ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., reprezentată prin președinte B. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, C., D. și Ministerul Apărării Naționale - Direcția pentru Relații cu Parlamentul și Asistență Juridică, au solicitat:

(i) anularea actului administrativ emis de I.S.U sub nr. x/din 29.12.2016, comunicat la 29.12.2016, obligarea pârâtului la constatarea pericolului și întocmirea unui proces-verbal în care să arate dacă Unitatea militară are obligația legală de a obține aviz ISU;

(ii) recunoașterea dreptului reclamanților, constând în eliminarea pericolului la adresa vieții locuitorilor cartierului, dar și a cetățenilor ce tranzitează DN72A Târgoviște-Câmpulung;

(iii) obligarea pârâților la repararea pagubei ce le-a fost cauzată reclamanților de restricția dreptului de a folosi proprietatea conform Constituției, liber și neviciat, de a construi locuințe, anexe gospodărești, a lucra pământurile, restricție ce a cauzat destabilizarea stării de sănătate fizice și psihice și subminarea sistemului nervos al cetățenilor cartierului încă din 1991, data restituirii terenului către proprietari;

(iv) obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamanți, sub forma daunelor interese, a sumei de 400 RON/zi respectiv câte 100 RON pentru fiecare pârât, de la data în care au luat cunoștință de proces până când vor intra în legalitate, această suma urmând să intre în patrimoniul asociației reclamante, pentru ca aceasta să se poată apăra de actele delictuale comise de parați;

(v) daune morale atât pentru destabilizarea stării de sănătate, cât și pentru lezarea cinstei, onoarei, demnității locuitorilor cartierului, care au fost expuși pe spațiul public ca fiind niște denunțători, când în realitate încercau pe toate căile restabilirea ordinii de drept grav încălcate.

1.2. Prin sentința civilă nr. 2681 din 22 decembrie 2017, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 mai 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 125 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a respins acșiunea formulată de reclamanții A., reprezentată prin președinte B. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, C., D. și Ministerul Apărării Naționale - Direcția pentru Relații cu Parlamentul și Asistență Juridică, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 125 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții B. și A., prin Președinte B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanți susțin că motivarea sentinței este nelegală și neadecvată, instanța transformându-se într-un apărător al pârâților, care au invocat, cu rea-credință, o serie întreagă de excepții. Considerentele sentinței recurate sunt reduse ca întindere și nu corespund probelor depuse la dosarul cauzei.

Susțin recurenții-reclamanți că obiectul cererii de chemare în judecată privește refuzul IGSU de a răspunde cererii de identificare a legalității funcționării depozitului de muniție, din perspectiva avizului la incendiu, iar nu anularea unui act administrativ, cum greșit a reținut instanța de fond, astfel că se impune admiterea recursului, în considerarea dispozițiilor art. 2, 3 și 4 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția EDO.

Intimații-pârâți C., D. și Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență au depus întâmpinări față de recursul declarat de reclamanți, intimatul C. solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar intimații D. și Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență invocând, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile de nelegalitate formulate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește critica adusă motivării hotărârii primei instanțe, pe care reclamanții o apreciază a fi prea succintă și în dezacord cu probele administrate, Înalta Curte o constată a fi nefondată. Considerentele sentinței recurate sunt redactate într-o manieră adecvată chestiunii de drept dezlegate, referitoare la inadmisibilitatea promovării acțiunii în anulare cu privire la un act emis de o autoritate publică, care nu are caracter de act administrativ și nu poate forma obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004. Caracterul pretins sumar al motivării unei hotărâri judecătorești nu determină cu necesitate nelegalitatea sentinței atacate, prezentarea considerentelor care susțin soluția nefiind o chestiune de volum, iar în speță, motivarea sentinței recurate cuprinde suficiente argumente care confirmă o analiză efectivă a cauzei și a susținerilor părților.

Referitor la cea de-a doua critică a reclamanților, vizând greșita stabilire a obiectului cauzei de către instanța de fond, Înalta Curte constată că sentința fondului este legal pronunțată în raport de pretențiile expuse de reclamanți în cererea de chemare în judecată, aceștia solicitând, prin capătul principal de cerere, anularea adresei nr. x/29.12.2016, emisă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Așadar, prin acțiune s-a solicitat de către reclamanți ca instanța de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate asupra unui act, pe care l-au apreciat a avea caracter de act administrativ. Reclamanții nu au invocat un refuz nejustificat al autorității emitente, exprimat în condițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, petitul principal din cererea de chemare în judecată având un conținut clar, neinterpretabil, confirmat de motivele expuse în susținerea lui.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea limitelor învestirii sale, potrivit art. 22 alin. (6) raportat la art. 397 C. proc. civ. și cu aplicarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., respectând voința reclamanților de a deduce judecății o acțiune în anularea unui pretins act administrativ, iar nu a uneia referitoare la amendarea refuzului nejustificat al autorității pârâte.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanții B. și A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B. și A., prin Președinte B., împotriva sentinței civile nr. 125 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.