanțelor Publice București - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor.

S-a anulat decizia nr. 96/P/29.11.2017 privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii x/17.07.2017, dispoziția obligatorie x/17.07.2017 și raportul de inspecție economico - financiară nr. x/17.07.2017.

Totodată s-a dipus suspendarea executării dispoziției obligatorii x/17.07.2017 până la soluționarea definitivă a cauzei.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 4650 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a formulat recurs privind soluția de suspendare a executării actelor administrative.

S-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit intrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 intrucât argumentele prezentate de reclamantă în susținerea cazului bine justficat implică o dezlegare a fondului, incompatibilă cu procedura suspendării actului administrativ.

Prin cererea de recurs formulată împotriva soluției de anulare a deciziilor administrative s-a arătat că instanța a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Coroborând prevederile art. 16 cu cele ale art. 23 din Legea nr. 44/1994, rezultă că veteranii și văduvele de război beneficiază de 12 călătorii gratuite dus-întors sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, pe calea ferată, iar veteranii și văduvele de război care locuiesc în mediul rural beneficiază în plus de 12 călătorii interne dus-întors gratuite pe mijloace de transport auto, sub condiția imposibilității de a călători pe calea ferată, din localitatea de domiciliu. Legea prevede că biletele de călătorie gratuită pentru mijloace auto pot fi utilizate doar pentru transportul între localități din același județ. Prin acordarea acestor bilete de călătorie auto, veteranii care locuiesc în mediul rural, unde nu există cale ferată, au posibilitatea să se deplaseze în localitățile din interiorul județului, dacă între stația de plecare și cea de coborâre nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Astfel, veteranii de război au dreptul la efectuarea a 12 calatorii interne dus - întors pe mijloace de transport auto, însă achitarea (decontarea) de către Ministerul Finanțelor Publice a costurilor de călătorie pe aceasta categorie de transport se face doar la nivelul cailor auto județene.

In acest sens, art. 23 alin. (2) din Legea nr. 44/1994 si art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 580/1995 limitează expres decontarea călătoriilor efectuate pe căile auto exclusiv la cele județene, comparativ cu cele efectuate pe calea ferata, care pot fi decontate pe orice distanta în interiorul tarii.

Pe de alta parte, s-a considerat ca prima instanța a concluzionat în mod nelegal ca transportatorul este delegat de obligația de a mai dovedi realitatea si întinderea prestației din momentul în care instituția publica cu atribuții de control, în speța parata D.G.R.F.P. Iași prin A.J.F.P. Suceava, si-a exercitat drepturile si obligațiile stabilite prin Ordinul nr. 266/2005 si a avizat documentația prezentata de transportator la decontare.

Aceasta motivare urmează a fi cenzurata de instanța de control judiciar, întrucât împrejurarea ca înscrisurile respective au mai fost analizate de organele prevăzute de lege în cadrul verificărilor ex - ante nu exonerau reclamanta de obligația de a deține documentele justificative privind serviciile de transport efectuate pentru veteranii si văduvele de război în baza Legii nr. 44/1994 si de a le prezenta organelor de inspecție economico -financiara.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare și a acțiunii ca nefondată.

Prin întâmpinările formulate, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. Rădăuți a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.

În susținerea caracterului nefondat al cererii de recurs, a arătat că instanța a pronunțat hotărârea de anulare a actelor administrative, cu aplicarea corectă a Legii nr. 44/1994, respectiv că veteranii și văduvele de război au dreptul de a călători cu mijloace de transport auto și în afara județului de domiciliu. Legea nu limitează dreptul acestor veterani și văduve de război care locuiesc în mediul rural de a beneficia de călătorii gratuite auto strict pe trasee județene, ci dimpotrivă, stabilește că aceste categorii de persoane au dreptul la efectuarea unui număr de 12 călătorii interne, adică au acces pe căile de transport naționale, fără distincție între transportul județean și cel interjudețean.

Referitor la realitatea prestațiilor, s-a arătat că inspecția economico - financiară anterioară și controalele efectuate de DGFP Suceava au vizat aceleași aspecte, ocazie cu care au fost prezentate toate documentele justificative.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cerilor de recurs

Instanța de fond a hotărât anularea dispoziției obligatorii nr. obligatorie x/17.07.2017 și raportului de inspecție economico - financiară nr. x/17.07.2017, reținând că dispozițiile art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994 nu fac distincția adăugată de organul fiscal și nu fac deosebire între transportul local, județean sau interjudețean, sau fără a dispune ca traseele să fie strict aferente localității de domiciliu sau ca stațiile să fie strict în mediu rural.

Recurenții susțin dispozițiile art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994 trebuie coroborate cu cele ale art. 23 din aceeași lege și că, într-o interpretare corectă a acestor texte, transportul cu bilete gratuite pe mijloacele de transport auto al veteranilor și văduvelor de război, cu suportarea costurilor călătoriilor de la bugetul de stat poate avea loc numai pe căi de transport auto județene.

Potrivit art. 16 lit. a) din Legea nr. 44/1994, Veteranii de război și văduvele de război beneficiază și de următoarele drepturi:

a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilați, pentru invalizii de război, precum și pentru veteranii de război decorați cu ordine și medalii de război.

Veteranii de război decorați cu Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945", cei nedecorați, precum și văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată, la tren de orice rang. Generalii, ofițerii și ceilalți veterani de război decorați cu Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945" călătoresc la clasa I, iar cei nedecorați și văduvele de război, la clasa a II-a.

Veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne gratuite, dus-întors, pe căile fluviale, la alegere.

În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitori. Legitimațiile de transport tip card pot fi utilizate și de către soțul/soția sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind necesară prezența titularului la efectuarea călătoriei.

Însoțitorii marilor mutilați și ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleași drepturi de transport gratuit și la aceeași clasă ca și titularii drepturilor ai căror însoțitori sunt;

Potrivit art. 23 din aceeași lege, Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale ori locale.

Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de legitimații de transport tip card puse la dispoziție de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la cererea asociațiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale și auto județene, pe baza legitimațiilor de transport tip card, se face de către Ministerul Finanțelor Publice direct Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii și orașe se suportă de către consiliile județene și locale.

Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și operatorii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi.

Înalta Curte constată că textul de lege care are ca obiect de reglementare dreptul veteranilor și al văduvelor de război la un număr de călătorii gratuite este art. 16 lit. a). Prin cel de-al treilea alineat, este reglementat dreptul beneficiarilor legii, care locuiesc în mediul rural, la 12 călătorii interne dus-întors gratuite pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Așa cum a reținut corect instanța de fond, articolul de lege care instituie dreptul nu cuprinde limitarea pe care o pretind autoritățile recurente-pârâte, potrivit căreia cele 12 călătorii pe căi auto ar putea avea loc numai în interiorul județului. Dimpotrivă, alin. (3) al literei a) a art. 16 se referă la "călătorii interne", prin aceasta înțelegându-se călătorii în limitele granițelor statale, sintagma fiind utilizată în același sens și în alin. (2) al art. 16 lit. a).

Textul de lege din care se poate deduce o limitare în sensul pretins de recurenții-pârâți este art. 23 alin. (2), care se referă expres la călătoriile pe căi auto județene. Însă, Înalta Curte constată că o astfel de limitare nu poate fi luată în considerare câtă vreme obiectul de reglementare al art. 23 nu este dreptul propriu-zis al beneficiarilor legii de a călători gratuit, ci procedura de acoperire a cheltuielilor determinate de aplicarea acestei facilități. Drept urmare, necorelarea celor două dispoziții nu poate conduce la o interpretare restrictivă a art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994.

Subsecvent art. 23 din Legea nr. 44/1994 operează prevederile art. 1 din H.G. nr. 580/1995 și cele ale art. 1 și art. 4 din Instrucțiunile privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, aprobate prin Ordinul comun al ministrului Transporturilor și ministrului Finanțelor Publice nr. 266/312/2005, de asemenea invocate de către recurenții-pârâți.

Cum aceste prevederi situate la nivel infra legislativ au legătură cu punerea în aplicare a art. 23 din Legea nr. 44/1994, ele nu pot fi avute în vedere ca argumente de ordin legal care să susțină o interpretare a art. 16 lit. a) alin. (3) în sensul pretins de către recurenții-pârâți.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal are jurisprudență referitoare la interpretarea prevederilor art. 16 lit. a) alin. (3), prin care a statuat că legea se referă la călătorii interne, fără limitare la căile de transport auto județene, pronunțându-se în acest sens și în cadrul soluției de unificare din Ședința Plenului secției din data de 25 ianuarie 2021.

Înalta Curte subscrie argumentelor instanței de fond potrivit cărora nu poate fi reținută ca fiind dovedită împrejurarea introducerii la decontare de către transportator, a unor cupoane de călătorie care în fapt nu ar fi ajuns în posesia sa, fiind rămase la asociație și distruse de aceasta la sfârșitului anului pentru care fuseseră acordate, ca bilete nedistribuite, întrucât pârâta însăși prin controalele anterioare și avizările lunare efectuate, a creat prezumția existenței cupoanelor la decontare astfel cum au fost solicitate de către transportator.

In ceea ce privește recursul referitor la suspendarea executării dispoziției obligatorii până la soluționarea definitivă a litigiului, Înalta Curte constată că intrucât nu a fost identificată existența vreunui motiv de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în speță nu poate fi reținută îndeplinirea condiției cazului bine justificat, astfel cum în mod legal a constatat prima instanță.

Referitor la condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar reține că îndeplinirea doar a uneia dintre cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiție, prin ea însăși, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluția pronunțată în prezentul recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice București - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței nr. 75 din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.