ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRAP), Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 (AMPOR), Direcția de Gestionare Fonduri Comunitare Pentru Turism - Autoritatea Națională Pentru Turism, să se constate, în principal:

(A) I. 1 Nulitatea Informării nr. 18357/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19672 prin care s-a constatat neeligibilă cheltuiala: nr. crt. 1 "2.1 Cheltuieli pentru realizare și administrare portal de informații de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 43.050 RON și 10.332,00 RON" și a anularea reducerilor procentuale de 10%, 5% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/17.06.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x/17.06.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L. și Contractul de prestări servicii nr. x/24.10.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L. precum și anularea Deciziei MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/05.05.2014 și anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 73/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

(A) I. 2. Nulitatea în parte a Informării nr. 30611/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19672 informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/05.03.2012 emisă de S.C. E. S.R.L. și aplicării de reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. D. S.R.L. nr. 5585/30.11.2011, 5598/30.12.2011 și 5619/31.01.2012 precum și anularea Deciziei MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/05.05.2014 și anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. x/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

(A) II. 1. Nulitatea Informării nr. 18308/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19751, respectiv anularea măsurii constatării ca neeligibilă a cheltuielilor: nr. crt. 1 "2.1 Cheltuieli pentru realizare și administrare portal de informații de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 38.850 RON și 9.324,00 RON" și a anularea reducerilor procentuale de 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/20.06.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L. precum și, cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014 și anularea răspunsului MDRAP nr. 31673/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 75/05.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

(A) II. 2. Nulitatea Informării nr. 30472/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19751, informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/06.03.2012 emisă de S.C. E. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. F. S.R.L. nr. x/31.01.2012 precum și, cu privire la actele subsecvente: anularea Deciziei MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014 și anularea răspunsului MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 76/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

(A) III.1. Nulitatea Informării nr. 5135/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.05.2011 emisă de S.C. B. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 10%, 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/30.05.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x/31.05.2011 încheiat cu S.C. G. S.R.L. Contractul de prestări servicii nr. x/25.07.2011 încheiat cu S.C. F. S.R.L. și a Informării revizuite nr. 68978/09.09.2014, cf. Deciziei de soluționare a contestațiilor 185/29.05.2014 precum și, cu privire la actele subsecvente:

a) anularea a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014;

b) și anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 71/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014;

(A) III. 2. Nulitatea în parte a Informării nr. 8666/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.01.2011 emisă de S.C. E. S.R.L. și a facturii x/29.12.2011 emisă de S.C. H. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/01.07.2011 încheiat cu S.C. F. S.R.L. și a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, cf. Deciziei de soluționare a contestațiilor 185/29.05.2014 precum și, cu privire la actele subsecvente:

a) anularea a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014;

b) și anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 72/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(A) IV. Admiterea la plată a sumelor constatate în mod nelegal ca neeligibile.

(B) în subsidiar:

(B) I. 1 Anularea în parte Informării nr. 18357/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19672 prin care s-a constatat neeligibilă cheltuiala: nr. crt. 1 "2.1 Cheltuieli pentru realizare și administrare portal de informații de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 43.050 RON și 10.332,00 RON" și a anularea reducerilor procentuale de 10%, 5% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/17.06.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x/17.06.2011 încheiat cu S.C. C. S.R.L. și Contractul de prestări servicii nr. x/24.10.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L. precum și, cu privire la actele subsecvente:

- anularea Deciziei MDRAP nr. 187/03.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/05.05.2014;

-anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 73/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) I. 2. Anularea în parte a Informării nr. 30611/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19672 informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuată conform facturii x/05.03.2012 emisă de S.C. E. S.R.L. și aplicării de reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. D. S.R.L. nr. 5585/30.11.2011, 5598/30.12.2011 și 5619/31.01.2012 precum și, cu privire la actele subsecvente:

- anularea Deciziei MDRAP nr. 189/04.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/05.05.2014;

- anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 74/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) II. 1. Anularea în parte a Informării nr. 18308/16.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19751, respectiv anularea măsurii constatării ca neeligibilă a cheltuielilor: nr. crt. 1 "2.1 Cheltuieli pentru realizare și administrare portal de informații de turism (avans) - Furnizor B. S.R.L. - factura x/20.06.2011 - suma neeligibilă 38.850 RON și 9.324,00 RON" și a anularea reducerilor procentuale de 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/20.06.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L. precum și, cu privire la actele subsecvente:

- anularea Deciziei MDRAP nr. 174/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrata la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014;

- anularea răspunsului MDRAP nr. 31673/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 75/05.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) II. 2. Anularea în parte a Informării nr. 30472/29.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 19751, informare prin care s-a constat ca neeligibilă cheltuiala efectuata conform facturii x/06.03.2012 emisă de S.C. E. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% pentru facturile emise de S.C. F. S.R.L. nr. x/31.01.2012 precum și, cu privire la actele subsecvente:

- anularea Deciziei MDRAP nr. 192/05.06.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014;

- anularea răspunsului MDRAP nr. x/25.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 76/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) III. 1. Anularea în parte a Informării nr. 5135/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.05.2011 emisa de S.C. B. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 10%, 10% respectiv 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/30.05.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., Contractul de prestări servicii nr. x/31.05.2011 încheiat cu S.C. G. S.R.L. Contractul de prestări servicii nr. x/25.07.2011 încheiat cu S.C. F. S.R.L. și a Informării revizuite nr. 68978/09.09.2014, cf. Deciziei de soluționare a contestațiilor 185/29.05.2014 precum si, cu privire la actele subsecvente:

a) anularea în parte a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014;

b) anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 71/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) III. 2. Anularea în parte a Informării nr. 8666/15.04.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x la Contractul de finanțare cod SMIS 16549 prin care s-a considerat neeligibilă cheltuiala aferentă facturii x/31.01.2011 emisă de S.C. E. S.R.L. și a facturii x/29.12.2011 emisă de S.C. H. S.R.L. și prin care s-au aplicat reduceri procentuale în cuantum de 5% aplicate la sumele solicitate de către reclamantă pentru Contractul de prestări servicii nr. x/01.07.2011 încheiat cu S.C. F. S.R.L. și a Informării revizuite nr. x/09.09.2014, cf. Deciziei de soluționare a contestațiilor 185/29.05.2014 precum și, cu privire la actele subsecvente:

a) anularea în parte a Deciziei MDRAP nr. 185/29.05.2014 privind soluționarea Contestației formulate de către A. înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/29.04.2014 (exclusiv sub aspectul obligării DGPE la refacerea informărilor astfel încât să reflecte motivarea sancțiunilor aplicate);

b) și anularea răspunsului MDRAP nr. x/10.06.2014 cu privire la Contestația reclamantei nr. 72/06.05.2014 înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.05.2014

(B) IV. și pe cale de consecință să se constate caracterul eligibil al sumelor solicitate la plată, admiterea la plată a sumelor constatate în mod nelegal ca fiind cheltuielii neeligibile conform informărilor de mai sus și obligarea pârâtelor la plata sumei de 388.810,08 RON (reprezentând 313556.53 RON cheltuieli și TVA 75253.55 RON) ca fiind sume datorate de pârâte, conform contractelor de finanțare asumate de părți.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința nr. 3188 pronunțată în data de 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei la capetele de cerere privind anularea informărilor și a deciziei nr. 185/29.05.2014, a respins acțiunea completată în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Turism ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 - prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, astfel cum a fost completată, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5), 6) și 8) C. proc. civ., a solicitat în principal admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin primul motiv de recurs, a arătat, în esență, că instanța a calificat în mod greșit ca accesorie cererea privind obligarea la plata dobânzilor pe care a fost nevoită să le suporte ca urmare a nesoluționării la timp a solicitărilor de rambursare.

Prin Decizia nr. 1635 din data de 23 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3188 pronunțată în data de 27 noiembrie 2015 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, a casat în parte sentința recurată, în ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea la plata dobânzilor în sumă de 490.840 RON și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, privind motivul de recurs referitor la calificarea în mod greșit ca accesorie a cererii privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor pe care reclamanta a le-a suportat ca urmare a nesoluționării la timp a solicitărilor de rambursare, că este incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 497 C. proc. civ.

Astfel, prin cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor pe care le suportă ca urmare a neachitării la timp a sumelor pe care pârâtul avea obligația să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor datorate, până la data cererii valoarea dobânzilor fiind de 490.840 RON

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit la timp obligațiile de plată cu privire la sumele pe care trebuia să le ramburseze, astfel că a fost nevoită să se împrumute și trebuie să plătească băncii dobânzi în cuantum total de 573.554,47 RON, din care pârâtul a fost deja obligat irevocabil la plata sumei de 143.277,96 RON, prin sentința nr. 3901/06.12.2013 a Curții de Apel București, solicitând plata diferenței de dobândă de 430.276,51 RON, similar dobânzii aferente creditului luat de la I., fiindu-i datorate și dobânzile aferente împrumutului de la asociații, în sumă de 60.563,49 RON.

În cauză, prin sentința pronunțată, Curtea de apel a constatat că cererea principală este neîntemeiată și, ca urmare, dobândește caracter neîntemeiat și cererea accesorie privind plata dobânzilor.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal. Cererile pot fi principale, accesorii, adiționale și incidentale, potrivit art. 30 C. proc. civ. cererea principală este cererea introductivă de instanță, cererea incidentală este cea formulată în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare, iar cererea adițională este cea prin care se modifică pretențiile anterioare.

Pentru se califica o cerere ca fiind accesorie, este necesar ca soluția asupra acesteia să depindă și să se raporteze la rezolvarea dată unui capăt de cerere principal.

Soluționarea cererii de obligare la plata dobânzilor, astfel cum reclamanta a formulat-o, nu depinde și nu se raportează la soluția dată capătului de cerere privind anularea actelor administrative.

Plata dobânzilor este solicitată de reclamantă ca urmare a faptului că nu i-au fost achitate la timp sumele pe care pârâtul avea obligația să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor ce îi sunt datorate.

Cererea de plată a dobânzilor nu este formulată de reclamantă ca efect al anulării actelor administrative, astfel că nu este o cerere accesorie, este o cerere distinctă a cărei soluționare nu depinde de soluția dată asupra cererii de anulare, calificarea juridică fiind efectuată greșit de instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor art. 30 C. proc. civ.

Admisibilitatea și temeinicia acestei cereri, însă, nu pot fi examinate în recurs, în condițiile în care a fost soluționată prin prisma calificării greșite ca fiind o cerere accesorie cererii principale. Soluționarea cererii ca urmare a calificării greșite ca fiind accesorie conduce la concluzia că cererea nu a fost soluționată, motiv de casare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 497 C. proc. civ., și trimitere spre rejudecare primei instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 335 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche a admis acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației(MLPDA) prin ministru, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 prin Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și a obligat pe pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului), Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013 și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (fost Ministerul Turismului, succesor al Autorității Naționale Pentru Turism - Direcția de Gestionare de Fonduri Comunitare Pentru Turism) să achite reclamantei suma de 696.268,50 RON reprezentând c/val. dobânzi achitate de aceasta.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri au declarat recurs.

3.1. Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cazuri de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5, respectiv pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 335/23.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de A. și a obligat pârâții MLPDA și Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri să achite reclamantei suma de 696.268,5 RON, reprezentând c/val dobânzi achitate de aceasta.

Pentru a pronunța această soluție de admitere a acțiunii, prima instanță a reținut delegarea cauzei cu efect de lucru judecat, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2012, al Curții de Apel București, potrivit cu care există dreptul la desdăunare, cuantumul prejudiciului fiind stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză la 696.268,50 RON.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile imperative privind efectele puterii lucrului judecat, statuate prin art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În litigiul purtat anterior, prin sentința civilă nr. 3901/06.12.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2012, s-a constatat că refuzul pârâtei de a soluționa în termenul legal cererile de rambursare formulate de reclamantă a produs prejudicii materiale acesteia: un prejudiciu material în valoare de 1.946.044,67 RON, reprezentând suma celor 6 cereri de rambursare, și un prejudiciu material în sumă de 143.277,96 RON, reprezentând penalitățile/dobânda penalizatoare aferentă creditului bancar solicitat băncii I., dobândă achitată de reclamantă ca urmare a comportamentului nelegal al pârâtei, care nu a rambursat la timp sumele solicitate de reclamantă prin cererile de rambursare aferente contractelor de finanțare. Dobânzile au fost solicitate și acordate până la data de 02.07.2012.

În cauză, au fost solicitate dobânzi în continuare, pretinse a fi rezultate din derularea contractului de credit încheiat de reclamantă cu I., dar și dobânzi din derularea a 3 noi contracte de împrumut încheiate cu A. S.R.L. ulterior declanșării primului litigiu, din dosarul nr. x/2012: nr. 17/15.02.2013, nr. 74/04.03.2013 și nr. 24/10.10.2013.

Contrar prevederilor ce statuează asupra puterii de lucru judecat și fără niciun argument prima instanță a extins efectele modului în care a fost dezlegată problema de drept dedusă judecății anterioare și asupra celor 3 contracte de credit ce nu au făcut obiectul acelei judecăți și în raport cu care nu s-a reținut că încheierea acestora a fost o consecință a refuzului nelegal al instituției de soluționare a cererilor de rambursare.

Așadar, avem în prezenta speță o judecată bazată pe efectul pozitiv al unei hotărâri judecătorești anterioare, dar cu depășirea limitelor impuse prin norma procedurală care o consacră, situație ce atrage casarea hotărârii prin prisma motivului de casare prev.de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ.

Se susține că soluția primei instanțe este greșită întrucât sunt nesocotite prevederile art. 1270 alin. (1) C. civ., legea părților fiind transpusă prin contractele de finanțare.

Raporturile juridice deduse judecății sunt rezultate din încheierea unor contracte de finanțare din fonduri comunitare, ce urmează reguli speciale ale domeniului, potrivit cărora niciodată finanțatorul nu poate fi obligat la plata unor dobânzi rezultate prin întârzierea în soluționarea cererilor de rambursare/plată.

Chiar și în ipoteza aplicării unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor de rambursare, constatat cu efect de putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3901/06.12.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2012, instanța de judecată era obligată să verifice dacă acest refuz este generatorul noilor pretenții și să stabilească elementele răspunderii, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba despre dobânzi generate prin achitarea cu întârziere a ratelor de credit, fapte juridice neanalizate împreună cu refuzul nejustificat.

Însă, față de momentul judecății din dosarul x/2012, când cererile de rambursare nu erau soluționate de către recurentă,situația de fapt s-a schimbat, în sensul că, cererile de rambursare au fost soluționate, fiind refuzate la plată pentru motive de neeligibilitate, soluție definitivă, astfel cum reține decizia de trimitere.

Astfel fiind, instanța nu a analizat temeiul răspunderii, rezumându-se doar la enunța că există un refuz de soluționare în termen legal cererile de rambursare, fapt dezlegat anterior în altă cauză, cu efect de lucru judecat.

Față de această împrejurare, se impune a se reține că nu există temei pentru stabilirea răspunderii în sarcina recurentei, întrucât reclamanta nu a invocat vreo prevedere din contractul de finanțare prin care să poate fi angajată răspunderea contractuală a noastră ori vreo prevedere legală pe care am încălcat-o pentru a putea sa fim obligați la plata dobânzilor.

Se arată că nu există nicio obligație de rambursare care să fie încălcată de recurentă, având în vedere că cererile de rambursare au fost refuzate la plată întrucât cheltuielile au fost declarate neeligibile, iar Informările privind cererile de rambursare prin care a fost refuzată plată au fost menținute de instanța de judecată, legalitatea și temeinicia acestora fiind constatată în mod definitiv.

Așadar, în lipsa unei obligații a recurentei de plată/rambursare a cheltuielilor. reclamanta pretinde fără succes că este vătămată prin achitarea de dobânzi la credite.

Trebuie observat că reclamanta a obținut și i s-au plătit, potrivit litigiului purtat anterior (dosar x/2012 al Curții de Apel București) suma de 1.946.044,67 RON, reprezentând valoarea celor 6 cereri de rambursare, precum și suma de 143.277,96 RON, reprezentând dobândă aferentă creditului bancar, dar și suma de 25.009 RON cheltuieli de judecată, apreciindu-se că nu au fost soluționate în termen cererile de rambursare.

Ulterior, cum a arătat, în primul ciclu procesual, în dosarul nr. x/2014, instanța a constatat că în mod legal și temeinic a fost refuzată soluționarea cererilor de rambursare întrucât cheltuielile solicitate sunt neeligibile.

Astfel fiind, deși nu există cereri de rambursare admise, totuși reclamanta a obținut contravaloarea acestora, dar și dobânzi, însă, nu s-a considerat mulțumită că a fost despăgubită cu valoarea cererilor de rambursare pentru sume care nu trebuiau rambursate de către recurentă.

Ceea ce trebuie avut în vedere este și aceea că MLPDA nu era obligat să ramburseze sumele solicitate prin cererile de rambursare doar prin simplul fapt al formulării acestor cereri, întrucât sumele se decontează doar în urma verificărilor și doar dacă se constată de autoritatea de management că sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate, ceea ce nu s-a constatat însă în cazul reclamantei.

Nu există în sarcina MLPDA o obligație de plată a sumelor solicitate, ci doar obligația de verificare a acestora. însă, prin contractul de finanțare nu s-a prevăzut vreo sancțiune pentru autoritatea de management în cazul în care se depășește termenul de soluționare a cererii de rambursare.

În condițiile în care reclamanta își susține cererea prin motivul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată cu privire la sumele solicitate la rambursare, că toată construcția juridică a acțiunii se prăbușește, rezultând netemeinicia acesteia.

3.1. În ceea ce privește faptul că reclamanta a înțeles să încheie contracte de credit pentru a-și susține activitatea, este de remarcat faptul că este o acțiune pe care și-a asumat-o pe cont propriu, întrucât prin contractul de finanțare recurenta nu s-a angajat să susțină credite accesate de beneficiar pentru derularea proiectului, astfel încât răspunderea pentru plata unor dobânzi nu poate reveni decât părții care a contractat creditul.

Fiind în regim contractual, reiterăm faptul că părțile au încheiat un contract de finanțare care nu prevede vreo răspundere pentru o asemenea situație.

De altfel, potrivit art. 9 alin. (2) din contractul de finanțare, beneficiarul s-a obligat să implementeze proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile contractului și ale legislației comunitare și naționale în vigoare.

Totodată, faptul că, prin contractul de finanțare s-a prevăzut regimul mecanismului cererilor de rambursare și decontarea cheltuielilor după verificarea eligibilității acestora, denotă împrejurarea că partea a avut pe deplin reprezentarea situației în care se află, existând posibilitatea de a prevedea că, pentru nerespectarea regulilor la care s-a obligat, poate fi în situația de a suporta cheltuielile proiectului din bugetul propriu.

Cu atât mai mult cu cât este sub puterea lucrului judecat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate prin cererile de rambursare, în speță se conturează concluzia că a fost alegerea părții de a încheia contractul de credit, consecințele riscului de a nu putea plăti ratele la timp fiind în responsabilitatea exclusivă a acesteia.

Concluziile raportului de expertiză trebuie înlăturate și nu pot fi luate în considerare la dezlegarea cauzei întrucât prin expertiză nu s-a constatat debitul, ci doar au fost enunțate sume, fără expunerea unor raționamente și concluzii de specialitate.

Chiar și în urma obiecțiunilor formulate de recurentă, încuviințate la termenul din data de 15.07.2020, expertul însă a răspuns la obiecțiuni doar formal. întrucât trebuie observat că răspunsul său la obiecțiuni se constituie în totalitate din preluarea ad literam a concluziilor raportului de expertiză, fără a etala rezultatul analizei de specialitate.

În acest sens, se arată că expertiza nu răspunde la obiectivele nr. 1-5 stabilite de instanță. întrucât nu s-a expus modalitatea în care expertul a stabilit cuantumul dobânzilor și nu a indicat documentele contabile pe care le-a avut în vedere.

Mai mult, trebuie reținut că în dosarul anterior purtat între părți, respectiv nr. x/2012, al Curții de Apel București, recurenta a fost obligată la plata sumei de 143.277,96 RON, reprezentând dobânda aferentă creditului la I., datorată până la data formulării acțiunii din acel dosar.

Într-adevăr, obiectivul limitează la a se stabili cuantumul sumelor datorare cu titlu de dobândă începând cu data de 03.07.2012, însă expertul retine la modul global cuantumul dobânzilor, fără a indica dacă suma de 592.274,35 RON este datorată începând cu 03.07.2012 ori dacă suma de 143.277,96 RON a fost scăzută întrucât a fost achitată.

Pentru obiectivele 2-4, atât la capitolul desfășurarea expertizei, cât și la capitolul concluzii, expertul a reținut astfel:

"Conform punctului 2 din contractul de împrumut, sumele acordate de împrumutator urmează să fie utilizate de către împrumutat pentru finanțarea activității curente. Din informațiile furnizate de către A., destinația acestui credit a fost pentru achitarea dobânzilor scadente la I. în sumă de 117.503 RON iar creditul a fost restituit integral la data de 24.06.2015."

Expertul nu a recurs la calcule personale nici pentru stabilirea dobânzilor datorate în executarea contractelor de împrumut, împrejurare ce rezultă din faptul că afirmă, spre exemplu, la capitolul desfășurarea expertizei și capitolul concluzii (obiectivul nr. 4) că:

"Dobânzile totale calculate de către A. în baza celor 3 contracte de împrumut sunt în sumă de 53.731,49 RON și au fost alocate de către societate pentru fiecare proiect în parte după cum urmează: (...)". Aceeași formulare este utilizată și pentru contractul de credit de la obiectivul nr. 5.

De altfel, nu e nicio diferență în redactarea capitolului desfășurarea expertizei față de capitolul concluzii, acesta din urmă fiind o preluare fidelă a conținutului primului, ambele capitole ale raportului de expertiză conținând doar enunțuri/afirmații și nu teze susținute documentat și calcule specifice.

În speță, s-a încuviințat efectuarea expertizei pentru ca specialistul să stabilească dobânzile datorate în baza contractelor de credit, nicidecum pentru a prelua calculele dobânzilor realizate de societate. Dacă se aprecia ca fiind suficient, instanța și părțile puteau și singure să observe rezultatul calculului din fișele depuse de către reclamantă, fără a mai fi necesară consultarea unui expert prin efectuarea unei expertize contabile.

Expertul desemnat și-a limitat documentarea specifică domeniului contabilității la "informațiile furnizate" de către reclamantă, acordând acestora valoarea unei prezumții legale absolute, concluzie rezultând din faptul că nu a mai fost practic nevoie să studieze niciun document, întrucât nu rezultă din raportul de expertiză că s-ar fi raportat la vreun document contabil.

În condițiile în care, răspunsurile la obiectivele 1-4, informațiile furnizate de către reclamantă i-au format convingerea expertului că destinația creditelor a fost finanțarea proiectelor și achitarea dobânzilor la I., coroborat cu faptul că la răspunsurile la obiectivele 2-5 se menționează ca și destinație a creditelor finanțarea activităților curente (ceea ce implică și alte activități sau plăți ce se situează în afara proiectelor), este îndoielnică modalitatea în care a stabilit expertul că sumele totalizate de acesta reprezintă sume încasate și folosite pentru cele 3 proiecte și nu pentru alte activități curente, îndoială legitimată de faptul că nu a fost identificat vreun mod de calcul.

Pentru obiectivul nr. 5, nici măcar informațiile nu se mai menționează ca fiind "mijlocul de analiză" a destinației creditului, însă expertul are "convingerea", exprimată prin raportul de expertiză, că sumele împrumutate au fost utilizate pentru proiecte și au produs dobânzi, calculate și acestea tot de societate.

Pentru a putea fundamenta că sumele au fost utilizate pentru proiecte, un minim necesar ar fi fost, în opinia noastră, să fie indicate datele la care au fost trase sumele din linia de credit, expunerea modalității în care au fost puse la dispoziție și a se verifica pentru ce au fost utilizată sumele.

În consecință, expertul nu a descris operațiile efectuate, actele și faptele analizate, identificarea tranzacțiilor, nu a indicat ansamblul calculelor și interpretarea acestora, iar în lipsa acestora, proba este neconcludentă.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 335/23.09.2020, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal pentru următoarele motive:

În temeiul art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ. a invocat autoritatea de lucru judecat,

Motivul de recurs este prevăzut la art. 488 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ.: "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".

În conformitate cu prevederile art. 430 alin. (1)-(2) C. proc. civ. "'(1) Hotărârea judecătoreasca ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă ".

În speța dedusă judecății prin sentința civilă nr. 3188/27.11.2015, pronunțată de către Curtea de Apel București, acțiunea reclamantei a fost respinsă în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Turism, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă, iar față de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice ca nefondată.

Instanța de recurs prin decizia civilă nr. 1635/23.08.2018 a menținut dispozițiile instanței de fond cu privire la lipsa calității procesuale pasive a antecesorii recurentului "vor fi menținute dispozițiile nerecurate ale sentinței referitoare la...respingerea acțiunii în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Turism ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate de calitate procesuală pasivă", și a admis în parte recursul A. împotriva sentinței civile nr. 3188/27.11.2015. pronunțată de către Curtea de Apel București, și a dispus rejudecarea cu privire la obligația de plată a dobânzilor în sumă de 490.840 RON.

În ceea ce privește Autoritatea Națională pentru Turism, aceasta .și-a încetat existenta la 17.01.2017, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 24/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative "La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism se desființează. ". Activitatea acesteia a fost preluată de către Ministerul Turismului potrivit art. 5, alin. (1) "Se înființează Ministerul Turismului prin preluarea structurilor și a activității Autorității Naționale pentru Turism și prin preluarea activităților și a structurilor de specialitate din domeniul turismului de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri".

Ministerul Turismului și-a desfășurat activitatea până la data de 31.01.2020-data intrării în vigoare a H.G. nr. 44/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, potrivit art. 4 alin. (7) din O.U.G. nr. 68/2019 "La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Economici, Energiei și Mediului de Afaceri se desființează Ministerul Energiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Ministerul Turismului".

În urma reorganizării a fost înființat Ministerul Economici. Energiei și Mediului de Afaceri, prin reorganizarea Ministerului Economiei și prin comasarea cu Ministerul Turismului, Ministerul pentru Mediul de Afaceri și Antreprenorial și Ministerul Energiei, conform ari. 4 alin. (1) "Se înființează Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri prin reorganizarea Ministerului Economiei și prin comasarea cu Ministerul Energiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Ministerul Turismului și prin preluarea activităților și structurilor de la aceste ministere".

Din analiza succesiunii reorganizării Autorității Naționale pentru Turism: reiese fără echivoc, făptui că Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri este succesorul Autorității Naționale pentru Turism, și se subrogă în drepturile și obligațiile acesteia.

Urmare a pronunțării sentinței civile nr. 3188/27.11.2015 de către Curtea de Apel București prin care a fost admisă lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Turism, antecesoarea recurentei, definitivă în ceea ce privește acest fapt, potrivit Deciziei nr. 1635/23.08.201 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și având în vedere prevederile an. 501, art. 488 și art. 430 C. proc. civ., solicită admiterea acestei excepții și, pe cale de consecință, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare respingerea acțiunii față de recurent.

În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta a încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice trei contracte de finanțare, după cum urmează:

- contractul de finanțare prin Programul Operațional Regional 2007-2013 Axa prioritară Dezvoltarea Durabilă și Promovarea Turismului Domeniul majoritar de intervenție Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică nr. 1243/28.01.2011, cod SMIS 19627;

- contractul de finanțare prin Programul Operațional Regional 2007-2013 Axa prioritară Dezvoltarea Durabilă și Promovarea Turismului Domeniul majoritar de intervenție Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică nr. 1093/29.12.2010, cod SMIS 16549;

- contractul de finanțare prin Programul Operațional Regional 2007-2013 Axa prioritară Dezvoltarea Durabilă și Promovarea Turismului Domeniul majoritar de intervenție Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică nr. 1448/21.04.2011, cod SMIS 19751.

Partea reclamantă și-a asumat obligația pentru fiecare proiect în parte realizarea a câte unui portal prin intermediul căruia să fie promovat potențialul turistic al produselor mai puțin cunoscute specifice fiecărei zone vizată prin proiect,

Urmare verificării celor șase cereri de rambursare depuse pârâtul a emis informări corespunzătoare acestora prin care a aplicat reduceri procentuale față de facturile depuse la plată.

Referitor la neeligibilitatea sumelor acordate, trebuie reținut cu litiu general că nu pot fi prezentate la rambursare cheltuieli neeligibile incluse pe facturi cum ar fi penalități, accize, avansuri, donații, etc. întrucât ele nu au legătură cu vreo activitate prestată în concret. Din alt punct de vedere, plata avansului nu poate echivala cu o plată parțială, în condițiile în care cea dintâi presupune o plată fără contraprestație la momentul efectuării ei.

Referitor la cerința apreciată ca fiind restrictivă, privind numărul de persoane nou angajate și dovada personalului nou angajat, beneficiarul reclamant a impus participanților la procedura factori de evaluare nelegali, prin intermediul cărora a stabilit limite pentru viitorii ofertanți, instituind obligația acestora de a crea un număr de noi locuri de muncă în scopul dobândirii unui punctaj mai mare, fără a avea certitudinea că li se va atribui și contractul de prestări servicii, iar aceste limite nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urma să fie atribuit.

Referitor la eligibilitatea facturii x/05.03.2012 emisă de E. S.R.L., au fost nesocotite dispozițiile art. 5 și art. 9 din contractul de finanțare, conform cărora cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu H.G. nr. 759/2007, respectiv să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului.

Referitor la neeligibilitatea cheltuielilor de audit, aferente liniei bugetare 5.2, aceasta este generată de data la care s-a desfășurat activitatea prevăzuta în proiect în afara perioadei de implementarea proiectului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Instanța de contencios administrativ a fost învestită, ca urmare a casării cu trimitere, cu cererea precizatoare, a intimatei-reclamante prin care a solicitat să se dispună:

A. constatarea nulității/anularea atât a actelor contestate prin cererea introductivă de instanță, respectiv: 1. acte aferente Contractului de finanțare având cod SMIS 19672: 2. acte aferente Contractului de finanțare având cod SMIS 1975 și 3. acte aferente Contractului de finanțare având cod SMIS 16549, cât și a actelor contestate prin cererea precizatoare: 1. acte aferente contractului de finanțare având cod SMIS 19751 și 2. acte aferente contractului de finanțare având cod SMIS 19672:

B. obligarea pârâților în solidar la plata tuturor sumelor pe care au refuzat să le ramburseze reclamantei prin actele contestate, în cuantum total de 44.390,93 RON, reprezentând diferența dintre suma totală pe care MDRAP trebuie să o ramburseze conform contractelor de finanțare pe de o parte, și suma pe care MDRAP a fost obligată deja să o plătească prin hotărâre irevocabilă, 1.946.044,67 RON (pentru care va recurge la executare silită), și sumele achitate deja de MDRAP în baza cererilor de rambursare nr. x, pe de altă parte;

C. obligarea pârâților la plata dobânzilor pe care reclamanta a fost și este nevoită să le suporte ca urmare a neachitării la timp a sumelor pe care MDRAP avea obligația să i le ramburseze, calculate până la data rambursării integrale a sumelor ce sunt datorate, până la data cererii valoarea dobânzilor fiind de 490.840 RON.

Ulterior solicitării instanței, la termenul de judecată din data de 07.09.2015, ca reclamanta să precizeze dacă apreciază că există interes pentru contestarea notelor de informare și a deciziei nr. 185 de revocare a acestora, reclamanta, la termenul de judecată din data de 05.10.2015, a depus cerere de renunțare la judecata capetelor de cerere privind anularea informărilor din 15.04.2014 și a deciziei nr. 185/29.05.2014, având în vedere că prin decizia nr. 185/29.05.2014 pârâtul a anulat informările a căror anulare se solicită de reclamantă.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, MLPDA invocată de către intimata-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, criticile recurentei încadrându-se în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. prin raportare la considerentele cuprinse în motivarea instanței de fond. Instanța de control judiciar apreciază că recurentul-pârât a indicat temeiurile de drept material și procesual presupus a fi încălcate de către judecătorul fondului, iar în ceea ce privește susținerile reclamantei -intimate referitoare la neîncadrarea criticilor recurentei referitoare la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzionează că acestea pot fi încadrate în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Referitor la excepția nulității parțiale a recursului MEEMA relative la susținerile recurentei în privința fondului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține pe de o parte considerentele anterior menționate, iar pe de altă parte faptul că dispozițiile C. proc. civ. nu prevăd divizarea ansamblului motivelor de recurs în cauze de nulitate parțială a căii de atac și cauze de netemeinicie a aceleiași căi de atac, astfel încât și această excepție va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește recursul MEEMA, având în vedere faptul că aceste conține critici similare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu cele ale celeilalte recurente, urmează a fi analizat în mod coroborat, criticile bazate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. făcând obiectul unei analize separate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de materialul probator administrat în cauză, de considerentele primei instanțe, de cele ale instanței de trimitere (Decizia civilă nr. 1635/23.04.2018) constată recursurile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca fiind fondate pentru considerentele ce vor fi expuse.

În urma casării cu trimitere dispusă prin decizia civilă nr. 1635/23.04.2018, Curtea de Apel București a fost învestită cu soluționarea cererii de obligare a recurentelor-pârâte la plata dobânzilor aferente sumelor pe care pârâtul intimat avea obligația de a rambursa.

Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul recurentei-reclamante (intimată-reclamantă în prezenta cauză), în ceea ce privește constatarea nelegalității actelor administrative emise de pârât privind situația cheltuielilor solicitate de reclamantă în cererile de rambursare prin care au fost constatate neeligibile unele din cheltuielile solicitate la rambursare și au fost aplicate reduceri procentuale în baza art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009 și art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

Așadar, cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București trebuia să analizeze în limitele învestirii inițiale capătul de cerere privind obligarea recurentelor-pârâte la plata dobânzilor în cuantum de 490.840 ron aferente unui eventual prejudiciu material suferit de către reclamanta-intimată ca urmare a refuzului pârâtului de a soluționa în termen legal cererile de rambursare adresate recurentei-pârâte.

Analiza instanței de fond ar fi trebuit axată pe caracterul de cerere principală a solicitării reclamantei stabilit de către instanța de casare și nu prin raportare la petitul principal al cererii de chemare în judecată.

Astfel, se constată că prin cererea precizatoare depusă la 8.06.2015, reclamanta-intimată a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor pe care a fost nevoită să le suporte ca urmare a neachitării la timp a sumelor pe care MDRAP avea obligația de a i le rambursa, calculate până la data rambursării integrale a sumelor, până la data formulării cererii acestea fiind estimate la 490.840 RON cu titlu de dobânzi.

Cererea reclamantei-intimate vizând acordarea sumelor cu titlu de dobânzi s-a raportat la refuzul nejustificat al autorităților publice de a soluționa cererile de rambursare aferente contractului de finanțare.

Prin sentința civilă recurată în prezenta cauză, prima instanță deși a reținut că solicitarea reclamantei-intimate face referire exclusiv la prejudiciul suferit ca urmare a refuzului pârâtului -recurent de soluționare în termen legal a celor șase cereri de rambursare, a înțeles să administreze probe fără a avea în vedere obiectul principal al cererii de chemare în judecată, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 3901/6.12.2013 a Curții de Apel București rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1225/18.03.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prejudiciul suferit de către reclamanta-intimată ca urmare a atitudinii pârâtei-intimate constatată ca fiind nelegală întrucât nu a soluționat cererile de restituire, a fost stabilit în mod neechivoc atât din perspectiva debitului principal-prejudiciu material în valoare de 1.946.044,67 RON reprezentând suma celor șase cereri de rambursare, cât și din perspectiva penalităților/dobânzilor penalizatoare aferente creditului bancar acordat de S.C. I. în cuantum de 143.277,96 RON.

Așadar, întreg prejudiciul reclamantei-intimate rezultat ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a cererilor de rambursare (debit principal, dobânzi și penalități) a fost constatat în mod definitiv prin sentința civi