ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 14 aprilie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Jibou la data de 13.02.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta UAT Hida, prin Primar, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a certificatului nr. x/07.01.2020, emis în baza prevederilor art. 45 alin. (7)-(12) din Codul Silvic, prin care se certifică parcurgerea tuturor etapelor procedurale privind exercitarea dreptului de preemțiune în cazul ofertei de vânzare depuse de B..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 933/27.10.2021 pronunțată de Judecătoria Jibou a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Jibou și a fost declinată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta UAT Hida, prin Primar, în favoarea Tribunalului Sălaj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 19 noiembrie 2021 sub nr. x/2020 .
Prin sentința civilă nr. 42/1752/2022 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin Primar, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, în data de 02.02.2022 și s-a dispus citarea părților.
La termenul din data de 16.03.2022, instanța a invocat invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 353 din 16 martie 2022, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea certificatului nr. x/07.01.2020, emis de Primăria Comunei Hida, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin primar, în favoarea Judecătoriei Jibou, a constatat ivit conflict negativ de competență între Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Jibou și a suspendat din oficiu judecata prezentei cauze și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
În raport de obiectul acesteia și înscrisurile doveditoare, Înalta Curte constată că reclamantul a chemat în judecată pe pârât solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea certificatului nr. x/07.01.2020, emis de Primăria Comunei Hida privind parcurgerea tuturor etapelor procedurale pentru exprimarea dreptului de preemțiune a ofertei de vânzare a terenului forestier în cotă de 1/2 din suprafața de 7,11 ha identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Hida.
În speță, se constată că, certificatul a cărui anulare se solicită, a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (7)-(12) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic republicat, potrivit cărora "Vânzătorul are obligația de a-i înștiința în scris pe toți preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenția de vânzare, arătând și prețul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alții decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înștiințarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul și se afișează, în aceeași zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local. Titularii dreptului de preempțiune trebuie să își manifeste în scris intenția de cumpărare și să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afișată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afișarea acesteia la sediul primăriei.
În situația în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempțiune al statului ori al unităților administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (8) prevalează în raport cu dreptul de preempțiune al vecinilor.
Dacă în termenul arătat la alin. (8) niciunul dintre preemptori nu își manifestă intenția de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În fața notarului public dovada înștiințării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenția de cumpărare. Nerespectarea de către vânzător a obligației prevăzute la alin. (7) sau vânzarea terenului la un preț mai mic ori în condiții mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării."
În urma analizei dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune privind vânzarea terenurilor forestiere, se constată că aceasta nu cuprinde nicio normă de trimitere la Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci, dimpotrivă, la alin. (12) al art. 45 se prevede că "dispozițiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempțiune se completează cu prevederile de drept comun".
Prin urmare, Înalta Curte constată că certificatul emis în conformitate cu dispozițiile anterior menționate, deși este întocmit de o autoritate publică, în vederea executării legii, este un act juridic civil și nu act administrativ nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice de drept public, motiv pentru care legalitatea actului supus controlului judecătoresc urmează a fi examinată în conformitate cu dispozițiile dreptului comun și de o instanță civilă și nu de instanța de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Hida prin primar, în favoarea Judecătoriei Jibou.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.