Decizia nr. 2265/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 840/2019 a Tribunalului Timiș

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 ianuarie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, a solicitat: - anularea parțială a Deciziei de plată nr. x/29.12.2016, în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor în cadrul Măsurii M11 Submăsura 11.2 și, respectiv, Măsurii M214 Pachetul 5, în valoare de 85.835,81 RON și, respectiv, 277.769,44 RON; - anularea Notificării nr. x/27.07.2017; - obligarea pârâtei la plata integrală a sprijinului pentru agricultură în cadrul Măsurii M11, respectiv M14; - obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 840 din 4 iulie 2019, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș; (ii) a anulat parțial Decizia de plată nr. x/29.12.2016, emisă de pârâtă, în ceea ce privește sancțiunile multianuale/suplimentare recuperate în cuantum de 214.442,27 RON, precum și Notificarea de respingere a contestației nr. x/02.02.2018, emisă de pârâtă; (iii) a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenței de 214.442,27 RON, reținută cu titlu de sancțiuni multianuale/suplimentare recuperate prin decizia de plată menționată; (iv) a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8430 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru - 100 de RON și onorariu avocat - 8330 RON.

Calea de atac exercitată în cauză și soluția pronunțată de instanța de recurs 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 840 din 4 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 31 octombrie 2019. 3.2. Prin încheierea din 11 martie 2020, instanța de recurs a suspendat soluționarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului Timiș. 3.3. Prin decizia nr. 789 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, a constatat perimat recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a obligat recurenta-pârâtă să plătească reclamantei suma de 7140 RON cheltuieli de judecată.

Recursul declarat împotriva hotărârii de constatare a perimării Împotriva deciziei nr. 789 din 9 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol și a respingerii excepției perimării. În motivarea recursului, pârâta arată că, la data de 27.11.2020, i-a fost comunicată hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea căruia a fost suspendat prezentul dosar și că, la data de 08.06.2021, a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze. Mai arată că intimata nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și nici cerere de perimare și că citația pentru termenul din data de 09.06.2021 a fost emisă la data de 18.05.2021.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului. A mai solicitat să se constate că recursul nu dezvoltă argumentele de nelegalitate a deciziei recurate, fiind susceptibil de anulare, iar în subsidiar, în măsura înlăturării de Înalta Curte a acestor impedimente procedurale, să se constate că recursul este nefondat. La termenul de judecată din 13 aprilie 2022, intimata-reclamantă a susținut excepția nulității recursului pentru nemotivare și a renunțat la invocarea și susținerea excepției tardivității căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. În motivarea recursului, APIA a prezentat date referitoare la comunicarea și emiterea unor acte de procedură, precum și la depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei. Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a se indica argumentele pentru care recurenta-pârâtă apreciază că decizia recurată este nemotivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, respectiv fără a se arăta textul de lege greșit interpretat sau încălcat de instanța de recurs la pronunțarea soluției atacate. Susținerile recurentei-pârâte nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situații factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Recursul declarat în cauză nu cuprinde argumente referitoare la decizia atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiția motivării recursului. Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș. Totodată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, dovedite conform facturii seria x nr. x/09.04.2022 și OP din 11.04.2022 . În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., urmând a reduce onorariul avocațial de la suma de 7140 RON la suma de 1000 de RON, având în vedere caracterul disproporționat al valorii onorariului, în raport de complexitatea scăzută a căii de atac deduse judecății (recurs la hotărârea de perimare), care se reflectă asupra activității desfășurate de avocat în susținerea intereselor intimatei-reclamante. PENTRU ACESTE MOTIVE,