ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2022

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 03.08.2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 538/02.04.2020, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer, cu consecința obligării pârâtului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul acesteia.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1160 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața instanței de recurs În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părților.

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză La data de 8 martie 2022 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei - reclamante, o cerere de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatului - pârât care a formulat note de ședință prin care a precizat că este de acord cu această cerere. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți Sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat în cauză cerere de renunțare la judecata acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că reprezentantul intimatului -pârât și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei. Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă", iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE,