ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 31 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4167 din 21 septembrie 2020, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu în cauza privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, ca instanță de contencios administrativ.
Investit prin declinare, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 148 din 11 februarie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, privind pe reclamantul A., prin Sindicatul National al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, suspendând de drept judecarea cererii, până la soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. este funcționar public cu statut special.
Conform art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, "Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcției publice și a funcționarilor publici și se aplică și funcționarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel", iar potrivit art. 536 din același act normativ, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Cum textul legal anterior redat nu prevede care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (categorie din care face parte și prezenta pricină), devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, și anume dispozitiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică [...] se adresează exclusiv instanței de la domiciliul [...] său", respectiv dispozițiile art. 10 alin. (4) din același act normativ, potrivit cărora "Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".
Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în cartea de identitate (art. 87 și art. 91 din C. civ.), posibilitatea de alegere a domiciliului (art. 158 noul C. proc. civ.) referindu-se doar la locul unde partea dorește să îi fie comunicate actele de procedură.
În speță, domiciliul funcționarului public reclamant, parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, se afla în județul Buzău, iar împrejurarea că sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului București este lipsită de relevanță în stabilirea instanței competente rationae loci, prin raportare la dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anterior redate.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.