Decizia nr. 1094/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 436/2016 a Judecătoriei Drăgășani

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani la 13 ianuarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și C., obligarea pârâților la restituirea, în solidar, a sumei de 100.000 euro, pe care a achitat-o cu titlu de preț pentru imobilele casă și teren aferent, situate în Drăgășani. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073-1077 C. civ. de la 1864. Prin sentința civilă nr. 436 din 9 martie 2016, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Primul ciclu procesual 2.1. Prin sentința nr. 1006 din 20 septembrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu. A anulat cererea, ca netimbrată. 2.2. Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 41 din 10 ianuarie 2018, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința nr. 105 din 1 februarie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C.. I-a obligat pe pârâți, în solidar, la restituirea sumei de 100.000 euro pe care au primit-o cu titlu de preț al imobilelor casă și teren în litigiu. I-a obligat pe pârâți, în solidar, la 900 RON cheltuieli de judecată față de reclamant. 3. Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 861 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția netimbrării. A anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței tribunalului. A obligat-o pe apelantă la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.. Recurenta a arătat că la data de 5 aprilie 2019 a declarat apel împotriva sentinței Tribunalului Vâlcea, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 14 noiembrie 2019. A precizat că până la termenul din 25 noiembrie 2019, când a formulat cerere de ajutor public judiciar, nu i-a fost pusă în vedere obligația timbrării și nici nu i-a fost comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru. La termenul din 25 noiembrie 2019, termen la care i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă, în mod eronat, prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2019. Ulterior respingerii cererii de ajutor public judiciar, recurenta a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, împrejurare față de care Curtea de Apel Pitești, în mod greșit, i-a anulat, ca netimbrat, apelul.

Apărările formulate în cauză Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile reglementate de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, excepția de netimbrare a apelului fiind, în opinia sa, în mod legal soluționată. A mai arătat că împrejurarea că taxa de timbru a fost achitată și depusă la dosar ulterior soluționării cauzei nu are nicio relevanță juridică, raportat la dispozițiile exprese ale legii cu privire la obligația de a timbra calea de atac. Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul, prin care s-a constatat neincidența excepției invocată prin întâmpinare referitoare la nulitatea recursului, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 7 aprilie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul și a acordat termen de judecată, cu citare părți la 19 mai 2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele: Motivele de recurs vizează modalitatea în care instanța de apel a aplicat sancțiunea nulității pentru netimbrare, critică încadrabilă în dispozițiile pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. Se observă astfel că prin decizia atacată s-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, în raport de prevederile art. 148 alin. (6) și art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, constatându-se, în esență, că achitarea taxei judiciare de timbru de către apelantă ulterior termenului din 14 noiembrie 2019 nu poate avea ca efect adoptarea unei alte soluții. Se constată însă că sunt întemeiate criticile recurentei privitoare la modul eronat în care instanța de apel a aplicat sancțiunea netimbrării căii de atac exercitate. Astfel, deși apelanta - pârâtă a fost citată pentru termenul din 14 noiembrie 2019 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, iar la ședința publică de la respectivul termen instanța a constatat netimbrarea, curtea de apel a dat cuvântul părților asupra probatoriilor solicitate și asupra fondului, rămânând în pronunțare asupra excepției de netimbrare și asupra apelului cu care a fost învestită. A amânat pronunțarea cauzei la 25 noiembrie 2019, la cererea apelantei, care solicitase și amânarea judecării pentru lipsă de apărare. La 19 noiembrie 2019, apelanta - pârâtă B. a formulat cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, solicitând scutirea, reducerea, eșalonarea ori amânarea plății taxei judiciare de timbru. La 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Pitești a amânat din nou pronunțarea asupra cauzei, la 12 decembrie 2019, pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată în cauză. Prin încheierea din 28 noiembrie 2019, instanța de apel a respins, ca tardivă, cererea de ajutor public judiciar. La 6 decembrie 2019, apelanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4178 RON. La 12 decembrie 2019, curtea de apel a repus cauza pe rol, pentru respectarea principiului contradictorialității și a acordat termen la 23 ianuarie 2020, cu citarea părților, când judecarea cauzei a fost amânată pentru 2 aprilie 2020. Prin rezoluția din 16 martie 2020, termenul de judecată din 2 aprilie 2020 a fost preschimbat la 4 iunie 2020, dată la care curtea de apel a pronunțat decizia atacată prin care s-a anulat apelul, ca netimbrat. Se constată că este eronată soluția adoptată în condițiile în care, în perioada în care pronunțarea în cauză era amânată, apelanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, pentru a cărei soluționare curtea de apel a mai amânat o dată pronunțarea. De asemenea, se reține că anterior termenului din 12 decembrie 2019 la care se amânase pronunțarea și după respingerea cererii de ajutor public judiciar, apelanta a achitat taxa de timbru în cuantumul solicitat. Instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care impun ca cererii de apel să i se atașeze dovada plății taxei de timbru, stabilind și regimul sancționator pentru încălcarea acestei dispoziții, față de circumstanțele cauzei. Astfel, cerința timbrării căii de atac este prevăzută sub sancțiunea nulității, aceasta putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. Însă, în cauză, se constată că la primul termen de judecată, cu părțile legal citate, respectiv la 14 noiembrie 2019, instanța, pronunțându-se și asupra cererilor de probatorii formulate, a amânat pronunțarea, atât pe excepția netimbrării cât și asupra fondului apelului. Or, cât timp aceasta nu a dispus măsura anulării apelului, ca netimbrat, la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată (așa cum o prevede expres norma cuprinsă la art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ.) sau, cel mai târziu, la termenul la care a dispus prima amânare a pronunțării în vederea depunerii dovezii achitării taxei de către parte, instanța de apel nu mai putea lua respectiva măsură după mai mult de o jumătate de an de la data ultimului termen și după dispunerea repetată, sub diverse alte motive, a amânării pronunțării/judecății în cauză, în condițiile în care, în tot acest interval de timp, prelungit peste limitele legale permise de art. 470 alin. (3), partea a și depus la dosar taxa judiciară de timbru stabilită de instanță. Este adevărat că plata taxei judiciare de timbru de către apelantă a intervenit după momentul limită permis prin norma anterior menționată, însă în egală măsură, aceeași neregularitate afectează și soluția criticată a instanței de apel care, de asemenea, a anulat apelul, ca netimbrat cu mult după momentul legal statornicit și în condițiile în care la dosar se afla deja dovada achitării taxei judiciare de timbru de către parte. În plus, ceea ce este cu adevărat semnificativ este că sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat a fost dispusă de curtea de apel în circumstanțele în care aceasta a dezbătut cauza pe fond la termenul din 14 noiembrie 2019, discutând probele și luând cuvântul părților asupra litigiului și după ce a dispus, de asemenea, repunerea pe rol și reluarea dezbaterilor, moment la care taxa judiciară de timbru se afla deja la dosar. În esență, îndeplinirea tuturor actelor de procedură care au urmat termenului din 14 noiembrie 2019 și pe care le-a dispus în cauză, indiferent că au fost provocate de cererile apelantei, nu mai puteau susține, din punct de vedere legal, o măsură corectă de anulare a căii de atac declarate, ca netimbrată. Pentru toate aceste motive, constatându-se că prin admiterea excepției netimbrării, curtea de apel a pronunțat o soluție eronată, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE,