ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2363/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanța nr. 1/12.10.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 (dosarul Comisiei, voi. III, f.76-82) în temeiul art. 104, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 115/1996, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Oradea a dispus admiterea în parte a sesizării formulată de către reclamanta Agenția Națională de Integritate, privind pe persoana supusă controlului A. și soțul acesteia B., a constatat caracterul nejustificat al dobândirii de către aceștia a sumei de 778.484,24 RON și, în consecință, a hotărât trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub număr de dosar x/2017

Prin sentința nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge ca nefondată sesizarea formulată de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Oradea împotriva persoanei cercetate A., și soțului acesteia B., în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA.

Constată că este justificată partea din averea persoanei cercetate A. și a soțului acesteia B., pentru care Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Oradea a dispus trimiterea către instanță a cauzei spre soluționare.

Obligă A GENȚI A NA ȚIONALĂDEINTEGRITA TE să plătească persoanei cercetate A. și soțului acesteia B. suma de 23.860 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariile experților judiciari

Dispune închiderea dosarului.

Dispune publicarea prezentei sentințe în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, în măsura rămânerii ei definitive."

Împotriva sentinței nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, încadrând criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații A. și soțul acesteia B. și Ministerul Finanțelor (anterior Ministerul Finanțelor Publice) nu au formulat întâmpinări la recursul promovat de recurenta Agenția Națională de Integritate, conform art. 205 C. proc. civ., intimații A. și soțul acesteia B. depunând doar Concluzii Scrise pe fondul recursului. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 11.05.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Recursul declarat de recurenta ANI este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de respingere a sesizării Comisiei de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Oradea.

Se invocă nelegalitatea sentinței atacate prin care instanța de fond a respins sesizarea Comisiei de Cercetare care privea în concret solicitarea autorității recurente privind constatarea unei diferențe nejustificate între averea dobândită și veniturile realizate de intimații - persoane fizice verificate în cuantum de 778.484,24 RON și confiscarea acestei sume.

Se solicită în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar casarea și rejudecarea în sensul admiterii sesizării Comisiei și confiscarea sumei de 778.484,24 RON.

În cadrul recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta invocă trei aspecte de nelegalitate.

Primul aspect de nelegalitate privește nelegalitatea în care prima instanță a analizat perioada supusă evaluării. Se arată că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la întreaga perioadă de evaluare 2003-2014, fără a se raporta pe fiecare an în parte din perioada de evaluare și luând în considerare venituri intrate în averea persoanelor cercetate ulterior efectuării cheltuielilor respective. Aceasta în ceea ce privește împrumuturile efectuate către S.C. C. S.R.L..

Al doilea aspect de nelegalitate privește în special relația de creditare cu S.C. C. S.R.L., respectiv sumele de bani virate către această societate.

Se arată că prima instanță a greșit în evaluare cu privire la împrumuturi, reținând că acestea se justifică din rambursări efectuate de către această societate al altor împrumuturi, deși aceste rambursări s-au efectuat după data acordării unui număr de împrumuturi.

Al treilea aspect de nelegalitate privește suma de bani primită de la D..

Se invocă nelegalitatea sentinței atacate care a reținut ca justificată suma de 50.000 RON împrumutată de intimata - persoană verificată de la socrul său pentru cumpărarea imobilului teren. Aceasta deoarece pentru ansamblul perioadei verificate persoana cercetată nu a făcut dovada provenienței fondurilor bănești care au constituit sursa restituirii împrumutului acordat de socrul acestuia în vederea achiziționării imobilului, ținând seama și de veniturile realizate de persoana cercetată și soțul acesteia, raportat la concluziile raportului de expertiză.

Se solicită reaprecierea probelor administrate de prima instanță atât în ceea ce privește veniturile realizate de soțul persoanei cercetate în anii 2003-2004 cât și în raport de retragerile de numerar din conturile persoanelor verificate care nu sunt de natură prin ele însele a justifica întreaga avere dobândită de persoana cercetată în condițiile în care nu s-a făcut dovada provenită sumelor retrase din propriile conturi bancare.

Se solicită admiterea recursului în sensul solicitat.

La dosar intimații persoane verificate au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunțării au depus la dosar completare la concluziile scrise.

Analizând recursul declarat în raport de aspectul de nelegalitate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 176/2010 și în acord cu jurisprudența consolidată a instanței supreme și a Curții Constituționale avându-se în vedere obiectul specific al cauzei și dispozițiile art. 44 alin. 1 din Constituția României revizuită în sensul că "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată, caracterul licit al dobândirii se prezumă".

Soluția pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor având ca obiect confiscarea unei sume apreciate ca nejustificat dobândită este dată cu respectarea prezumției legale relative de licitate a dobândirii averii de către intimați persoane fizice. Acestea deoarece, în cauză nu s-a probat prin probe certe existența unei diferențe semnificative între veniturile persoanei cercetate și averea dobândită, iar sarcina probei, conform jurisprudenței constate a Curții Constituționale revine autorității respectiv recurentei Agenției Naționale de Integritate care a sesizat Comisia de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Curtea Constituțională a statuat, de asemenea, pronunțându-se asupra unor inițiative de revizuire a textului art. 41 alin. (7) din Constituția României din anul 1991, respectiv art. 44 alin. (8) din Constituția României revizuită în anul 2003, care aveau ca finalitate eliminarea din legea fundamentală a prezumției caracterului licit al dobândirii averii (prin Deciziile nr. 85/2006, nr. 148/2003 și nr. 799/2011, moi sus menționate), asupra constituționalității dispozițiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 (prin Decizia nr. 453/2008), și asupra unor prevederi din Legea nr. 144/2007 (prin Decizia nr. 415/2010), că sunt neconstituționale acele prevederi prin care se urmărește răsturnarea sarcinii probei privind caracterul licit al averii, adică în sensul că averea unei persoane este prezumată ca fiind dobândită ilicit, până la dovada contrarie făcută de titularul ei, subliniindu-se că securitatea juridică a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc averea unei persoane este indisolubil legată de prezumția dobândirii licite a averii și că de aceea înlăturarea acestei prezumții are semnificația suprimării unei garanții constituționale a dreptului de proprietate.

Primul aspect de nelegalitate invocat în cadrul recursului este nefondat, în cauză evaluarea primei instanțe fiind completă. Atât pentru întreaga perioadă verificată 2003-2004 cât și pentru fiecare categorie de venituri apreciată ca nejustificată.

Acesta deoarece prima instanță a analizat și verificat condițiile diferite ale raporturilor de expertiză efectuate în cauză în fața Comisiei și cel depus în instanță, experti ce au verificat modul de constituire a fiecărui element patrimonial.

Motivat judecătorul de fond și-a însușit concluziile ultimului raport și a respins motivat concluziile primului raport, în concluzie fiind reținut corect faptul că nu este o diferență nejustificată în sensul Legii nr. 176/2010 pentru a fi confiscată de către instanța de judecată și în consecință sesizarea a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare.

În fapt, judecătorul fondului procedează la această evaluare globală (la finele lui 2014) pentru a lămuri relevanța diferenței dintre concluziile adoptate de către expertul desemnat de instanță și cel numit de ANI referitor la existența sau nu a unei datorii a societății C. S.R.L. la data de 31.12.2014. în egală măsură instanța stabilește în acest fel și raportul final dintre totalul sumelor creditate de-a lungul anilor în favoarea persoanei juridice și totalul sumelor restituite de societate în contul creditărilor anterioare.

Acest mod de a proceda nu înseamnă însă că nu s-a realizat și observarea analitică a evoluției etapizate a succesiunii dintre multiplele creditări și restituiri corelative, aspect pe care instanța 1-a avut în vedere, așa cum rezultă din multiplele trimiteri la documentațiile ce au stat la baza lucrărilor experților.

Al doilea aspect de nelegalitate privind relația de creditare cu S.C. C. S.R.L. este nefondat.

Este de necontestat relația specifică de creditare a acestei societăți în cadrul căreia are calitatea de asociat soțul persoanei verificate.

Din actele depuse la dosar și din ambele rapoarte de expertiză rezultă succesiunea de creditări și restituiri din care suma nouă aferentă perioadei 2006-2014 și care reprezintă un plus de patrimoniu este de 181.029.48 RON.

Dar această sumă reprezentând contribuția intimaților la activitatea societății dar care nu este nejustificată în sensul propus de recurentă.

Acesta deoarece autoritatea nu a realizat o corelație între sumele care revin în patrimoniu prin restituirea creditărilor și cele depuse ulterior în contul bancar.

Din probele testimoniale și înscrisurile de la dosar rezulta faptul că persoana cercetată împreună cu soțul au susținut financiar, începând cu anul 2006, C. S.R.L. în funcție de necesitățile impuse de dinamica concretă a operațiunilor comerciale desfășurate de această entitate juridică al cărei asociat este B..

Documentar, raportul de expertiză contabilă efectuat în fața Comisiei, pe care îl invocă recurenta în argumentarea căii de atac, creionează în fapt un tablou al evoluției activității de creditare, ajungând la concluzia că suma totală (sumă nouă, acumulată din venituri) cu care E. au creditat în perioada 2006-2014 societatea este în cuantum de 181.029,48 RON .

Analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cauza și observarea detaliată a istoricului creditărilor, conduce la următoarele concluzii relevante:

- C. S.R.L. a fost creditată de către B. în calitate de asociat în perioada 2006 - 2014, inclusiv cu aportul veniturilor soției, persoana cercetată. Persoana juridică a mai beneficiat de aport de creditare și din partea celuilalt asociat (martorul F.). Totalul sumelor cu care E. au contribuit la desfășurarea activității societății prin creditare însumează 181.029,48 RON.

Suma de 840.674,96 RON reprezentând total creditări, constituie în fapt rulajul activității de creditare, ceea ce înseamnă ca această sumă reprezintă totalul creditărilor efectuate către societate, fără a fi avute în vedere și restituirile de creditare.

- Prin evidențierea și analiza restituirilor de creditare, rezultă că cea mai marc parte a sumei creditate s-a și întors în patrimoniul asociatului, etapizat pe parcursul anilor, în raport de sumele cu care a fost creditată firma, în funcție și pe măsura existenței disponibilului în conturile societății.

- Din ansamblul probelor rezultă faptul că E. au utilizat un cont de depozit preponderent pentru păstrarea activelor de natura financiară dobândite din venituri, cont pentru care aveau negociată o dobândă care le profita. în acesta, pentru obținerea unor sume cât mai mari din dobânzi, erau depozitate periodic sumele în numerar.

- Evoluția depunerilor în numerar este necesar a fi privită în corelație cu activitatea de restituire a creditărilor realizate către C. S.R.L., activitate de restituire care a generat sume care au fost periodic depuse în contul care furniza avantaje, preponderent utilizat. în aceeași măsură, retragerile de numerar din conturile personale au fost direcționale în cea mai mare măsură către activitatea de creditare a societății comerciale, în funcție de necesitate. Această stare de fapt rezulta din înscrisuri, expertiza din fața instanței, declarațiile persoanei cercetate, a soțului acesteia, precum și a celuilalt asociat (F.). Mai mult, o analiză paralelă a retragerilor și depunerilor de numerar din conturile personale cu evoluția activității de creditare și rambursare, susține punctul de vedere expus de persoana cercetată.

În măsura în care se au în vedere sumele noi/nou creditate identificate în cursul fiecărui an și veniturile realizate, se poate observa că împrumuturile sunt acoperite în fapt prin soldul pozitiv dintre veniturile obținute de E. și cheltuielile suplimentare creditării. Exemplificând, în perioada 2003-2006, aceștia au realizat venituri doar din salarii în cuantum de peste 80.000 RON. Suma nouă identificată ca fiind creditată, prin raportul dintre împrumuturi și restituiri este de 27.517 RON la finele lui 2006, despre care nu se poate susține că nu ar putea avea justificare prin veniturile anterioare, luând în considerare inclusiv cheltuielile identificabile. Creditările totale în 2006 au fost în valoare de 48.380 Iei iar restituirile în valoare de 46.097 RON, păstrând o alternanță ușor observabilă de-a lungul anului. Această succesiune continuă și în anii următori, rezultând că sumele nou creditate sunt justificabile prin veniturile realizate.

Raportul de expertiză, pe care îl evoca recurenta, arată în considerente, când evaluează succesiunea creditărilor și restituirilor, faptul că "la total valoare avere dobândită înțelegem să luăm în calcul ca necesar de justificat doar sumele nou creditate de-a lungul perioadei, pornind de la premisa că sumele restituite pot constitui o sursă pentru creditări ulterioare ale societăți (pg. 18 alin. ultim și pg. 21 din Raportul de expertiză întocmit în fața Comisiei, la 19.09.2017).

Al treilea aspect de nelegalitate invocat privind suma împrumutată de socrul persoanei cercetate este nefondat.

În cauză nu este contestat caracterul de împrumut al contractului încheiat de socrul persoanei verificate pentru dobândirea unui teren, fiind justificată sursa finanțării achiziției. Iar din probele administrate declarațiile de martori rezultă faptul că persoana cercetată și soțul acestuia au restituit împrumutul în rate din surse proprii.

În mod greșit recurenta nu a luat în considerare în evaluarea inițială a împrumutului acordat, iar ulterior a inclus în cadrul activului și ratele achitate pentru restituirea împrumutului, considerându-le în mod nejustificat ca fiind creanțe care sporesc averea dobândită.

În această sumă împrumutată de 50.000 RON care a fost restituită în rate este justificată, iar din actele analizate de experți nu rezultă că persoanele verificate nu dețineau fonduri pentru restituirea fiecărei rate din împrumut.

În mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu a fost probată ca certă o diferență nejustificată între veniturile realizate și averea dobândită diferență care poate fi apreciată ca ilicită și supusă confiscării în baza Legii nr. 176/2010, în cuantum de 778.484,24 RON.

În consecință soluția de respingere a sesizării Comisiei este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 144/CA/2019-P.I. din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat,

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 aprilie 2022.