ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2051/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2051/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 5 aprilie 2022
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul București, la data de 16.07.2019, sub numărul x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat admiterea contestației, desființarea celor două rezoluții - Rezoluția de clasare nr. x/2018 din 08.02.2019 și Rezoluția inspectorului-șef nr. C19- 1924 din data de 24 iunie 2014 și, pe fond, admiterea sesizării și completarea verificărilor numai în ceea ce privește magistratul judecător - doamna B..
La data de 22.11.2019, reclamantul a depus note scrise privind completarea motivelor contestației formulate, prin care a prezentat situația de fapt a dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Dolj și a solicitat instanței să aprecieze asupra luării măsurilor disciplinare față de magistrații C., D. și E..
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 723 din 28 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În cadrul recursului se invocă nelegalitatea sentinței atacate în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii, acțiunea având ca obiect plângerea împotriva rezoluției de clasare x din 08.02.2019 și a rezoluției emisă de Inspectorul Șef prin care a fost menținut acest act.
Se arată că în mod nelegal prima instanță a menținut actele nelegale contestate și a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 45 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 în ceea ce privește sesizarea formulată împotriva d-nei judecător B., în ceea ce privește soluționarea fondului dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Craiova și a dispozițiilor 43(2) C. proc. civ. în ceea ce privește judecătorii care au soluționat recursul declarat împotriva sentinței de fond.
Se solicită de recurent în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în solidar casarea sentinței și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii respectiv anularea ca nelegale a rezoluției de clasare menținută prin rezoluția inspectorului șef al Inspecției judiciare nr. x/24.06.2019.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.
Sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și a dispozițiilor C. proc. civ., în mod legal constatându-se legalitatea actelor contestate prin care pe fond s-a respins sesizarea recurentului cu privire la modul de instrumentare a dosarului nr. x/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova și ulterior pe rolul Tribunalului Dolj.
Prin rezoluția Inspecției Judiciare din data de 8 februarie 2019, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de petent, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.
Împotriva măsurii de clasare dispuse, petentul a formulat plângere, în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicat și modificată, care a fost respinsă prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C19-1924.
Având în vedere prevederile art. 45 din Legea nr. 317/2004, în mod temeinic și legal a reținut Curtea de Apel București că Inspecția Judiciară are competența de a verifica "aspectele semnalate" pentru a stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Astfel, verificările efectuate de inspectorul judiciar nu sunt limitate la persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea, ci, în funcție de aspectele semnalate, aceste verificări pot privi toți magistrații la care se referă sesizarea în legătură cu săvârșirea unei abateri disciplinare.
Prin sesizarea formulată, petentul a invocat, printre alte aspecte, durata de soluționare a dosarului nr. x/2011. Or, în legătură cu acest aspect, Curtea a subliniat că în mod legal a procedat inspectorul judiciar la verificarea actelor de procedură efectuate în cauză și de către alți judecători, nu doar de către judecătorul B., analizând întregul parcurs al dosarului, de la data înregistrării acestuia până la termenul din 17.01.2019.
Referitor la susținerea reclamantului privind imixtiunea în actul de justiție, de natură a influența soluționarea dosarului, Curtea de Apel a reținut că efectuarea verificărilor prealabile, ca urmare a sesizării formulate de reclamant, nu poate avea ca efect afectarea imparțialității și independenței magistraților implicați în soluționarea dosarului, cu atât mai mult cu cât aceștia nu sunt părți în procedura derulată de Inspecția Judiciară ce se finalizează cu rezoluția de clasare.
De altfel, după cum arată reclamantul, acesta a uzat de mijloacele conferite de lege, formulând o cerere de recuzare, care însă a fost respinsă de instanța de judecată.
Referitor la al doilea motiv de nelegalitate a rezoluțiilor contestate, respectiv împrejurarea că față de judecătorul B. s-a dispus clasarea ca urmare a faptului că a fost eliberată din funcția de judecător prin pensionare, Curtea a reținut în mod judicios că, față de prevederile Legii nr. 303/2004, soluția dispusă de inspectorul judiciar și confirmată de înspectorul-șef este una legală.
Astfel, conform art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 "Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției."
În consecință, o condiție esențială pentru a se angaja răspunderea disciplinară în temeiul Legii nr. 317/2004 este ca persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea să dețină calitatea de judecător sau procuror, atât la momentul formulării sesizării, cât și ulterior, până la finalizarea cercetării disciplinare.
Or, cât timp judecătorul B. a fost eliberat din funcție prin pensionare, potrivit legii, anterior finalizării verificărilor prealabile, în mod legal s-a dispus clasarea sesizării formulate de petent.
În cauză Curtea nu a identificat în cererea de recurs aspecte de nelegalitate de natură a se impune casarea cu trimitere spre rejudecare sau de reformare a situației recurate sentința de respingere a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 723 din 28 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.