ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 14.05.2018, reclamantul A., în calitate de titular al exploatației x, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și a celor ale art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004:

- admiterea acțiunii în contencios administrativ;

- anularea ca nelegale a Deciziei de soluționare a contestației nr. R/2441/28.03.2018 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.01.2018, ambele emise de către pârâtă;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1526/2018 din 30 octombrie 2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Deciziei nr. R/2441/28.03.2018 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.01.2018, emise de pârâtă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 5100 de RON.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și în urma rejudecării fondului litigiului să se dispună menținerea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/30.01.2018 precum și a Decizia de soluționare a contestației nr. R/2441/28.03.2018, ca fiind temeinice și legale.

Prin decizia nr. 335/2019 din 13 martie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de recurenta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1526/30.10.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018 și a dispus casarea, în totalitate, a hotărârii atacate, iar în rejudecare, a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva deciziei de mai sus, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul respingerii recursului formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș împotriva sentinței civile nr. 1526/30.10.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2018 și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 877 din 24 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

La data de 18.06.2019, revizuentul a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire formulate.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 24.06.2019, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de către revizuent.

Împotriva încheierii data de 24.06.2019, a declarat recurs revizuentul A., invocând prevederile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat raportat la actele de la dosarul cauzei, Înalta Curte contată că recursul este tardiv formulat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. ".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea nr. 877/2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost comunicată revizuentului la data de 03.07.2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la data de 10.07.2019, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.. Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, ultima zi în care se putea înregistra cererea de recurs este 09.07.2019.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. atrăgând respingerea acestuia ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 24 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.