Decizia nr. 2127/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. și B. au chemat în judecată în calitate de pârât, Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 19309/04.03.2019, în sensul majorării daunelor acordate, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să stabilească despăgubirile la nivelul solicitat prin cererea de plată depusă în termen legal la Fondul de Garantare a Asiguraților, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 973 din data de 16 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. A anulat în parte art. 2 al Deciziei FGA nr. 19309/04.03.2019. A obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei noi decizii prin care să recunoască dreptul reclamantelor la despăgubiri suplimentare, cu titlu de daune morale, după cum urmează: reclamantei B. - despăgubiri suplimentare de 3.500 euro (echivalent in RON, curs BNR din ziua plății) mai puțin suma de 6.300 RON deja recunoscută; reclamantei A. - despăgubiri suplimentare de 3.000 euro (echivalent in RON, curs BNR din ziua plății) mai puțin suma de 4.500 RON deja recunoscută. A obligat pârâtul la plata către fiecare reclamantă a sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (500 RON) și taxă judiciară de timbru (50 RON). 1.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iunie 2020, sub nr. x/2019. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantelor și menținerii Deciziei FGA nr. 19309/04.03.2019 ca temeinică și legală. Prin întâmpinarea formulată la data de 21 iulie 2020, intimatele-reclamante A. și B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, precum și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată al căror cuantum nu a fost indicat și dovedit. De asemenea, intimatele-reclamante au depus la dosar, la data de 13.09.2021, un înscris intitulat "adresă", prin care au solicitat judecarea cauzei nr. x/2019 în lipsa părților, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. 1.

Prin Decizia nr. 5270 din data de 4 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 973 din data de 16 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 2. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii instanței de recurs. La data de 12.11.2021 intimatele-reclamante A. și B. au transmis instanței supreme, prin serviciul poștal, o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) 1 din C. proc. civ., solicitând completarea hotărârii pronunțate în dosar la data de 4 noiembrie 2021, în sensul menționării cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată. În motivarea cererii au susținut că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu ocazia judecății și asupra cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, deși au solicitat cheltuieli de judecată prin întâmpinarea depusă la recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților, precum și prin cererea de judecare a cauzei în lipsă depusă la dosar la data de 13.09.2021. În concluzie, având în vedere că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea lor privind posibilitatea de a formula cerere pentru cheltuieli de judecată pe cale separată, raportat la dispozițiile art. 444 alin. (1) indice 1 C. proc. civ., au solicitat admiterea cererii de completare a deciziei nr. 5270/2021. 3. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului. Recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de recurs și a fost legal citat pentru termenul stabilit în vederea soluționării acesteia la data de 7 aprilie 2022, însă nu a formulat un punct de vedere cu privire la solicitarea intimatelor-reclamante. 4. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de completare a hotărârii. Analizând cererea formulată de intimatele-reclamante B. și A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5270 din 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile legale incidente și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, în considerarea argumentelor ce succed: În speță, intimatele-reclamante B. și A. au solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019, și anume decizia nr. 5270 din data de 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată. Înalta Curte constată că, în faza procesuală a recursului, intimatele-reclamante B. și A. au formulat întâmpinare la recursul exercitat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței de fond, în finalul căreia au solicitat și cheltuieli de judecată, iar pentru termenul de judecată a recursului stabilit la data de 4 noiembrie 2021, aceleași intimate-reclamante au depus la dosar, prin serviciul poștal (dată plic 13.09.2021), un înscris intitulat "adresă", prin care au solicitat judecarea cauzei nr. x/2019 în lipsa părților, în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ., cu precizarea că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. În motivarea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de recurs la data de 4 noiembrie 2021, părțile intimate-reclamante au arătat că instanța de recurs, prin soluționarea capetelor de cerere privind respingerea recursului și a cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, a omis să se pronunțe cu ocazia judecății asupra acestei solicitări de plată a cheltuielilor de judecată pe cale separată, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) indice 1 C. proc. civ. Potrivit prevederilor legale invocate: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare". Dispozițiile legale anterior citate statuează asupra mijlocului procedural pus la dispoziția persoanei interesate de a remedia vătămarea produsă prin nepronunțarea asupra unei cereri cu care a înțeles să învestească instanța, situație neregăsită în speță, având în vedere că instanța de recurs a respins recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, reținând în considerentele hotărârii pronunțate faptul că intimatele-reclamante și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a beneficia de remediul prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., partea trebuie să demonstreze că a formulat o cerere principală sau accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, ipoteză ce nu se verifică însă în speță, din moment ce intimatele-reclamante nu au solicitat instanței de recurs obligarea părții adverse la plata unei anumite sume determinate cu titlu de cheltuieli de judecată și dovedite ca atare, precizând doar faptul că înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, mențiune cu privire la care instanța de recurs a luat act în considerentele hotărârii. Astfel, verificând decizia nr. 5270 din 4 noiembrie 2021, pronunțată de instanța de recurs în dosarul nr. x/2019, sub aspectul sesizat de intimatele-reclamante, în raport de dispozițiile legale invocate, cuprinse la art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii în discuție, mai exact la pct. 4 "Apărările formulate în cauză", instanța de recurs a reținut că prin întâmpinarea formulată intimatele-reclamante A. și B. au solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, iar la pct. 5 "Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului" în finalul considerentelor expuse, instanța de recurs a reținut următoarele: "În ceea ce le privește pe intimatele-reclamante A. și B., Înalta Curte reține că acestea au solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, fără să menționeze în ce constau aceste cheltuieli de judecată, să indice cuantumul acestora sau să depună înscrisuri în dovedire". De asemenea, instanța de recurs a reținut că: "Ulterior, prin cererea înaintată la dosar la data de 13.09.2021, intimatele-reclamante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate". Așadar, deși intimatele-reclamante susțin că instanța de recurs nu a dat curs solicitării acestora, omițând să se pronunțe cu ocazia judecății și asupra cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, din considerentele expuse supra rezultă, dimpotrivă, că instanța de recurs a luat act de solicitarea menționată, reținând-o în considerentele hotărârii pronunțate. Or, pretinsa lipsă din dispozitivul hotărârii pronunțate, a mențiunii referitoare la cheltuielile de judecată pe care intimatele-reclamante au înțeles să le solicite pe calea unei acțiuni separate, nu poate fi valorificată în procedura reglementată la art. 444 din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte acest mijloc procedural este menit, așa cum s-a arătat în precedent, să remedieze vătămarea produsă prin nepronunțarea asupra unei cereri cu care partea interesată a înțeles să învestească instanța, situație în care nu se regăsesc intimatele-reclamante din prezenta cauză, iar, pe de altă parte, deoarece nu este îndeplinită condiția omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui petit cu care a fost învestită, formulat de parte în condițiile legii. În speță, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate de către intimatele-reclamante în faza de judecată a recursului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, părțile precizând chiar în această fază procesuală că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată, aceasta reprezentând o acțiune în pretenții, de natură civilă, care se soluționează potrivit dispozițiilor art. 94 din C. proc. civ., de către instanța de drept comun. Ca urmare, cheltuielile de judecată ocazionate de acest demers judiciar al recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților vor putea fi solicitate de intimatele-reclamante pe calea unei acțiuni separate, cum de altfel au și precizat părțile, fapt ce reiese fără dubiu din înscrisul depus la dosarul de recurs la data de 13.09.2021, intitulat "adresă", precum și din considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs. Nemenționarea în dispozitivul deciziei a împrejurării că intimatele-reclamante înțeleg să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată nu reprezintă aspecte care să vizeze completarea hotărârii pronunțate de instanța de recurs, mai ales că din cuprinsul hotărârii pronunțate reiese că s-a făcut referire la opțiunea părților, reținându-se, prin urmare, această chestiune. În egală măsură, Înalta Curte reține că cele solicitate de intimatele-reclamante a le fi acordate prin hotărârea de recurs, mai exact părțile au solicitat instanței să le "acorde posibilitatea de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată" reprezintă elemente extrinseci hotărârii a cărei completare se solicită în privința dispozitivului, ce nu pot fi valorificate în condițiile art. 444 din C. proc. civ., dreptul părților de a recurge la recuperarea acestor cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate fiind acordat de lege, în condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 C. proc. civ., în măsura în care nu au fost pretinse în cadrul demersului judiciar care le-a generat, și nu în mod explicit de către instanță prin dispozitivul hotărârii pronunțate. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de intimatele-reclamante în cererea privind completarea dispozițiilor deciziei pronunțate de instanța de recurs, în sensul menționării cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată, nu se circumscriu dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., demersul părților fiind, prin urmare, neîntemeiat.

Temeiul legal al soluției adoptate. Față de considerentele expuse la pct. 4 din prezenta decizie, constatând că în speță cererea intimatelor-reclamante B. și A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 5270 din 4 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, nu se circumscrie cerințelor art. 444 din C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,