ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1730/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1730/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.09.2015, reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat:
anularea Notei de neconformitate nr. x/26.06.2014 privind corecția financiară în cuantum de 100%, respectiv 1.209.597 RON echivalent a 285.000 euro aplicată asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011;
anularea Informării nr. x/29.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3 la contractul de continuare a finanțării cod smis 3762 privind corecția aplicată de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011;
anularea Informării nr. x/23.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 6 la contractul de continuare a finanțării cod smis 3762 privind corecția aplicată de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3486 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de anulare a Informărilor nr. x/20.10.2014 și nr. x/23.10.2014.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins acțiunea promovată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca fiind prescrisă.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
II.Analiza cererii de recurs
Motivele de fapt și de drept relevante
Recursul reclamantei vizează greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de incidența dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, faptele reținute sunt următoarele:
În baza contractului de finanțare și în conformitate cu legislația specială în materie, beneficiarul proiectului a depus la Autoritatea de management din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cererea de rambursare nr. 3 și cererea de rambursare nr. 6 privind rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, printre care și activitățile cuprinse în cadrul contractului de servicii încheiat cu compania TAROM.
Autoritatea de management din cadrul Programului Operațional a emis Informările nr. x/29.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x și nr. x/23.10.2014 privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 6 prin care s-a adus la cunoștința beneficiarului aplicarea unei corecții de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii nr. x/08.08.2011, pe considerentul că nu au fost îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, respectiv existența dreptului de exclusivitate a unui operator de a presta servicii de promovare.
La data de 30.10.2014, beneficiarul a solicitat Direcției Generale Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin adresa nr. x/30.10.2014, motivele care au stat la baza aplicării corecției de 100% asupra cheltuielilor aferente contractului de servicii în cauză.
Prin adresa nr. x/17.11.2014, Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, înregistrată la instituția noastră sub nr. x/17.11.2014 a transmis nota de neconformitate nr. x/26.06.2014 în baza căreia a fost aplicată reducerea procentuală în cauză.
Împotriva notei de neconformitate mai sus enunțată, instituția noastră a formulat contestația nr. x/25.11.2014, înregistrată la Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sub nr. x/26.11.2014, prin care s-a subliniat faptul că prin cererea de finanțare a fost aprobată activitatea nr. x "Realizarea unei campanii de promovare a României prin intermediul companiei aeriene TAROM ", precizându-se, de asemenea, numele companiei aeriene prin care se dorește expunerea elementelor de identitate vizuală . brandului turistic național pe capișoanele scaunelor din interiorul aeronavelor.
Ulterior, având în vedere faptul că Autoritatea de management nu a răspuns contestației formulate, instituția noastră a revenit cu adresele nr. x/14.01.2015 și nr. x/24.04.2015, înregistrate la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sub nr. x/15.01.2015 și nr. x/29.04.2015 prin care a solicitat un răspuns cu privire la cele contestate și cu precizarea faptului că în cauză beneficiarul are facturi restante de 159.417,61 RON, sens în care se impune soluționarea acestei situații având în vedere că depășirea termenului de plată este sancționat de contract cu perceperea de penalități.
Nici până la data introducerii acțiunii, Autoritatea de management nu a răspuns contestației.
După cum rezultă din considerentele sentinței, a fost analizată incidența prescripției doar din perspectiva dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede o excepție de la regulă generală a introducerii acțiunii în termen de 6 luni, "pentru motive temeinice".
Or, este de observat că intimata nu a răspuns contestației formulate în termen de recurentă, deși această obligație îi revenea.
Relevante sunt din perspectiva termenului ce are a se calcula și faptul că recurenta a revenit de 2 ori cu adresele din 14.01.2015 și 24.04.2015 procedura apreciată ca validă în cazul litigiului ce se poartă între două autorități publice centrale de rangul ministerelor și între care refuzul de a se răspunde nu ar trebui să existe.
De aceea, instanța de recurs apreciază că în cauză sunt evidențiate, prin revenirile repetate, motivele temeinice la care se referă dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și față de care excepția prescripției dreptului la acțiune nu este dată.
Cât privește analiza pe fond a acțiunii solicitată de recurentă, aceasta nu se poate realiza fără a priva părțile de un grad de jurisdicție, de către instanța de recurs pentru prima dată astfel că se impune trimiterea cauzei instanței de fond.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a-l admite în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., urmând să fie casată sentința cu trimiterea spre o nouă judecată conform dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Turismului împotriva sentinței civile nr. 3486 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționare pe fond.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2018.