ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2437/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamanții A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F., G., H., I. S.A în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. au solicitat suspendarea executării Deciziei de expropriere nr. 1/4571 din data 10.10.2019 privind imobilele proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de Interes național «Modernizarea liniei de cale ferată București Nord - Aeroport Internațional Henri Coandă București - Faza I: Racord c.f. la Terminalul TI, Aeroport Internațional Henri Coandă București», Etapa II*, aferente UAT Otopeni, județul Ilfov:

(i) în principal, ca urmare a constatării suspendării de drept pe temeiul art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, (ii) în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor pentru suspendare Deciziei de expropriere pe temeiul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin încheierea din 13 decembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea pentru a fi soluționată cererea de recuzare și pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare a Președintelui Completului 17 Fond - dl. jud. J. formulată de pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1026 din 23 decembrie 2019, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive, lipsei de interes și lipsei de obiect, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții G., și S.C. I. S.A., și a dispus suspendarea executării deciziei de expropriere nr. 1/4571/10.10.2019 în ceea ce privește imobilele reclamanților G. și S.C. I. S.A..

De asemenea, a respins și cererea de suspendare formulată de ceilalți reclamanți, respectiv de A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F., H., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierilor din 13 decembrie 2019 și din 19 decembrie 2019 și a hotărârii instanței de fond, pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și reclamanții A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., F., G., H., I. S.A, A. S.R.L. au declarat recurs.

Ulterior, recurenta-reclamantă I. S.A a formulat cerere de renunțare la judecată.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta I. S.A, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată și va anula, în parte, sentința recurată în ceea ce o privește pe aceasta.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform dispozițiilor art. 406:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și de recurenții-reclamanți A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G. F., H., A. S.R.L., Înalta Curte va constata că acestea au devenit lipsite de interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În cauza de față, obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării Deciziei de expropriere nr. 1/4571 din data 10.10.2019 privind imobilele proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de Interes național «Modernizarea liniei de cale ferată București Nord - Aeroport Internațional Henri Coandă București - Faza I: Racord c.f. la Terminalul TI, Aeroport Internațional Henri Coandă București», Etapa II*, aferente UAT Otopeni, județul Ilfov.

Un argument major în sprijinul excepției lipsei de interes îl reprezintă faptul că lucrarea a fost executată în întregime.

Interesul recurenților-reclamanți nu mai este justificat prin prisma faptului că folosul practic urmărit a fost acela de a obține stoparea lucrărilor demarate în baza actului administrativ pe care îl consideră vătămător și împiedicarea finalizării acestora.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Astfel, se constată că prin procesul-verbal de recepție pe părți de lucrări la terminarea lucrărilor nr. x/3197/03.12.2020 a fost admisă recepția lucrării edificate pe terenul ce face obiectul Deciziei de expropriere nr. 1/4571/10.10.2019, ca temei pentru obținerea unor acte administrative emise în materia edificării construcțiilor, autorizări de construcții care la rândul lor și-au produs efectele prin executarea lucrărilor de construire a imobilului.

O eventuală soluție de suspendare a executării Deciziei de expropriere pronunțată de instanța de recurs nu mai prezintă interes juridic practic, pentru că etapa a fost depășită, decizia și-a produs efectele.

Interesul este valabil și în ceea ce privește pe recurenta-intimată G., față de imobilele acesteia instanța de fond a dispus suspendarea executării.

În condițiile în care lucrările de construire au continuat și s-au finalizat pe perioada suspendării, indiferent de soluția instanței de recurs, situația juridică existentă nu poate fi schimbată.

Este nerelevant că la momentul pronunțării sentinței lucrările de construire nu erau finalizate, atâta vreme cât instanța de control judiciar nu mai poate verifica efectele actului administrativ de expropriere.

Este firesc că argumentele reclamanților vor fi avute în vedere în cadrul acțiunii în anulare a deciziei de expropriere, remediul judecătoresc urmând a-și produce efectele în funcție de rezultatul controlului de legalitate.

Prin urmare, împrejurarea că deși a fost suspendată executării deciziei, în cazul reclamantei G. soluția instanței, poate da naștere la despăgubiri, condiționat însă de soluția acțiunii în anulare.

În situația în care actul administrativ este confirmat, nu mai prezintă relevanță că au fost continuate lucrările de construire, atâta vreme cât decizia de expropriere este legală.

Așadar, este lipsit de interes și recursul formulat de Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

De asemenea, față de soluția ce se va pronunța, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de I. S.A, va anula hotărârea instanței de fond în ceea ce o privește, va lua act de renunțarea la judecată formulată de I. S.A. și, totodată, va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și de recurenții-reclamanți A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G. F., H., A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 și 19 decembrie 2019 precum și împotriva sentinței nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca devenite lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant I. S.A, împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 și 19 decembrie 2019 precum și împotriva sentinței nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Anulează în parte sentința recurată, în ceea ce privește pe reclamantul I. S.A

Ia act de renunțarea la judecată a recursului declarat recurentul-reclamant I. S.A, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și de recurenții-reclamanți A. S.R.L. în calitate de succesor cu titlu universal al D. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., G., F., H., A. S.R.L., împotriva încheierilor din data de 13 decembrie 2019 și 19 decembrie 2019 precum și împotriva sentinței nr. 1026 din 23 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca devenite lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.