ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București -, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Aeronautică Civilă Română să emită avizul de specialitate favorabil privind posibilitatea construirii asupra imobilului, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON pentru fiecare zi calendaristică de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 3330 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentele - reclamante au susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prima instanță nu a făcut decât să reia cuvânt cu cuvânt, toate argumentele expuse de către intimata-pârâtă, fără a exista un raționament logico-juridic propriu al instanței de fond. Astfel, concluzia instanței este concluzia pârâtei, după cum se arată în mod expres în pretinsa motivare, premisele fiind, de asemenea, tot cele indicate de pârâtă.

Niciun moment în hotărâre nu se arată care este concluzia la care a ajuns instanța pe baza propriei înțelegeri a speței care i-a fost supusă atenției, singurele aprecieri fiind preluate exclusiv din întâmpinarea depusă de către intimata-pârâtă, inclusiv acelea fără a fi trecute prin propriul filtru de înțelegere în fapt și în drept.

Mai mult decât atât, deși nu a înțeles problematica expusă de către reclamante, instanța nu a dat dovadă de un rol activ în lămurirea circumstanțelor cauzei, reținând numai ca reclamantele aveau sarcina probațiunii și că acestea nu au solicitat proba cu expertiză (așadar, inclusiv în optica instanței această probă ar fi avut relevanță pentru lămurirea situației de fapt).

Prin nemotivarea soluției în fapt și în drept, instanța nu a stabilit în mod corect nici situația de fapt astfel cum există aceasta în realitate, iar nu astfel cum a fost prezentată în mod subiectiv de către părți. Prin neadministrarea probei cu expertiza pe care însăși instanța a apreciat-o ca fiind utilă soluționării cauzei, astfel cum a rezultat din cercetarea judecătorească, instanța a încălcat inclusiv principiul aflării adevărului în cauză în raport de normele legale incidente.

Instanța de fond a consemnat faptul că reclamantele nu au răsturnat sarcina probei și nu au solicitat proba cu expertiza, respingând în consecință acțiunea ca nefondată. Prin aceasta, instanța de fond nu numai că nu a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, dar nici nu a cercetat fondul cauzei, fiind evident că în opinia instanței, expertiza era singura în măsură să răstoarne prezumția de legalitate, documentația tehnică depusă de reclamante neavând, se pare, nicio relevanță pentru corecta soluționare a cauzei.

Niciunde în sentința recurată nu se regăsește o analiză cu privire la aceste apărări, probate prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. În cauză, nelegalitatea rezultă din încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin lipsa unei motivări concise și exhaustive a hotărârii pronunțate.

Lipsa motivării și motivarea insuficientă, dezvoltate în secțiunea anterioară, alături de nelămurirea situației de fapt, reprezintă neregularități procedurale a căror îndreptare nu se poate realiza, pentru respectarea dreptului la apărare și al dublului grad de jurisdicție, decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește motivul de recurs circumscris art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au arătat că, indiferent dacă sunt sau nu îndeplinite toate condițiile pentru acordarea avizului de construire, indiferent de concluziile la care ajung persoanele autorizate să reașeze documentația tehnică solicitate chiar de pârâtă, acordarea avizului este lăsată strict la latitudinea acesteia din urmă, în mod arbitrar și necenzurabil de către instanța de judecată.

Avizul AACR este condiționat de îndeplinirea/depunerea documentațiilor prevăzute de art. 2.1. și 2.2 din Reglementarea aeronautică civilă română privind emiterea avizelor la documentațiile tehnice aferente obiectivelor din zone care pot constitui obstacole pentru navigația aeriană sau pot afecta siguranța zborului pe teritoriul și spațiul aerian al României, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 731/08.06.2015, cu modificările și completările ulterioare.

Este de necontestat că, în măsura în care, în urma efectuării documentațiilor, prin concluziile pe care le conțin, acestea nu prevăd nicio restricție, eliberarea avizului devine obligatorie, iar nu facultativă pentru AACR. În caz contrar, eliberarea avizului fiind lăsată exclusiv la libera apreciere a autorității, am fi în prezența unui veritabil exces de putere, concretizat în respingerea solicitării, chiar în ipoteza respectării tuturor prevederilor legale de către petenți.

Refuzul acordării avizului de construire restrânge exercitarea exclusivă a dreptului de proprietate asupra terenului, în realitate, fiind în ipoteza unei exproprieri în fapt - fiind evident că reclamantele nu se pot bucura de atributele dreptului de proprietate, dreptul de folosința fiind în mod abuziv anihilat. Nelegalitatea refuzului rezidă inclusiv în aceea că AACR nu arată care sunt totuși condițiile în care se poate construi, care sunt măsurile pe care reclamantele le pot lua pentru obținerea avizului, care este suprafața de teren afectată de servitutea aeronautica, etc.

Totodată, pe lângă normele juridice naționale sunt încălcate în mod flagrant și prevederile Articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul de proprietate, ingerința în dreptul de proprietate al reclamantelor, sub forma limitării nejustificate a atributelor dreptului de proprietate trebuie sancționată de către instanța de control judiciar.

Recurentele au solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea în parte cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării intimatei-pârâte la emiterea avizului de specialitate favorabil, privind posibilitatea construirii pe terenul astfel cum a fost identificat în cererea introductivă.

Intimata-pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Hotărârea recurată va fi verificată din perspectiva incidenței prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce constituie un motiv de casare de ordine publică, respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Este de principiu că, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se va arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și, de altfel, ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Verificând sentința atacată prin prisma considerentelor teoretice de mai sus, se constată că judecătorul fondului nu a efectuat o cercetare a litigiului, ci doar a preluat, necritic, argumentele expuse de către intimata-pârâtă.

Din conținutul hotărârii recurate se observă că partea de considerente a acesteia se identifică în conținut cu apărările formulate de pârâtă, fără ca instanța să argumenteze de ce a respins susținerile părții adverse, felul în care a analizat probatoriile administrate și cum a interpretat, în manieră proprie, dispozițiile legale incidente.

În speță, Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu a explicat raționamentul juridic propriu pe care l-a adoptat, astfel că, prin preluarea necenzurată a opiniei unei singure părți, hotărârea pronunțată nu creează transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și care să permită realizarea controlului judiciar.

Or, în cauză, deși instanța a pronunțat o soluție care reprezintă fondul cauzei, este notabil că afirmațiile din argumentele/apărările formulate nu au fost cercetate, deci nu au servit ca suport al concluziilor instanței, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă în cauză.

Procedând în acest mod, prima instanță nu a cercetat fondul cererii cu care a fost sesizată, preluând doar susținerile formulate de pârâtă, iar pronunțarea unei soluții direct în recurs ar conduce la nerespectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale cuprinse în art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Astfel, în cauză, instanța de primă jurisdicție nu și-a manifestat rolul activ în cercetarea cauzei, în sensul că nu a pus în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiza judiciară de specialitate, pe care, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, a considerat-o a fi utilă și pertinentă soluționării cauzei.

Chiar dacă reclamantele nu au solicitat proba cu expertiza, judecătorul avea obligația să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime, mai ales că documentația tehnică depusă de recurente în cadrul probei cu înscrisuri, a fost contestată de pârâtă, care nu a fost de acord cu concluziile pe care le conține.

Este adevărat că, potrivit art. 254 alin. (6) C. proc. civ., părțile nu se pot prevala în calea de atac de omisiunea instanței de a ordona din oficiu probele pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

Dar acest principiu, care decurge din principiul disponibilității procesului civil, trebuie înțeles în corelație cu celelalte principii ale procesului civil și mai ales în corelație cu principiul dreptului la un proces echitabil, care include dreptul de a se ajunge la aflarea adevărului în cauză.

Cum în prezentul litigiu adevărul constă în evaluarea unor condiții tehnice specifice domeniului tehnic constând în respectarea Reglementării aeronautice civile române privind emiterea avizelor la documentațiile tehnice aferente obiectivelor din zone care pot constitui obstacole pentru navigația aeriană sau pot afecta siguranța zborului pe teritoriul și spațiul aerian al României, față de susținerile contradictorii ale părților din litigiu cu privire la aspecte strict tehnice, este evident că instanța de judecată nu putea ajunge la completa soluționare a cauzei și la aflarea adevărului judiciar decât prin administrarea unei probe cu expertiza tehnică de specialitate, care să aibă ca obiective lămurirea divergențelor de natură tehnică dintre părți.

În contextul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind nesocotite și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este nelegală și prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., care cuprinde, pe lângă cele mai variate neregularități de ordin procedural, și încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul dreptului la un proces echitabil, principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, etc., principii fundamentale ale procesului civil, pe care judecătorul are îndatorirea să le respecte el însuși.

Constatând că aceste motive de casare sunt fondate, iar admiterea acestora conduce la casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță, se apreciază că nu este necesară verificarea celui de-al doilea motiv de casare - art. 488 alin. (8) C. proc. civ., prima instanță urmând să cerceteze toate motivele invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate în prezentul recurs, dar și apărările pârâtei, urmând totodată să dispună să pună în discuția părților și să administreze proba cu expertiza judiciară de specialitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind recursul ca fiind fondat în limitele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante B. și A. împotriva sentinței civile nr. 3330 din 12 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.