ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 31 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
Constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Reclamantul A. a formulat în data de 14.02.2020 cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020, prin care a chemat în judecată, în procedura ordonanței președințiale, pe președinta Judecătoriei Drăgășani, B., pentru restituirea sumei de 56.685.107,78 euro, arătând că acești bani se află în custodia acesteia, care însă refuză să îi returneze și să soluționeze dosarul nr. x/2019.
Prin rezoluția din data de 18.02.2020 instanța a pus în vedere reclamantului, conform art. 200 C. proc. civ. ca în termen de 3 zile de la primirea comunicării să completeze acțiunea formulată cu următoarele: să indice domiciliul sau reședința ori sediul părților; obiectul cererii; motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază; dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu precizarea că neîndeplinirea obligației este sancționată cu anularea cererii. Totodată, s-a pus în vedere reclamantului să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 28.02.2020, reclamantul a formulat o cerere, intitulată impropriu de reexaminare, pe care Curtea a calificat-o ca fiind răspunsul la solicitările instanței învederate acestuia prin rezoluția din 18.02.2020, prin care a indicat adresa pârâtei B. ca fiind str. x Drăgășani, Județul Vâlcea.
Curtea a constatat, prin încheierea din 27.03.2020, că reclamantul nu a înțeles să îndeplinească obligația stabilită de instanță, răspunsul său fiind neclar, lipsit de precizări, astfel încât, constatând neîndeplinirea obligației de completare a cererii cu elementele prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c), lit. d) (atât motivele de fapt cât și motivarea în drept) și lit. e), în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată.
La data de 30.03.2020, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., solicitând ca instanța să revină asupra măsurii anulării acțiunii dispusă prin încheierea din data de 27.03.2020.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea de ședință din 7 mai 2020 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea încheierii ședinței din camera de consiliu din data de 27 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul A. a declarat recurs.
Soluția instanței de recurs
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.
Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurent nu este prevăzută de lege.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. și pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.
Recursul declarat împotriva unei decizii definitive este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 7 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.