ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2399/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a învestit Curtea de Apel București cu cererea privind suspendarea executarii deciziei Autoritatii de Supraveghere Financiara nr. 722/03.06.2021 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara, prin care reclamantul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 1.000.000 RON si cu sanctiunea complementara a retragerii aprobarii pentru functia de membru al Consiliului de Supraveghere al Societatii, pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare a Deciziei ASF de Sanctionare.

Prin sentința civilă nr. 1091 din 6 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

S-a dispus suspendarea executării art. 1 al Deciziei nr. 722/03.06.2021 emisă de ASF referitor la sancționarea reclamantului cu amendă în cuantum de 1.000.000 RON, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare.

A fost respinsă în rest cererea.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs principal pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și recurs incident reclamantul A.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul principal declarat de recurenta-pârâtă ASF este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea parțială a sentinței de fond prin care s-a admis în parte cererea de suspendare a Deciziei nr. 722/3.06.2021 întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 722/2021 s-a dispus amendarea reclamantului cu amendă contravențională de 1.000.000 RON și în baza art. 163 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 237/2015 i-a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară a retragerii aprobării acordate pentru funcția de membru al Consiliului de supraveghere al B. S.A..

Recursul principal vizează soluția dispusă la art. 1 din Decizia nr. 722/2021 și anume suspendarea obligației de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000.000 RON.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă o motivare contradictorie a soluției de admitere dispusă de instanța de fond și încălcarea art. 435 lit. b) C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate se invocă faptul că instanța de fond prin considerentele expuse a contrazis în parte soluția de admitere. Astfel, a arătat situația de fapt astfel cum rezultă din decizia contestată și pe de altă parte a apreciat că această decizie este în parte nemotivată în ceea ce privește individualizarea concretă a obligațiilor reclamantului în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere obligații încălcate de către reclamant și care au reprezentat temeiul de fapt al sancționării reclamantului.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurenta-pârâtă apreciind sentința atacată, în parte ca nelegală pe motivul neîndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În esență, recurenta-pârâtă apreciază în cadrul acestui motiv de casare, după expunerea situației de fapt care a determinat autoritatea să emită mai multe decizii de sancționare, neîndeplinirea condiției existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 și existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "ș" din același act normativ.

Se arată că nu există aspecte vădite de nelegalitate ale deciziei de sancționare aceasta fiind temeinic motivată iar paguba iminentă nu a fost probată, suspendarea fiind dispusă nelegal numai în considerarea cuantumului amenzii contravenționale.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a cererii de suspendare.

La dosar intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de autoritatea pârâtă.

În condițiile art. 472-474 C. proc. civ. reclamantul formulează recurs incident invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. în ceea ce privește sentința atacată atât în ceea ce privește considerentele prin neluarea în considerare a tuturor aspectelor de nelegalitate invocate și care susțin admiterea în tot a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată cât și în ceea ce privește motivarea sentinței de fond.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în cadrul recursului incident se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 163 alin. (11) și (12) din Legea nr. 2378/2015 sub aspectul motivării fiecărui tip de sancțiune aplicat și stabilirea amenzii pentru fiecare faptă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă art. 6 din CEDO respectiv analizarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția "cazului bine justificat" pe respectarea garanțiilor persoanei similar "acuzației în materie penală".

Se solicită admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a cererii de suspendare respectiv și suspendarea sancțiunii complementare a retragerii aprobării acordate pentru funcția de membru al Consiliului de supraveghere al B. S.A..

Curtea analizând recursurile declarate în cauză recursul principal declarat de autoritatea pârâtă și recursul incident declarat de reclamant le apreciază pe ambele ca nefondate, în cauză sentința atacată fiind legală neputându-se reține ca îndeplinite condițiile motivelor de casare invocate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recursul principal declarat de autoritatea pârâtă este nefondat, fiind motivată și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește art. 1 din Decizia ASF nr. 722/2021.

Prima instanță a motivat în fapt și în drept soluția de admitere în parte a cererii de suspendare în cauză fiind respectate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Nu se poate reține o contradictorialitate a considerentelor care nu ar susține soluția de suspendare a art. 1 din Decizia ASF nr. 722/3.06.2021.

Aceasta deoarece instanța de fond a reținut motivarea deciziei de sancționare în ansamblul pe faptele contravenționale reținute față de toți membri Consiliului de supraveghere, dar a apreciat în mod corect că față de reclamant este îndeplinită condiția cazului bine justificat deoarece nu s-au identificat în concret atribuțiile sale și obligațiile încălcate, în legătură cu abaterile constatate de natură a determina aplicarea unei amenzi ca sancțiune pentru fiecare faptă, sentința fiind motivată legal în raport de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. 1 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate, cât și în ceea ce privește producerii unei pagube.

Prima instanță a analizat corect condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 și a reținut-o ca fiind îndeplinită sub aspectul neindicării în concret a atribuțiilor încălcate de reclamant pe aspectul abaterilor reținute în sarcina sa asupra împrejurărilor conturilor deținute de societatea de asigurare în Elveția. Iar în ceea ce privește condiția pagubei iminente aceasta a fost considerată îndeplinită sub aspectul consecințelor pe care executarea patrimoniului unei persoane fizice l-ar avea, consecința care nu pot fi înlăturate temporar decât prin măsura suspendării până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea deciziei contestate.

Recursul incident declarat de recurentul-reclamant este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de casare invocate cu privire la considerente și la soluția de admitere în parte a cererii de suspendare.

Sentința atacată este motivată în fapt pe situația prezentată de părți și necontestată în cauză neputându-se reține încălcarea art. 6 din CEDO. Iar aplicarea unei amenzi contravenționale pentru anumite abateri administrative nu reprezintă automat o acuzație în materie penală. În cauză deși s-a formulat și o sesizare penală aceasta nu a fost soluționată până la data soluționării prezentului recurs incident.

Pe aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 163 alin. (12) din Legea nr. 237/2015 și a dispozițiilor art. 163 alin. (11) din același act normativ, încălcări invocate în recursul incident cu privire la reținerile instanței de fond, acestea nu pot fi reținute.

În primul rând constatările primei instanțe sunt corecte, iar pe de altă parte în cauză nu pot fi reținute a fi încălcate aceste dispoziții. Instanța de fond a contestat motivarea deciziei de sancționare ca act administrativ, dar a apreciat că față de reclamant sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de natură a determina admiterea în parte a cererii de suspendare.

În ceea ce privește recursul incident pe sancțiunea complementară a retragerii aprobării pentru funcția de membru al Consiliului de supraveghere acesta este lipsit de interes pentru reclamant. Aceasta deoarece ulterior aplicării acestei sancțiunii conform art. 2 din decizia nr. 722/2021 a ASF conducerea întregii societății de asigurare a fost înlocuită, societatea aflându-se în procedură de faliment.

Lipsa interesului are caracter subsidiar și în consecință recursul incident apreciat ca nefondat urmează a fi respins ca atare.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ., va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate.

În baza art. 451 și cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea recurentului-reclamant având în vedere sentința pronunțată la fond și soluția pronunțată în recurs, cererea de suspendare fiind admisă în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară și recursul incident formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1091 din 6 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 3000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată in favoarea recurentului - reclamant A., cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.