ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2015, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, Direcția de Măsuri de Piață - Compartiment Autorizare Măsuri de Piață - Intervenție, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea:

- Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, cu consecința înlăturării mențiunilor de la punctele 6, 8, 10 și 13 din cuprinsul acestui proces-verbal referitoare la obligația acesteia de a plăti autorității publice pârâte suma de 234.740,84 RON, cu titlul de sumă plătită necuvenit beneficiarului;

- Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 1/03.06.2015 formulată împotriva procesului-verbal anterior indicat.

Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 943 din 09.05.2016, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 44 din 02.02.2017, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia și:

- în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca aceasta să reanalizeze și să se pronunțe printr-o încheiere expresă asupra probelor cu expertize în specialitatea contabilitate și agricultură, astfel încât să realizeze cercetarea procesului în mod real și eficient;

- în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului și a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

4.1. Contrar celor reținute de prima instanță prin încheierea de ședință din data de 19.01.2017, era necesară administrarea probelor cu expertiză contabilă și expertiză în specialitate agricultură, pentru a se putea stabili dacă lucrarea "Instalare tutori", menționată în Anexa nr. 21, ce a format obiectul facturii nr. x/12.06.2012, emisă în baza Contractului nr. x/30.04.2012, este o lucrare care, raportat la specificul înființării și susținerii unei plantații viticole, putea fi executată și, respectiv, facturată doar prin intermediul Măsurii 2 sau și în cadrul Măsurii 1 din cadrul Proiectului cu finanțare europeană pe care îl derulează. De asemenea, prin expertiza contabilă trebuia să se menționeze, pe de o parte, dacă aceeași factură a fost corect întocmită și înregistrată în formularul Anexa nr. 21, Măsura 1, iar, pe de altă parte, dacă algoritmul care a condus organul de control la stabilirea în sarcina S.C. A. S.R.L. a două datorii - prima în sumă de 18.562,77 RON, iar a doua în sumă de 234.740,84 RON - este corect aplicat.

4.2. Recurenta precizează faptul că a procedat la înscrierea valorii facturilor nr. x/07.05.2012 și nr. y/09.05.2012 în cuprinsul Anexei nr. 21 și, respectiv în contabilitatea sa, la cursuri de schimb diferite cu acordul autorității intimate, care a validat conținutul Anexei în discuție.

4.3. Recurenta arată că a înscris factura nr. x/12.06.2012, în valoare de 80.000 euro, în Anexa nr. 21 pentru Măsura 1, iar nu în aceeași Anexă pentru Măsura 2, pentru următoarele motive:

- nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să stabilească cronologia exactă a operațiunilor aferente Proiectului asumat;

- nu există niciun motiv pentru care o operațiune derulată de partenerul S.C. B.., în cadrul Măsurii 1, să fie facturată în cadrul Măsurii 1 pentru că a fost derulată în cadrul acestei Măsuri și, până la urmă, să fie decontată în cadrul Măsurii 1.

În opinia recurentei, organul de control a reținut în mod eronat faptul că factura nr. x/09.05.2012 a fost emisă în baza art. 9 din Contractul nr. x/30.06.2012, în forma unui acont pentru Măsura 2, deși nu exista niciun reper obiectiv în acest sens. În realitate, din conținutul facturii analizate rezultă faptul că aceasta evidențiază existența unei a doua rate (al unui al doilea avans) dintr-o sumă totală mai mare pe care o datora partenerului S.C. B.. și pe care a plătit-o acestuia.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare în care a invocat excepția tardivității recursului. De asemenea, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

6.1. Referitor la excepția tardivității recursului invocată de intimată

Excepția tardivității recursului este nefondată, întrucât recurenta a formulat prezenta calea de atac în interiorul termenului de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În concret, sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 22.09.2017, iar aceasta a declarat recurs la data de 09.10.2017.

6.2. Considerații generale

Așa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de față, recurenta a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, cu consecința înlăturării mențiunilor de la punctele 6, 8, 10 și 13 din cuprinsul acestui proces-verbal referitoare la obligația beneficiarului de a restitui autorității publice pârâte suma de 234.740,84 RON, sumă plătită necuvenit;

- Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 1/3.06.2015 prin care a fost respinsă contestația formulată de recurentă împotriva procesului-verbal anterior indicat.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Dezlegarea primei instanțe, inclusiv argumentația pe care se întemeiază este la adăpost de orice critică, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor și normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține:

Recurenta a depus cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 în cadrul Programul de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, potrivit prevederilor Ordinului MADR nr. 247/2008, pentru Măsura 1 "Proiectare, pregătire teren plantare și instalare tutori", pentru suprafața totală de 20,5 ha, în valoare de 816.304,13 RON, autorizată la plată și plătită prin ordinul de plată nr. x/13.11.2013. De asemenea, partea a depus și cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 în cadrul aceluiași Program, pentru Măsura 2 "Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj", în valoare de 427.276,27 RON, autorizată la plată și plătită.

Autoritatea intimată a procedat la efectuarea unui control documentar cu privire la cazul de suspiciune de nereguli ce a avut ca scop verificarea aspectelor menționate Nota de fundamentare nr. x/25.03.2015 emisă de Direcția Măsuri de Piață.

În urma realizării acestui control, intimata a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.04.2015 privind cererea de sprijin nr. x/14.09.2011 pentru Planul individual nr. 1989/9.06.2011, prin care a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a sumei de 234.740,84 RON, sumă considerată ca fiind plătită necuvenit acesteia.

Intimata a reținut prin procesul-verbal anterior nominalizat faptul că recurenta a săvârșit două abateri, respectiv:

1) Pentru facturile de achiziție externă nr. 403/07.05.2012 și nr. 491/09.05.2012, cuprinse în Centralizatorul costurilor efectuate - Anexa nr. 21, a fost înscrisă valoarea în RON calculată ca produs al valorii în euro a facturilor, înmulțită cu cursul de 4,58 RON, reprezentând cursul de referință utilizat de APIA, Centru Județean Timiș, din Anexa Nota de calcul pentru cererile cu plată la termen - și nu sumele reflectate în contabilitatea beneficiarului. Reținând neeligibilitatea cheltuielilor rezultate din diferența de curs valutar de 18.562,77 RON, intimata a avut în vedere încălcarea prevederilor Instrucțiunii tehnice de inspecții și supracontrol varianta 2.0, potrivit cărora cursul euro utilizat în cazul alocațiilor financiare pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este cursul de schimb stabilit de BCE în conformitate cu art. 4 coroborat cu art. 11 din Regulamentul CE nr. 1913/2006, cu modificările și completările ulterioare.

2) factura nr. x/12.06.2012 emisă de S.C. B.., în valoare de 80.000 euro, evaluată la 366.400 RON, înscrisă, de asemenea, în Anexa 21 - cheltuielile fiind considerate neeligibile pe motiv că se referă la materiale aferente Măsurii 2 și nu trebuiau solicitate în cadrul Măsurii 1.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în memoriul de recurs, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține următoarele:

6.3. Motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității")

Recurenta invocă faptul că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece a refuzat să îi încuviințeze administrarea probelor cu expertize în specialitatea contabilitate, precum și în specialitatea agricultură.

Înalta Curte apreciază că motivul de recurs este nefondat.

Prima instanță s-a pronunțat asupra probatoriului solicitat de recurentă prin încheierea de ședință din data de 19.01.2017, în sensul respingerii probelor cu expertize de specialitate, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei, în raport de aspectele contestate de părți și de înscrisurile existente la dosar.

În cadrul memoriului de recurs, partea nu atacat și această încheiere de ședință, deși trebuia să o facă dacă era nemulțumită de probatoriul încuviințat de instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 248 alin. (5) C. proc. civ.

În mod indiscutabil, sintagma "odată cu fondul" nu poate fi interpretată în sensul că unde recurs îndreptat exclusiv asupra sentinței prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului ar putea fi considerat ca fiind îndreptat implicit și împotriva unei încheieri interlocutorii.

6.4. Motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

6.4.1. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 4.2. din decizie este nefondată.

Recurenta recunoaște faptul că a procedat la înscrierea valorii facturilor nr. x/07.05.2012 și nr. y/09.05.2012 în cuprinsul Anexei nr. 21 și, respectiv, în contabilitatea sa, la cursuri de schimb diferite, însă precizează că a avut acordul autorității intimate, care a validat conținutul Anexei în discuție.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia instanței de primă jurisdicție în sensul că susținerea recurentei nu poate fi primită ca motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, în condițiile în care sprijinul financiar i-a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare efectuate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente, iar creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al CE sau la bugetele naționale.

În plus de aceasta, modul de calcul al sumei de 18.562,77 RON, rezultând din diferențele de curs valutar, a fost prezentat în mod judicios la fila x din Procesul-verbal aflat în discuție, iar recurenta nu l-a contestat.

În concret, din analiza Anexei nr. 21 rezultă faptul că facturile de achiziție externă nr. 403/07.05.2012 și nr. 491/09.05.2012, exprimate în euro, au fost eronat evaluate și scrise la cursul de schimb de 4,58 iar nu la valoarea reflectată în contabilitatea beneficiarului.

Într-adevăr, după cum a precizat autoritatea emitentă a actul administrativ contestat, potrivit prevederilor Instrucțiunii tehnice de inspecții și supracontrol, varianta 2.0., cursul euro utilizat în cazul alocațiilor financiare pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este cursul de schimb stabilit de BCE, în baza art. 4 coroborat cu art. 11 din Regulamentul CE nr. 1913/2006, cu modificările și completările ulterioare. Acest curs nu poate fi utilizat în evaluarea în RON a facturilor de achiziție externă, deoarece valoarea astfel calculată nu reflectă în fapt costul real efectuat de beneficiar și, pe cale de consecință, nu poate fi înscris și acceptat în Anexa nr. 21.

Cele două facturi de achiziție externă aflate în discuție trebuiau înregistrate la cursurile BNR din data de 06.05.2012 (de 4.4044 RON/euro) și din data de 08.05.2012 (de 4.4032 RON/euro).

6.4.2. Critica de nelegalitate prezentată la pct. 4.3. din decizie este nefondată.

Factura nr. 464/12.06.2012 semnată de S.C. B. SPA, în valoare de 80.000 euro a fost emisă pentru stâlpi de oțel, dispozitiv de îmbinare sârmă, sârmă, șnur, set de ancoraj (conform susținerilor recurentei din răspunsul adresat intimatei, aflat la dosar tribunal), materiale care sunt necesare realizării Măsurii 2 "Instalare sistem de susținere pentru conducere și palisaj", iar nu Măsurii "Proiectare, pregătire teren plantare și instalare tutori". În atare situație, aceasta nu putea fi înscrisă în Anexa nr. 21 pentru Măsura 1 și solicitată la plată pentru Măsura 1. Or, din înscrisul aflat la dosar fond, rezultă că recurenta a înscris factura în discuție la pct. 9 "Instalare tutori" din Anexa nr. 21 pentru Măsura 1 care, într-adevăr, era obiectivul Măsurii 1, însă vizează echipamente necesare pentru implementarea Măsurii 2 și, în consecință, trebuia solicitată la decont în cadrul Măsurii 2. Cu alte cuvinte, tutorii nu se pot realiza cu materialele pentru care a fost emisă această factură.

Prin urmare, factura analizată nu putea fi înscrisă în cadrul Măsurii 1, deoarece a vizat achiziționarea unor materiale necesare pentru realizarea Măsurii 2, iar recurenta trebuia să țină seama de faptul că fiecare măsură are un anumit obiectiv și are alocat un buget propriu. Aspectele invocate de recurentă în ceea ce privește cronologia operațiunilor derulate în cadrul proiectului nu prezintă nicio relevanță juridică din perspectiva neregulii analizate.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.5. Instanța de control judiciar reține faptul că recurenta nu a prezentat critici de nelegalitate cu privire la sentința contestată care ar fi putut fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului, precum și recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 44 din 2 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.