ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2669/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., fostă B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017 emise de pârât privitoare la cererea de plată nr. x/05.12.2016.

Prin sentința nr. 217 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. (fostă B.), în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Reclamanta A. S.A., fostă B., a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate și invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 4383 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul formulat de reclamanta A. S.A. (fostă B.) împotriva sentinței nr. 217 din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a tuturor susținerilor și apărărilor invocate de recurenta-reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 172 din 10 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția rămânerii fără obiect; a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., fostă B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 358,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea acțiunii formulate de recurenta-reclamantă și anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017, cu consecința admiterii integrale a cererii de plată nr. x/05.12.2016.

În motivarea recursului arată că a contestat decizia nr. 7246/2017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care i s-a respins cererea de despăgubire, ca tardiv formulată în raport cu termenul legal de 90 de zile, în ceea ce privește plata despăgubirii, reținându-se că, în privința penalităților de întârziere și cheltuielilor de judecată, recurenta-reclamantă nu ar fi îndreptățită la acordarea acestora.

Critică faptul că instanța de fond a respins, în mod greșit, contestația ca rămasă fără obiect, recurenta-reclamantă apreciind că acesta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, instanța reținând că ulterior a fost emisă Decizia nr. 12035/13.12.2017, comunicată recurentei și necontestată de către aceasta.

Mai arată că, întrucât despăgubirile în cuantum de 32.370 RON i-au fost achitate, apărările pârâtei în fața instanței de fond au privit doar penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată. Astfel, susține că cererea sa de plată a fost acceptată parțial.

Precizează că ulterior, la data de 19.12.2017, intimatul-pârât a emis o nouă decizie cu privire la aceeași cerere de plată, nr. x/05.12.2016, ignorând situația litigioasă cu privire la aceasta. Prin noua decizie s-a admis cererea de plată pentru suma de 32.379 RON și s-a respins cererea cu privire la penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată.

Consideră că împrejurarea că intimatul-pârât a constatat eroarea cu privire la nerespectarea termenului de depunere a cererii de despăgubire nu îi acorda posibilitatea emiterii unei noi decizii, etapa prealabilă fiind depășită la acel moment.

În aceste condiții, susține că instanța de fond, în rejudecare, trebuia să rețină ca rămas fără obiect doar capătul principal al cererii de plată nr. x/05.12.2016, nu și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Precizează că a reanalizat cererea de plată nr. x/05.12.2016, depusă de către recurenta-reclamantă, sens în care a emis Decizia nr. 12035/13.12.2017, motiv pentru care consideră că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.A., fostă B., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 7246/04.07.2017 emise de pârât privitoare la cererea de plată nr. x/05.12.2016.

Prima instanță, în rejudecare, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., fostă B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămasă fără obiect, în raport cu împrejurarea că pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a reanalizat cererea de plată nr. x/05.12.2016 și a emis o nouă decizie, nr. 12035/13.12.2017, ulterior celei ce face obiectul acțiunii, ceea ce face ca decizia anterioară să nu mai producă efecte juridice.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 7246/04.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților cu privire la cererea de plată nr. x/05.12.2016, s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, ca tardiv, iar capetele de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată pentru motivul că nu sunt creanțe de asigurare pe care Fondul de Garantare a Asiguraților să le poată prelua.

Ulterior, reanalizând aceeași cerere de plată, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 12035/13.12.2017, referitoare la aceeași cerere de plată, prin care a admis cererea de acordare a despăgubirilor în cuantum de 32.379 RON și a respins cererea de plată cu privire la penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată.

Astfel fiind, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit Decizia nr. 7246/04.07.2017, emisă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, decizie care a rămas fără efecte prin emiterea ulterioară a unei noi decizii cu privire la aceeași cerere de plată, instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Fiind vorba de un nou act administrativ emis de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, recurenta-reclamantă avea posibilitatea contestării deciziei ulterioare, în aceleași condiții, de care, însă, aceasta nu a uzat.

Prin urmare, în cadrul prezentului recurs recurenta-reclamantă nu poate formula critici cu privire la legalitatea celei de-a doua decizii emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, asemenea critici putând fi analizate doar cu ocazia soluționării unei acțiuni având ca obiect anularea respectivei decizii.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Or, în speță, prin emiterea deciziei ulterioare, referitoare la aceeași cerere de plată, emitentul, respectiv intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a procedat practic la revocarea primei decizii, astfel că acțiunea îndreptată împotriva acesteia a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A (fostă B.) împotriva sentinței civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A (fostă B.) împotriva sentinței civile nr. 172 din 10 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2022.