ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 17 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei C. S.R.L. la înregistrarea și plata sumei de 4.309.189,97 RON, reprezentând penalități de întârziere și daune-interese, conform facturii fiscale nr. x din 31 decembrie 2015, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale, precum și la plata altor prejudicii constatate, sumele acordate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 1066-1073, art. 1083-1085 și art. 1270 C. civ., O.G. nr. 9/2000, Legea nr. 82/1992 și cele din Codul fiscal și de procedură fiscală.

Prin încheierea de Cameră de Consiliu din 20 decembrie 2016, instanța a anulat cererea de chemare în judecată în condițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva încheierii mai sus arătate, reclamanta a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 1 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța a admis, în parte, cererea de reexaminare formulată de reclamantă, revenind asupra măsurii anulării cererii numai în ceea ce privește primul capăt de cerere.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția insuficientei timbrări a cererii, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând, în esență, că nu datorează penalitățile pretinse de reclamantă, factura fiscală în litigiu nefiind emisă cu respectarea prevederilor contractuale și legale.

Prin sentința civilă nr. 4513 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 23.393,9 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței sus-menționate, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin adresa emisă la 4 aprilie 2018 în procedura prealabilă, de verificare și regularizare a cererii, Curtea de Apel București i-a pus în vedere apelantei-reclamante să depună dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 23.348,44 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

La data de 12 aprilie 2018, apelanta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin care a solicitat să se constate că nu datorează taxă judiciară de timbru în cuantumul solicitat.

Prin încheierea nr. 38 din 2 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca, nefondată, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată de apelanta-reclamantă A. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1802 din 28 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția netimbrării cererii de apel, invocată din oficiu și a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 4513 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și a obligat-o pe apelantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 23.682,99 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A., în insovență, prin administrator judiciar D. S.P.R.L. și administrator special E. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de recurs, autoarea a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., susținând astfel că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității și respectiv, cu încălcarea sau greșita aplicare a dispozițiilor de drept material.

Fără a-și structura susținerile distinct pentru fiecare dintre cele două motive de nelegalitate invocate, autoarea prezentului recurs a dezvoltat critici referitoare la soluția de anulare a apelului ca netimbrat și respectiv, cu privire la cuantumul excesiv al cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în favoarea intimatei-pârâte în apel.

Referitor la excepția de netimbrare a apelului, recurenta a susținut, în esență, că, prin soluția pronunțată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 197 C. proc. civ. și art. 115 din Legea nr. 85/2014, în condițiile în care împotriva sa fusese deschisă procedura generală a insolvenței prin încheierea nr. 19 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă - Judecător Sindic, în dosarul nr. x/2018, iar administratorul judiciar desemnat, D. S.P.R.L., conform înscrisului depus la termenul din 28 septembrie 2018 și-a însușit calea ordinară de atac declarată la 5 martie 2018, prin reprezentantul său legal, respectiv administratorul statutar.

În susținerea celor de mai sus, recurenta a invocat prevederile art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, care enumeră între atribuțiile administratorului judiciar formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului.

Cu privire la cheltuielile de judecată acordate intimatei-pârâte de instanța de apel, recurenta a susținut că au fost date cu încălcarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție în materie, care a statuat caracterul rezonabil al acestei categorii de speze.

În acest sens, a subliniat cuantumul excesiv al acestora - 23.682,99 RON - raportat la activitatea efectiv prestată de avocatul intimatei-pârâte în cauză, (apărările formulate prin întâmpinarea depusă fiind identice celor formulate în primă instanță), la obiectul și complexitatea fazei procesuale și a litigiului în general.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) raportat la art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și că, în memoriul depus la dosar, recurenta a solicitat soluționarea recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., în măsura în care s-ar aprecia că este admisibil în principiu.

În aceste condiții, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 21 decembrie 2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

La 21 ianuarie 2019, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității primului motiv de recurs în considerarea deciziei nr. 7/2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 28 ianuarie 2019, potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosar, fără ca aceasta să uzeze de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, intimata-pârâtă a depus un înscris intitulat "punct de vedere-note scrise".

Prin încheierea completului de filtru din 6 octombrie 2020, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă B., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L. și administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 1802 din 28 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, fiind stabilit termen de judecată la 2 februarie 2021, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1802 din 28 septembrie 2018, prin care instanța de apel a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de autoarea prezentului demers judiciar, obligând-o, totodată, și la plata cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă.

Prin recursul formulat, titulara prezentei căi extraodinare de atac critică, sub un prim aspect, faptul că instanța de apel, anulând apelul ca netimbrat, a încălcat prevederile art. 197 C. proc. civ., apreciind că, în cauză, erau incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Cu referire la obligația extrinsecă constând în timbrarea cererilor introduse la instanțele judecătorești, se cuvine menționat faptul că, potrivit art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate", iar potrivit art. 39 alin. (2) din același act normativ mai sus amintit "cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă."

În speța de față, față de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în soluționarea apelului formulat, autoarea prezentului demers judiciar a depus, în condițiile legii, cerere de reexaminare.

Prin încheierea nr. 38 din 2 mai 2018, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de petenta B., stabilind că aceasta datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 23.348,44 RON pentru soluționarea apelului formulat.

Așadar, se observă că, anterior anulării apelului ca netimbrat, stabilirea taxei judiciare de timbru a fost deja supusă controlului, fiind criticată în cadrul cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Având în vedere că soluția din decizia recurată a fost pronunțată în considerarea netimbrării căii de atac a apelului, iar prima critică formulată prin intermediul recursului promovat vizează însuși acest aspect, Înalta Curte urmează a hotărî în ce măsură problema caracterului timbrabil al cererii se mai poate ridica prin intermediul prezentului demers judiciar.

În acest sens, se cuvine menționată Decizia RIL nr. 7/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea unor dispoziții din Legea nr. 146/1997. Având în vedere că respectivele dispoziții se regăsesc și în actualul act normativ reprezentat de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, decizia mai sus arătată, pronunțată în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, este pe deplin aplicabilă și în litigiul pendinte.

Așadar, prin decizia mai sus arătată, Înalta Curte a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că reexaminarea privește "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru", ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de legea privind taxele judiciare de timbru, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

În concluzie, chiar dacă, în motivarea respingerii cererii de reexaminare, instanța de control a conchis în sensul că obiectul cauzei nu se circumscrie materiei contenciosului administrativ, ci are ca obiect pretenții, afirmate a fi rezultate din raporturile între societăți comerciale, respectiv dintr-un contract de subantrepriză, Înalta Curte reține că, la baza soluției de anulare a apelului pentru netimbrarea căii de atac devolutive, instanța a avut în vedere nu numai faptul că autoarea apelului a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în procedura de regularizare a cererii, ci, totodată, a răspuns și unui alt argument al apelantei, care a susținut că, deși la data formulării apelului, societatea nu era în insolvență, între timp, s-a deschis această procedură în ceea ce o privește, astfel încât, în opinia sa, beneficiază de reglementările legii insolvenței, în sensul că nu datorează taxă judiciară de timbru.

Dincolo de faptul că încheierea dată în soluționarea cererii de reexaminare este definitivă, ceea ce înseamnă că, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să se încalce autoritatea de lucru judecat a acelei încheieri definitive, în completarea argumentelor care au stat la baza pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte reține că, pentru a se putea avea în vedere o eventuală scutire de la plata taxei judiciare de timbru în considerarea legii speciale aduse în discuție, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cererea să fie introdusă de către administratorul/lichidatorul judiciar, iar titularul acțiunii/căii de atac să fie în insolvență/faliment la data introducerii cererii.

Așadar, cererea formulată inițial de reprezentantul legal/administratorul statutar, însușită ulterior de către administratorul/lichidatorul judiciar, nu are niciun efect cu privire scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, fiind avută în vedere strict starea societății de la data formulării cererii de chemare în judecată.

Reținând, așadar, că autoarea recursului nu se poate prevala de intrarea în insolvență după momentul introducerii cererii de apel pentru a invoca scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte urmează a respinge critica privitoare la încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește critica referitoare la necenzurarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial raportat la faptul că, în accepțiunea recurentei, acestea sunt nelegale și nedovedite, dar și excesive în raport de activitatea prestată de avocat, instanța supremă constată că, fiind parte căzută în pretenții, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., acestea au fost în mod legal acordate părții adverse.

Cât privește critica referitoare la dovada și cuantumul respectivelor cheltuieli stabilite în sarcina autoarei recursului, instanța supremă reține că aceste critici nu privesc chestiuni de legalitate a hotărârii atacate, ci de temeinicie. Neputând fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile care vizează atât dovada, cât și cuantumul respectivelor cheltuieli nu vor putea fi analizate pe calea recursului.

Totodată, se reține că, prin decizia nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5.03.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a decis că, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Constatând, așadar, că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L. și administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 1802 din 28 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L. și administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 1802 din 28 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2021.