ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2022

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.09.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Aviația Utilitară București S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate refuzul nejustificat al pârâtei, exprimat prin adresa nr. x/22.01.2019 și prin adresa nr. x/11.03.2019, de a aviza favorabil documentația aferentă realizării obiectivului "Construire hangar de aviație cu spatii anexe și birouri administrative, zona de aprovizionare, parcare auto, platforme de staționare elicoptere și aeronave, helipunct, împrejmuire, cabină poartă și post de transformare" și să fie obligată pârâta să elibereze respectivul aviz în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei penalități de 500 RON/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 370 din data de 5 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Aviația Utilitară București S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 370 din data de 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a exercitat recurs reclamanta Aviația Utilitară București S.A., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat, în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pentru faza fondului și recursului.

În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că sentința atacată încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 2 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce consacră dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor proprii, prevederile art. 44 din Constituția României referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și prevederile pct. 5.7 din Ordinul nr. 735/2015.

Instanța de fond, fără să arate, în mod concret de ce refuzul intimatei-pârâte este justificat, fără să arate care este evaluarea completă pe care a menționat-o în motivare, a preluat afirmațiile intimatei ce nu sunt susținute din punct de vedere tehnic de nicio probă.

Instanța de fond omite să analizeze reglementările în vigoare la data aprobării "PUZ Calea x - Aviația Utilitară", respectiv Ordinul nr. 493/2007 și Ordinul nr. 118/2003, ale căror dispoziții au fost unificate și preluate prin Ordinul nr. 735/2015 și nu observă că, în realitate, reglementările nu s-au schimbat.

Atâta timp cât intimata-pârâtă, prin Avizul nr. x/29.04.2009 de aprobare a PUZ sus-menționat a impus doar restricții de înălțime, iar în baza aceluiași PUZ s-a avizat un obiectiv în anul 2015, refuzul avizării ulterioare a altor obiective în baza acestui PUZ este nejustificat.

În realitate, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a constatat că, deși reclamanta deține în proprietate mai multe terenuri, pe care în urmă cu 4-5 ani se putea construi în urma avizului emis de intimata-pârâtă, în prezent, dreptul de proprietate devine precar, este afectat în substanța sa, iar interdicțiile impuse constituie o povară excesivă.

Contrar celor reținute de prima instanță, proiectul se încadrează în limitele PUZ Calea x, corespunde limitărilor impuse prin avizul de principiu, fără să fie instituită nicio interdicție de a construi cu privire la imobil, pe amplasamentul ales.

Recurenta-reclamantă susține că zona adiacentă Aeroportului Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu nu este declarată zonă cu servituți aeronautice.

O altă critică adusă hotărârii pronunțate de prima instanță susține aplicarea greșită a disp. pct. 2 din Anexa 2 la Ordinul nr. 735/2015, pct. 4.2. alin. (3) din Ordinul nr. 731/2015 și pct. 4.6 din același ordin, întrucât din lecturarea răspunsului emis de intimata-pârâtă, rezultă că reclamanta nu poate să construiască absolut nimic pe terenul proprietatea sa, însă din coroborarea dispozițiilor invocate, rezultă că nu este interzisă amplasarea obiectivelor în aceste zone, ci este permisă construirea unor obiective noi, dar cu avizul intimatei-pârâte.

Potrivit studiului de impact depus în dosarul de fond, efectuat de producătorul echipamentelor ILS/DME, societatea A., reiese faptul că noile clădiri nu au impact asupra performanțelor actuale ale sistemelor ILS/DME, iar ROMATSA recunoaște aceste studii de impact, conform adresei nr. x/05.12.2019.

Prima instanță a preluat toate susținerile intimatei, fără să se înțeleagă modul în care pârâta a efectuat evaluarea tehnică și în plus, a arătat că judecătorul nu poate înlocui evaluarea autorității cu propria apreciere tehnică sau cu aceea a unui terț.

Recurenta-reclamantă arată că, prin comparație cu studiul de impact efectuat de A., care are 183 de pagini, evaluarea intimatei-pârâte este compusă din trei pagini nesemnate de nicio persoană din cadrul instituției și are un număr de ieșire șters și rescris.

Evaluarea intimatei-pârâte prezintă o serie de cifre care nu sunt explicate, iar recurenta-reclamantă se întreabă ce a înțeles instanța de judecată din acest înscris.

Se mai invocă faptul că, intimata-pârâtă aplică un tratament diferențiat recurentei-reclamante, întrucât în alte situații exemplificate în cuprinsul cererii de recurs, s-au emis avize pentru obiective ce sunt poziționate în suprafața de protecție a mijloacelor de radionavigație și perturbă funcționarea acestora.

La dosar s-au depus studii efectuate de specialiștii A., B. S.R.L. și C. S.R.L., din care rezultă că hangarul ce se dorește să fie construit este în afara suprafeței critice și a suprafeței sensibile și nu reprezintă niciun impact asupra performanțelor celor două sisteme.

Recurenta-reclamantă susține și aplicarea greșită a disp. art. 49 alin. (3) și art. 56 alin. (5) din Legea nr. 350/2021 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, întrucât singura condiție pentru aprobarea PUZ-ului este cea impusă de înălțimi, iar refuzul avizării proiectului pe motiv că acesta interferează cu mijloacele IL507, IL5GPO7 și DME07 este nejustificat.

Deși intimata-pârâtă are posibilitatea legală să nu avizeze obiectivele din PUZ, acest refuz intervine numai atunci când acestea nu respectă restricțiile impuse prin avizul dat pentru PUZ.

De asemenea, se mai susține că după aprobarea "PUZ Calea x - Aviația Utilizară" au fost obținute mai multe certificate de urbanism, iar ultimul este valabil până la 09.12.2022, contrar celor reținute de prima instanță.

Recurenta-reclamantă critică sentința instanței de fond și din perspectiva motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând existența unor motive contradictorii, deoarece deși afirmă că analiza valabilității PUZ nu face obiectul acestui dosar, se stabilește ulterior că valabilitatea PUZ-ului ar fi încetat după termenul de 5 ani.

Intimata-pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii recurentei-reclamante de casare a sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, în vederea efectuării unei expertize judiciare în construcții, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală. În esență, a arătat că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar prima instanță a apreciat în mod judicios faptul că existența avizului de principiu nu exclude de plano necesitatea obținerii ulterioare a unui aviz definitiv pentru realizarea obiectivului ori a fiecărui obiectiv în parte dintre cele vizate de PUZ.

Recurenta-reclamantă Aviația Utilitară București S.A. a formulat note de ședință prin care a susținut că excepția inadmisibilității invocate de intimata-pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română cu privire la capătul 1 al recursului, este neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia, precum și înlăturarea apărărilor formulate de intimată cu privire la fondul recursului, atașând înscrisuri noi considerate relevante în soluționarea cauzei.

Intimata-pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română a formulat note scrise prin care a reiterat susținerile formulate prin intermediul întâmpinării cu privire la excepția inadmisibilității cererii de casare a sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București în vederea efectuării unei expertize judiciare în construcții, și a răspuns punctual apărărilor formulate și probelor administrate de către recurenta-reclamantă.

La termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, Înalta Curte a calificat excepția invocată de intimata-pârâtă, de inadmisibilitate parțială a recursului în ceea ce privește solicitarea de la pct. 1 în sensul casării cu trimitere spre rejudecare, față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca fiind o apărare de fond, reținând că aceasta nu este o veritabilă excepție a nulității sau inadmisibilității.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Instanța de fond, pentru a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, a reținut că, esențial pentru emiterea avizului autorității competente, în speță, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, este ca evaluarea terhnică realizată de această autoritate să conducă la concluzia că obiectivul nu influențează parametrii nominali de funcționare și performanțele operaționale ale mijloacelor de radionavigație.

Deși reclamanta a invocat faptul că proiectul nu perturbă funcționarea mijloacelor de radionavigație, instanța de fond conchide în sensul că partea nu a adus nicio critică concretă, punctuală cu privire la evaluarea tehnică realizată de autoritatea pârâtă ce se găsește în dosarul de fond la filele x, vol. III.

De asemenea, instanța de fond reține că studiile comandate de către reclamanți, pentru dovedirea susținerilor sale nu pot fi primite, deoarece nu sunt apte să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ asimilat, supus cenzurii judecătorești.

În opinia primei instanțe, doar autorității pârâte îi revine competența exclusivă să emită avize cu privire la obiectivele ce pot constitui obstacole pentru navigația aeriană sau care pot afecta siguranța zborului, pe baza unei evaluări tehnice complete, astfel că este necesar să i se recunoască o largă putere de apreciere în realizarea acestei competențe, iar controlul judecătoresc vizează numai respectarea procedurilor instituite de lege, garanțiile conferite particularilor, motivarea actului administrativ, exactitatea datelor și a situației de fapt avute în vedere, eventuala eroare manifestă de apreciere.

Prima instanță a considerat că nu se poate subroga autorității, prin înlocuirea aprecierii tehnice realizate de aceasta cu propria sa apreciere tehnică sau chiar aceea a unui terț, atâta timp cât nu se identifică acele puncte în care raționamentul autorității ar fi vădit eronat.

În raport de considerentele prezentate de prima instanță și de soluția pronunțată, Înalta Curte consideră că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normei de drept material, prin refuzul de a realiza o veritabilă cercetare a fondului pricinii.

Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile pct. 2 Anexa 2 și pct. 4.6 Capitolul IV din Ordinul nr. 735/2015, care permit realizarea obiectivelor noi numai cu avizul AACR, emis în condițiile în care, în urma evaluării tehnice realizate, rezultă că nu sunt influențați parametrii nominali de funcționare și performanțele operaționale ale mijloacelor CNS și meteorologice.

Refuzul de emitere a unui aviz favorabil, atacat în prezenta cauză, are natura juridică a unui act administrativ asimilat, iar prezumția de legalitate de care se bucură un act administrativ poate fi răsturnată prin administrarea unui probatoriu pertinent, concludent și util, judecătorul având obligația să aibă rol activ și să dispună efectuarea unei expertize tehnice .

Instanța de fond nu a luat în considerare studiile tehnice extrajudiciare depuse la dosar de către reclamantă și a susținut că judecătorul nu poate să se substituie autorității în alegerea soluției tehnice, dar niciun terț, astfel că cele înscrise în cuprinsul evaluării tehnice realizată de autoritate trebuie însușite de instanța de judecată.

Raționamentul primei instanțe este greșit, prin această modalitate i se refuză dreptul reclamantului de a-și dovedi pretențiile, de a răsturna prezumția de legalitate și de a demonstra că refuzul autorității este nejustificat.

Marja de apreciere de care se bucură autoritatea emitentă în emiterea avizului este supusă respectării prevederilor legale cuprinse în Ordinul nr. 735/2015, iar acesta din urmă nu permite respingerea cererii decât în condițiile în care, în urma evaluării tehnice realizate, rezultă că sunt influențați parametrii nominali de funcționare și performanțele operaționale ale mijloacelor CNS și metodologice.

Instanța de fond nu a fost interesată să clarifice dacă evaluarea tehnică efectuat de AACR este corectă și a dat acestui înscris o valoare probatorie absolută, ceea ce conduce la o inegalitate procedurală între cele două părți, tradusă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ca reprezentând o lipsă de egalitate a armelor procedurale și, în final, la o apărare iluzorie.

Din lecturarea dosarul de fond, ce reprezintă în opinia primei instanțe evaluarea tehnică amplă pe care a făcut-o autoritatea, ce conține o motivare considerată suficientă și clară pentru soluționarea dosarului și constatarea că refuzul autorității este unul justificat, Înalta Curte observă că, în realitate această evaluare se regăsește numai la fila x, iar la filele x sunt prezentate soluția de respingere a avizului și o înșiruire de reglementări în domeniu.

Filele x cuprind evaluarea făcută de societatea C. S.R.L. pentru reclamantă, iar filele x se referă la metodologia de evaluare tehnică de către AACR.

Fila x ce reprezintă evaluarea tehnică făcută de intimata-pârâtă prezintă coloane de date fără nicio explicație, fiind astfel corectă afirmația recurentei-reclamante, în sensul în care nu se poate descifra dacă evaluarea este realizată în concordanță cu metodologia depusă la dosar.

Față de acestea, Înalta Curte reține că proba cu expertiză tehnică trebuia luată în considerare de prima instanță, inclusiv din oficiu și este utilă pentru soluționarea pricinii, hotărârea fiind dată, în realitate, fără cercetarea fondului cauzei.

Refuzul de a permite reclamantei să administreze probe în dovedirea susținerilor sale, considerând că prezumția de legalitate a actului administrativ nu poate fi răsturnată în cauza de față, conduce la admiterea recursului, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, la casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care va ține seama de considerentele prezentei decizii și va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă, care nu mai pot fi analizate în prezentul recurs, în raport de soluția adoptată.

Înalta Curte reține că soluția de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate este utilă pentru soluționarea fondului pricinii, în raport de disp. art. 22 C. proc. civ. și de considerentele criticate prin prezenta decizie de recurs.

Urmează astfel a se respinge apărarea formulată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii recurentei-reclamante de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Aviația Utilitară București S.A. împotriva sentinței nr. 370 din 5 iunie 2020 Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.