ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secțian a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.01.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților, B., C., D., Autoritatea de Supraveghere Financiară București, Directorul General al A.S.F., E., F., G. admiterea recursului, casarea decizia Fondului de Garantare a Asiguraților, să oblige părțile să plătească cei 2750 de RON conform situației anexate.

În motivare, reclamanta a arătat că a plătit banii pentru asigurările de viață la H. Dolj. Prin cererea de plată, înregistrată la FGA a solicitat răscumpărarea, ca urmare a denunțării poliței- tezaur x.

Reclamanta a arătat că cererea de asigurare de viață a fost încheiată la data de 14.02. 2014 și în cererea de asigurat, cât și în contractul de asigurare și în polița de asigurare nu a fost prevăzut nimic despre insolvență.

Reclamanta a arătat că a plătit rata de 125 de RON pe lună, conform situației anexate din 14.02.2014 până la 02.02.2016.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2097 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, s-a anulat Decizia nr. 11691/28.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și a fost obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 2.750 RON.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 2097 din data de 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul nr. x/2019, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs solicitând admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea contestației formulată de intimata-reclamantă ca neîntemeiată.

Consideră recurentul că, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1635 C. civ. dat fiind faptul că ceea ce s-a prestat nu a fost în temeiul unei cauze viitoare, instanța de fond făcând o mare confuzie între cauză viitoare și eveniment viitor asigurat.

În opinia recurentului, dacă s-ar aplica logica instanței de fond ar însemna că în toate contractele de asigurare dacă nu se va produce evenimentul asigurat, asigurătorul să fie obligat la restituirea primelor de asigurare încasate.

Susține recurentul că s-a constatat că reclamantul a solicitat restituirea integrală a primelor plătite pentru asigurarea de bază, însă până la data răscumpărării/denunțării asigurătorul a suportat riscul de deces din orice cauză (asigurarea de bază), riscurile suplimentare, precum și cheltuielile de achiziție, de administare, taxe legale către CSA/ASF, etc.

Astfel, asiguratul a achitat primele de asigurare pe o perioadă de 2 ani, iar potrivit condițiilor de asigurare - CONDIȚII DE ASIGURARE ASIGURAREA MIXTĂ DE VIAȚĂ - TEZAUR, în caz de reziliere/incetare contract - Cap. 13 "art. 13.1 Contractantul are dreptul de a solicita rezilierea contractului de asigurare, oricând pe perioada derulării acestuia. Data de la care se consideră reziliat contractul este data la care a fost înregistrată la sediul Administrației Centrale a Asigurătorului notificarea de reziliere semnată de Contractant.".

Astfel, precizează recurentul că așa cum a arătat atât prin Decizia contestată cât și prin întâmpinare suma de răscumpărare a fost calculată pentru asigurarea de bază conform condițiilor de asigurare. Intimata-reclamantă a solicitat restituirea integrală a sumelor plătite pentru asigurarea de bază, însă, până la data răscumpărării/denuțării asigurătorul a suportat riscul de deces din orice cauză (asigurarea de baza), riscul suplimentar, precum si cheltuieli de achiziție, cheltuieli de administrare, taxe legale către CSA/ASF, etc.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, prin decizia contestată, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de intimata-reclamantă.

Pentru a respinge cererea intimatei-reclamante, recurentul a arătat că a aplicat dispozițiile condițiilor de asigurare care produceau efecte între părți, respectiv dispozițiile din Cap. 1, 1.37 și art. 13 alin. (1) din Cap. 13.

În ceea ce privește fondul recursului, instanța de control judiciar observă că în mod eronat recurentul-pârât a aplicat dispozițiile condițiilor de asigurare care produceau efecte între părți, respectiv dispozițiile din Cap. 1, 1.37 și art. 13 alin. (1) din Cap. 13.

Trebuie subliniat faptul că desi, dispozițiile art. 13 alin. (1) din Cap. 13 folosesc noțiunea de reziliere, de fapt este vorba de denunțare. Dacă rezilierea poate interveni doar în cazul unei neexecutări a unei obligații contractuale, denunțarea contractului reprezintă un drept potestativ al părții în favoarea căreia este prevăzut, acesta putând fi exercitat oricând, partea fiind liberă să înceteze în mod unilateral contractul ca urmare a simplei sale manifestări de voință.

Așa cum corect a observat și instanța de fond, dreptul de denunțare recunoscut părții în art. 13 alin. (1) din Cap. 13 este recunoscut și prin art. 2.209 C. civ. potrivit căruia "Denunțarea contractului de asigurare de către una dintre părți se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte."

Fiind un mod de încetare a contractului, părțile pot prevedea o contraprestație sau o penalitate ca urmare a exercitării acestui drept pentru a asigura un echilibru contractul între părți. O astfel de penalitate este prevăzută prin 1.37 din Cap. 1 în care se prevede că valoarea de răscumpărare se calculează pe baza calculelor actuariale și nu reprezintă suma primelor de asigurare plătite de contractant. Pe de altă parte, în raport de durata minimă contractuală (3 ani), această penalitate constă și în lipsa unui drept la restituirea unei sume de bani dacă denunțarea intervine în acest interval (potrivit anexei 1 la condițiile generale de asigurare pentru asigurarea mixtă de viață).

Instanța de fond corect a reținut că aceste dispoziții își găsesc aplicarea pentru situația în care asiguratul contractant denunță în mod unilateral contractul ca urmare a propriei sale intenții de încetare a contractului. Penalitatea suportată de către contractantul care denunță reprezentând "prețul" dezicerii.

În cauza de față, contractul nu a încetat prin denunțare ca urmare a voinței intimatei-reclamante de a nu mai continua relația contractuală, ci ca urmare a situației obiective în care s-a aflat H., respectiv falimentul acesteia, recurentul fiind cel care se afla în imposibilitatea continuării relațiilor contractuale.

În acest context, având în vedere că acest contract nu a putut fi dus la termen din culpa asigurătorului, cauza contractului nu s-a putut realiza, independent de realizarea sau nu o evenimentului asigurat, trebuie menționat faptul că plata primelor de către intimata-reclamantă reprezintă o prestație efectuată în temeiul unei cauze viitoare care nu s-a mai înfăptuit fără ca intimata să fi împiedicat realizarea ei sau să fi cunoscut la momentul încheierii contractului că acesta nu se va putea derula în condiții normale.

În concluzie susținerile recurentului sunt neîntemeiate, acesta aplicând în mod greșit condițiile de asigurare pentru o ipoteză în care acestea nu erau incidente, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1635 alin. (2) C. civ. în temeiul cărora corect s-a reținut că intimata-reclamantă are dreptul la restituirea prestației efectuate, respectiv la plata sumei de 2.750 RON.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2097 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.