ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2021

Cererea de chemare în judecată. Hotărârea pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 10.03.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Aviația Utilitară București S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, (i) anularea Deciziei nr. 1460/09.10.2014 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; (ii) anularea Deciziei nr. 1869/02.12.2014 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; (iii) obligarea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară la plata cheltuielilor de judecată. Prin răspunsul la întâmpinare, formulat la data de 15.05.2015, reclamanta a precizat că înțelege să își modifice acțiunea, în sensul de a se judeca doar în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, precizare reiterată la termenul de judecată din data de 12 iunie 2015. 1.

Prin sentința civilă nr. 1798 din 19 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Aviația Utilitară București S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Supraveghere Financiară și Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, ca nefondată. 2. Recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe. Decizia instanței de recurs 2.1. Împotriva acestei sentințe, reclamanta Aviația Utilitară București S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. 2.2. Prin Decizia nr. 1665 din 25 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual. Soluția primei instanțe în rejudecare după casare În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.06.2018. Prin sentința civilă nr. 1266 din 2 aprilie 2019, Curtea a admis acțiunea, a anulat Deciziile nr. 1460/09.10.2014 și nr. 1869/02.12.2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară. A luat act de renunțarea reclamantei la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). A obligat pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară la plata către reclamantă a sumei de 17.945,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu avocațial.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii formulat de Aviația Utilitară S.A., ca nefondată. 4.1. În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă arată că prin Decizia A.S.F. nr. 1460/09.10.2014, S.C. A. S.R.L., administrator unic al S.C. Aviația Utilitară S.A. București, a fost obligată ca în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei, să convoace AGEA în condițiile prevăzute de art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, care să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale în vigoare și în cadrul căreia să se hotărască: - emiterea suplimentară de acțiuni pentru a fi oferite spre subscriere celorlalți acționari ai societății în vederea exercitării de către aceștia a dreptului de preferință, acordându-se astfel acestora posibilitatea păstrării ponderii în capitalul social al societății, operațiunea de majorare a capitalului social urmând a fi realizată în baza unui prospect proporționat aprobat de ASF, - sau ridicarea dreptului de preferință în condițiile respectării prevederilor art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu completările și modificările ulterioare. Prin adresa înregistrată la A.S.F cu nr. x/22.10.2014, Aviația Utilitară S.A. București, reprezentată legal prin A. S.R.L., în calitate de administrator unic, a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei A.S.F. nr. 1460/09.10.2014. Prin Decizia A.S.F. nr. 1869/02.12.2014, A.S.F a respins această plângere prealabilă ca neîntemeiată. Susține recurenta pârâtă că obligația convocării AGEA în sarcina Aviația Utilitară S.A. București s-a impus ca urmare a nerespectării condițiilor de participare care trebuiau îndeplinite la AGEA acestei societăți din data de 3.04.2009 care s-a desfășurat cu nerespectarea legii în materia adoptării hotărârilor de ridicare a dreptului de preferință astfel încât să se poată adopta valabil o astfel de hotărâre, cu respectarea drepturilor tuturor acționarilor societății. Astfel, la AGEA Aviația Utilitară S.A din data de 13.04.2009 a fost adoptată hotărârea de majorare a capitalului social cu suma de 2.088.547,5 RON, reprezentând valoarea unui teren în suprafață de 89.830 m.p., conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, prin emiterea unui număr de 835.419 acțiuni care au revenit de drept AVAS, actualmente AAAS. În cadrul acestei AGEA de majorare a capitalului social nu au fost respectate condițiile de participare care trebuiau îndeplinite pentru a se adopta valabil o hotărâre de ridicare a dreptului de preferință. Astfel cum se atestă în mod cert, la AGEA din data de 13.04.2009 nu au participat cel puțin 3/4 din cei 568 de acționari, înregistrați la Depozitarul Central pentru a se putea hotărî ridicarea dreptului de preferință pentru acționarii societății, în mod legal. În conformitate cu prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital " în cazul majorărilor de capital social prin aport în numerar, ridicarea dreptului de preferință a acționarilor de a subscrie noile acțiuni trebuie să fie hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acționarilor, la care participă cel puțin 3/4 din numărul titularilor capitalului social și cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin 75% din drepturile de vot." Conform prevederilor art. 130 alin. (3) din Regulamentul CNVM/ASF nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, cu modificările ulterioare, "Majorarea capitalului social al unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată se va realiza cu acordarea posibilității păstrării ponderii deținute de fiecare acționar în capitalul social al acesteia". Referitor la motivul de recurs privind aplicarea greșită a nomelor de drept material, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, în ceea ce privește susținerea instanței de fond în conformitate cu care, "în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării și nu dispozițiile legale cu caracter general reglementate de legea nr. 31/1990 respectiv, ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital," recurenta pârâtă arată următoarele: Astfel, în argumentația formulată, Aviația Utilitară S.A. invocă faptul că A.S.F. a interpretat greșit dispozițiile legale, în speță prevederile art. 130 din Regulamentul CNVM/ASF nr. 1/2006, art. 240 din Legea nr. 297/2004, raportat la dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002. In acest caz, majorarea capitalului social a fost realizată pe baza valorii înscrise în anexa la Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, și a avut ca finalitate emiterea unui număr de 835.419 acțiuni suplimentare, în sumă de 2.088.547,5 RON, reprezentând valoarea terenului. In conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, capitalul social al societății se poate majora în favoarea exclusiv AAAS, cu valoarea terenurilor pentru care au fost emise certificate de proprietate, cu condiția îndeplinirii prevederilor art. 12 alin. (52) din lege. Portrivit dispozițiilor art. 216 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990R, subscrierea subsecventă majorării capitalului social este condiționată de exercitarea dreptului de preferință. Dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin AGEA, cu respectarea art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, această hotărâre putând fi adoptată doar în prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți. În mod netemeinic, instanța de fond reține faptul că "majorarea de capital social s-a făcut de drept la data de 19.02.2007 când a fost emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x astfel încât acționarii aveau posibilitatea să își exercite dreptul de preferință în termen de 15 zile de la data AGEA din data de 13.04.009." Susține recurenta pârâtă că majorarea de capital social nu s-a realizat de drept la data emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, ci a fost hotărâtă în AGEA Aviația Utilitară S.A. din data de 13.04.2009 și a devenit opozabilă de la momentul înregistrării acestei hotărâri la Registrul Comerțului. In raport de prevederile legale imperative invocate anterior, nu poate fi escamotată sub nicio formă această evidență de drept și de fapt și anume, că respectiva AGEA din 13.04.2009 trebuia să îndeplinească cerințele legale în privința convocării și participării a unui număr de cel puțin 3/4 din cei 568 de acționari ai societății, înregistrați la Depozitarul Central la data de referință. Exercitarea efectivă a dreptului de preferință este o problemă subsecventă problemei principale, aceea a convocării, participării și exercitării valabile a dreptului de vot al acționarilor cu privire la chestiunea dreptului de preferință. În acest caz, la AGEA Aviația Utilitară S.A. din data de 13.04.2009 nu a fost asigurată tocmai această condiție primordială, a asigurării cvorumului desfășurării legale a acestei AGEA deoarece a participat doar un singur acționar din cei 568 înregistrați la data de referință. Problema în această cauză nu este aceea a momentului la care se exercită dreptul de preferință, ci aspectul legat de cvorumul desfășurării în mod legal a AGEA din data de 13.04.2009 astfel încât argumentul instanței de fond, conform căruia nu exista fundament juridic pentru a recunoaște un drept preferință al acționarilor la subscriere, precum și faptul că această interpretare reiese cu evidență și din cuprinsul art. 12 alin. (7) din legea nr. 137/2002 sunt lipsite de relevanță. Referitor la motivul de recurs art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privitor la faptul că hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii, recurenta pârâtă susține că printr-un raționament eronat, instanța de fond a eliminat din analiza actelor administrative contestate dispozițiile legale în materia pieței de capital deși, este evident faptul că statutul Aviația Utilitară S.A. este cel al unei societăți admise la tranzacționare, emitent de valori mobiliare, căruia îi sunt incidente în mod expres prevederile legislației speciale în materia pieței de capital, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, în vigoare la momentul emiterii actelor administrative contestate, în prezent, aceste dispoziții fiind preluate prin Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare. Atât prevederile art. 12 din Legea nr. 137/2002 cât și prevederile art. 240 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 130 alin. (3) din Regulamentul CNVM/ASF 1/2006, sunt în consonanță în ceea ce privește faptul că ridicarea dreptului de preferință poate fi hotărâtă de AGEA societății emitente doar cu respectarea prevederilor referitoare la cvorum, participare de cel puțin 3/4 din numărul acționarilor și cu votul unui număr de acționari reprezentând cel puțin 75% din drepturile de vot, în condițiile prevăzute de art. 1 17, art. 1 17 1, art. 129 din legea nr. 31/1990 R. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (10) din Regulamentul CNVM/ASF 1/2006, cu modificările și completările ulterioare, "Oferirea către acționarii existenți în cadrul dreptului de preferință a unor acțiuni emise în vederea majorării capitalului social se realizează în baza unui prospect/prospect proporționat în conformitate cu art. 26a din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 în ceea ce privește formatul și conținutul prospectului, ale prospectului de bază, ale rezumatului și ale condițiilor finale și în ceea ce privește cerințele de publicitate, cu modificările și completările ulterioare." În ceea ce privește litigiul derulat cu AVAS/AAAS în legătură cu AGEA din data de 13.04.2009, recurenta pârâtă arată că dosarul nr. x/2009, care s-a aflat în fond pe rolul TMB, secția a Vl-a Comercială, a avut ca obiect solicitarea AAAS de obligare a S.C. Aviația Utilitara S.A. la repararea prejudiciului cauzat AS constând în diferența dintre valoarea reală a terenului și valoarea cu care pârâta a majorat -spitalul social. In mod definitiv, această cerere a fost respinsă în urma soluționării unei excepții, și anume, excepția lipsei calității procesuale active. Nici în fond și nici în recurs, instanțele nu s-au pronunțat asupra problemei acordării dreptului de preferință, astfel încât nu se pot reține, implicit, efectele autorității de lucru judecat în cauză. În concluzie, recurenta pârâtă susține că este indubitabil faptul că în cadrul acestei AGEA Aviația Utilitară S.A. de majorare a capitalului social, din data de 13.04.2009, nu au fost respectate condițiile de participare care trebuiau îndeplinite pentru a se adopta valabil o hotărâre de ridicare a dreptului de preferință. În egală măsură, recurenta pârâtă a criticat și soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, considerând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 451-452 C. proc. civ. și, în subsidiar, susține că nivelul cheltuielilor la care a fost obligată nu respectă exigențele principiului proporționalității. 4.2. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata reclamantă a invocat excepția lipsei de interes a recursului, motivată de faptul că la data de 03.06.2019 acțiunile emise de societate au fost retrase de la tranzacționare și tot cu aceeași dată aceste acțiuni au fost radiate din evidența ASF. Față de aceste considerente, intimata reclamantă susține că recurenta pârâtă nu mai are niciun interes în cauză, întrucât societatea nu mai este obligată să respecte dispozițiile legislației privind piața de capital. În plus, tot în susținerea aceleiași excepții, intimata reclamantă a invocat, prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la 21.04.2021, hotărârea AGEA Aviația Utilitară S.A. nr. 1/30.03.2020, prin care s-a dispus reducerea capitalului social iar ca urmare a acestei reduceri, structura actuală a acționariatului cuprinde doi acționari, niciunul din ei nefiind acționari la data emiterii deciziei ASF contestate.

Considerentele și soluția instanței de recurs Soluționând excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată, fiind justificată, de către recurenta pârâtă, promovarea prezentei căi de atac în contextul în care prin sentința civilă ce face obiectul prezentei căi de atac prima instanță a desființat actul administrativ emis de recurenta pârâtă în virtutea prerogativelor de autoritate de supraveghere a pieței de capital și totodată, a obligat recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 17945,14 RON. Prin urmare, în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a pieței de capital, ASF realizează competențele legale cu care a fost învestită, nefiind necesar să probeze, în concret, un alt interes când exercită acțiunea civilă în atingerea acestui scop. Apoi, aspectele invocate de intimata reclamantă în susținerea excepției lipsei de interes a recursului vizează, în realitate, împrejurări ce țin de executarea actului administrativ contestat în cauză și nu de legalitatea acestuia, fiind în afara oricărei discuții faptul că legalitatea actului administrativ se apreciază prin verificarea conformității acestuia cu normele juridice în baza cărora a fost și starea de fapt avută în vedere de emitentul actului, nicidecum prin raportare la împrejurări survenite ulterior emiterii sau adoptării actului. În orice caz, o însușire fără rezerve a excepției lipsei de interes a recursului ar pune recurenta pârâtă în situația de a suporta obligația de plată a cheltuielilor de judecată în condițiile în care nelegalitatea actului emis de aceasta nu ar mai putea face obiectul cercetării judecătorești or și numai pentru acest din urmă considerent recurenta justifică interesul promovării căii de atac. Examinând recursul propriu-zis, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a casa sentința nr. 1266 din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Prealabil menționării considerentelor care au condus instanța de control judiciar la concluzia anterior menționată trebuie precizat faptul că deși recurenta pârâtă a invocat, la nivel formal, două motive de casare și anume cele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., dezvoltarea acestora plasează criticile recurentei exclusiv în câmpul de aplicare a dispozițiilor ce sancționează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material(art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) și nu al celor ce vizează modalitatea de motivare a hotărârii judecătorești(art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). În această ordine de idei, Înalta Curte constată că reclamanta intimată a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează anularea deciziei ASF nr. 1460/09.10.2014, decizie prin care recurenta pârâtă a constatat încălcarea prevederilor legale cu prilejul desfășurării adunării generale extraordinare a acționarilor reclamantei din data de 13 aprilie 2009, adunare care trebuia să se desfășoare cu asigurarea unui cvorum de 3/4 din acționarii societății reclamantei, date fiind măsurile discutate și adoptate în acea ședință. Soluționând acțiunea reclamantei, prima instanță a apreciat că este întemeiată, considerând că majorarea de capital, avută în vedere de ASF pentru emiterea deciziei nr. 1460/09.10.2014, a avut loc de drept, conform dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, la o dată anterioară celei la care s-a desfășurat ședința AGEA din data de 13 aprilie 2009. De la această dată, AVAS a dobândit calitatea de acționar al societății, apreciind instanța fondului că nu exista fundament juridic pentru a recunoaște un drept de preferință al acționarilor la subscriere. Majorarea capitalului s-a realizat de drept, de drept a devenit și AVAS acționar al societății reclamante, acționarii neavând un drept de preferință, în sensul definiției date de art. 2 alin. (2) lit. f) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, respectiv de "valoare mobiliară negociabilă, care încorporează dreptul titularului său de a subscrie cu prioritate acțiuni în cadrul unei majorări a capitalului social, proporțional cu numărul de drepturi deținute la data subscrierii, într-o perioadă de timp determinată." În situația de față, legea recunoaște doar un drept de preferință al cumpărătorului/succesorului în drepturi al acestuia la cumpărarea unui număr de acțiuni suplimentare necesare menținerii cotei de participație la capitalul social de la "instituția publică implicată", care deține acțiunile dobândite ca urmare a majorării de capital, în cazul de față AVAS. Această drept se exercită, cronologic, ulterior majorării de capital și este are un conținut diferit de cel al dreptului de preferință la subscriere. Această interpretare reiese cu evidență și din cuprinsul art. 12 alin. (7) din legea nr. 137/202 care stabilește un termen de 15 zile de la data înregistrării majorării capitalului social în care cumpărătorul sau succesorul în drepturi al acestuia își poate exercita acest drept de preferință. De altfel, în cauză sunt aplicabile sunt normele speciale cuprinse în legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, care reglementează situația particulară a majorării capitalului societății privatizate cu valoarea terenului al cărui certificat de proprietate a fost emis ulterior privatizării, și nu dispozițiile legale cu caracter general reglementate de legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, respectiv ale legii nr. 297/2004 privind piața de capital. De asemenea, nefiind vorba despre un drept de preferință al acționarilor la subscriere, nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 216 alin. (1) din legea nr. 31/1990 a societăților comercialecare reglementează dreptul de preferință la subscriere. Față de aceste considerente, instanța fondului a concluzionat că, în condițiile în care în cauză sunt incidente dispozițiile legii pentru accelerarea privatizării nr. 137/2002 și nu dispozițiile cu caracter general din legea 31/1990 și 297/2004, nu există fundament juridic pentru a impune reclamantei emiterea suplimentară de acțiuni pentru a fi oferite spre subscriere celorlalți acționari, și nici pentru a o obliga la adoptarea hotărârii AGEA de ridicare a dreptului de preferință, cu participarea a cel puțin 3/4 din cei 568 acționari ai societății, înregistrați la S.C.Depozitarul Central S.A. la data de referință. Constată Înalta Curte că soluția primei instanțe reflectă încălcarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și ale Legii nr. 31/1990, după cum se va arăta în continuare. La momentul desfășurării ședinței AGEA a societății reclamante din 13 aprilie 2009 Aviația Utilitară S.A., în calitate de societate a cărei acțiuni erau admise la tranzacționare pe o piață reglementată(RASDAQ), intra sub incidența dispozițiilor legislației privind piața de capital respectiva a Legii nr. 297/2004 și a Regulamentului nr. 1/2006 Apoi, este în afara oricărei discuții faptul că la data de 13 aprilie 2009 AGEA Aviația Utilitară a aprobat majorarea capitalului social prin aport în natură cu terenul prevăzut în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 19.02.2007. În aceeași ședință, s-a hotărât că majorarea capitalului social se face fără acordarea dreptului de preferință acționarilor înregistrați în Registrul acționarilor proporțional cu cotele deținute de aceștia din capitalul social, întrucât s-a considerat că majorarea capitalului social are loc de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al AVAS în schimbul căreia se emit acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept AVAS. Însă, ședința s-a desfășurat în prezența unui singur acționar, nefiind convocați ceilalți acționari ai societății, înregistrați la Depozitarul Central la data care a avut loc ședința AGEA. În raport de cele mai sus menționate, în mod legal a apreciat recurenta pârâtă că legala desfășurare a ședinței AGEA ar fi presupus respectarea cvorumului de 3/4 din numărul total al acționarilor, condiție ce nu a fost asigurată în cauză. In conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, capitalul social al societății se poate majora în favoarea exclusiv AAAS, cu valoarea terenurilor pentru care au fost emise certificate de proprietate, cu condiția îndeplinirii prevederilor art. 12 alin. (52) din lege. Potrivit dispozițiilor art. 216 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990R, subscrierea subsecventă majorării capitalului social este condiționată de exercitarea dreptului de preferință. Dreptul de preferință al acționarilor poate fi limitat sau ridicat numai prin AGEA, cu respectarea art. 217 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, această hotărâre putând fi adoptată doar în prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor acționarilor prezenți. Sunt lipsite de temei considerentele primei instanțe, potrivit cărora majorarea capitalului social prin aportul în natură afernet terenului pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu are nicio consecință asupra dreptului de preferință al acționarilor, date fiind dispozițiile art. 12 alin. (5) indice 2 din Legea nr. 137/2002. Cât privește efectele hotărârilor pronunțate în cadrul dosarului nr. x/2009 trebuie observat faptul că prin acestea nu s-a dezlegat în niciun mod chestiunea litigioasă dedusă judecății în prezenta cauză, aceea a respectării condiției de cvorum necesare pentru a se hotărî ridicarea dreptului de preferință al acționarilor. Față de aceste considerente, reținând neîndeplinirea condiției legale cu privire la cvorumul necesar desfășurării ședinței AGEA în care s-a hotărât neacordarea dreptului de preferință a acționarilor, decizia ASF nr. 1460/09.10.2014 este legal emisă, astfel că acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea acestei decizii, se impune a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.